Tax assessment challenge barred by six-month filing deadline for administrative acts
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal, upholding the lower court’s dismissal of the administrative tax action and ruling in favor of the defendant tax authority. The dispute centered on a company's challenge to a tax assessment decision, inspection report, and related verbal process imposing additional profit tax, VAT, and penalties following a fiscal inspection. The decisive legal basis for the judgment was the procedural inadmissibility of the claim due to tardiness; the court found that the lawsuit was filed on December 13, 2017, exceeding the mandatory six-month deadline for challenging administrative acts prescribed by Article 11(1)(a) of Law No. 554/2004, which expired on September 28, 2017, following the communication of the pre-trial complaint resolution. The court rejected the appellant's argument that the suspension of the pre-trial procedure for a specific portion of the debt extended the filing deadline for the entire action, as that portion was correctly subject to a separate maturity exception rather than tardiness, and the appellant failed to demonstrate "sound reasons" to invoke the one-year extension under Article 11(2).
Legislator headnote
AI generatedart. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 11 din Legea nr. 554/2004, art. 496 din C. proc. civ; Tax assessment challenge barred by six-month filing deadline for administrative acts: În motivarea recursului arată că instanţa de fond a analizat cu prioritate excepţiile invocate prin întâmpinare de intimata AJFP Timiş şi a reţinut că acţiunea a fost formulată cu depăşirea termenului de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, iar în ceea ce priveşte soluţia de suspendare a contestaţiei formulate de către recurentă pentru suma de 2.570.107,00 RON şi soluţia de trimitere spre competentă soluţionare către AJFP Timiş a capătului de cerere privind contestaţia împotriva Procesului-verbal nr. x/11.07.2016, înregistrat la AJFP Timiş sub nr. x/21.07.20l6, instanţa a reţinut faptul că aceasta este prematur introdusă.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 21 ianuarie 2021
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin acţiunea înregistrată la data de 13 decembrie 2017 pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş, anularea Deciziei nr. 317/10.03.2017 emise de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara - Serviciul Soluţionarea Contestaţilor, a Deciziei de impunere nr. x/21.07.2016, a Raportului de inspecţie fiscală nr. x/21.07.2016 şi a Procesului-verbal nr. x/21.07.2016.
A mai solicitat exonerarea reclamantei de la achitarea următoarelor sume:
a) 6.658.312,00 RON reprezentând baza impozabilă stabilită suplimentar cu privire la impozitul pe profit conform Deciziei de impunere nr. x emise de către A.J.F.P. Timiş la data de 21 iulie 2016;
b) 1.065.330,00 RON reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar conform Deciziei de impunere nr. x emise de către A.J.F.P. Timiş la data de 21 iulie 2016;
c) 6.541.346,00 RON reprezentând baza impozabilă stabilită suplimentar cu privire la taxa pe valoare adăugată, conform Deciziei de impunere nr. x emise de către A.J.F.P. Timiş la data de 21 iulie 2016;
d) 1.566.680,00 RON reprezentând T.V.A. stabilită suplimentar conform Deciziei de impunere nr. x emise de către A.J.F.P. Timiş la data de 21 iulie 2016;
e) 16.219,00 RON reprezentând penalităţi de nedeclarare a debitelor stabilite suplimentar conform Deciziei de impunere nr. x emise de A.J.F.P. Timiş la data de 21 iulie 2016.
De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei A.J.F.P. Timiş la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariu de avocat, taxă judiciară de timbru, contravaloare imprimare/fotocopiere înscrisuri depuse la dosar.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 61 din 12 martie 2018, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţiile invocate de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş prin întâmpinare; a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş; fără cheltuieli de judecată.
3. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei civile nr. 61 din 12 martie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., solicitând admiterea recursului, anularea sentinţei recurate şi admiterea acţiunii, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului arată că instanţa de fond a analizat cu prioritate excepţiile invocate prin întâmpinare de intimata AJFP Timiş şi a reţinut că acţiunea a fost formulată cu depăşirea termenului de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, iar în ceea ce priveşte soluţia de suspendare a contestaţiei formulate de către recurentă pentru suma de 2.570.107,00 RON şi soluţia de trimitere spre competentă soluţionare către AJFP Timiş a capătului de cerere privind contestaţia împotriva Procesului-verbal nr. x/11.07.2016, înregistrat la AJFP Timiş sub nr. x/21.07.20l6, instanţa a reţinut faptul că aceasta este prematur introdusă.
Referitor la soluţia pe excepţia tardivităţii, arată că a parcurs procedura prealabilă, formulând contestaţie împotriva Deciziei de impunere nr. x/21.07.2016 şi a Raportului de inspecţie fiscală nr. x/21.07.2016, emise de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş, înregistrată la data de 14 septembrie 2016 şi soluţionată prin Decizia nr. 317 din data de 10 martie 2017, prin care s-a dispus: i. suspendarea soluţionării contestaţiei pentru suma de 2.570.107,00 RON, reprezentând impozit pe profit în sumă de 1.065.330,00 RON şi T.V.A. în sumă de 1.504.777,00 RON; ii. respingerea, ca neîntemeiată, a contestaţiei formulate împotriva Deciziei de impunere nr. x/21.07.2016 pentru suma de 61.903,00 RON reprezentând T.V.A.; respingerea, ca rămasă fără obiect, a contestaţiei formulate împotriva Deciziei de impunere nr. x/21.07.2016 pentru suma totală de 16.219,00 RON, reprezentând penalităţi de nedeclarare; iv. trimiterea spre competentă soluţionare la AJ.F.P. Timiş a capătului de cerere privind contestaţia formulată împotriva Procesului-verbal nr. x/11.07.2016, înregistrată la AJ.F.P. Timiş sub nr. x/21.07.2016.
Faţă de dispoziţiile art. 11 alin. (1) şi alin. (2)1 din Legea nr. 554/2004, arată că termenul de introducere a acţiunii în contencios administrativ este suspendat pe întreaga perioadă de suspendare a soluţionării plângerii prealabile, iar pe de altă parte, alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că cererea poate fi introdusă şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoştinţă, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere.
Susţine că a depus contestaţia în termenul legal prevăzut de lege, astfel că prima instanţa a admis în mod greşit excepţia tardivităţii.
De asemenea, recurenta-reclamantă a redat pe larg aspecte ce ţin de fondul cauzei, apreciind că la emiterea actelor administrative-fiscale atacate, intimata a încălcat în mod vădit o serie de prevederi legale referitoare la principiile generale de conduită în administrarea creanţelor fiscale reglementate de Legea nr. 207/2015, în ceea ce priveşte T.V.A. deductibilă şi impozitul pe profit.
Totodată, critică aspectele reţinute de către organul fiscal prin actele administrative atacate, susţinând că s-au înregistrat rezultate diferite în urma controalelor efectuate de Serviciul Antifraudă şi de D.G.R.F.P. Timişoara.
4. Apărările intimatei-pârâte
Intimata - pârâtă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei recurate, apreciind că prima instanţă a dat o corectă dezlegare cauzei deduse judecăţii.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.
Reclamanta S.C. A. S.R.L. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş: anularea Deciziei nr. 317/10.03.2017 emise de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara - Serviciul Soluţionarea Contestaţilor, a Deciziei de impunere nr. x/21.07.2016, a Raportului de inspecţie fiscală nr. x/21.07.2016 şi a Procesului-verbal nr. x/21.07.2016, precum şi exonerarea sa de la plata următoarelor sume: a) 6.658.312,00 RON reprezentând baza impozabilă stabilită suplimentar cu privire la impozitul pe profit conform Deciziei de impunere nr. x emise de către A.J.F.P. Timiş la data de 21 iulie 2016; b) 1.065.330,00 RON reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar conform Deciziei de impunere nr. x emise de către A.J.F.P. Timiş la data de 21 iulie 2016; c) 6.541.346,00 RON reprezentând baza impozabilă stabilită suplimentar cu privire la taxa pe valoare adăugată, conform Deciziei de impunere nr. x emise de către A.J.F.P. Timiş la data de 21 iulie 2016; d) 1.566.680,00 RON reprezentând T.V.A. stabilită suplimentar conform Deciziei de impunere nr. x emise de către A.J.F.P. Timiş la data de 21 iulie 2016; e) 16.219,00 RON reprezentând penalităţi de nedeclarare a debitelor stabilite suplimentar conform Deciziei de impunere nr. x emise de A.J.F.P. Timiş la data de 21 iulie 2016.
Prin Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 317/10 martie 2017, emisă de către Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara - Serviciul Soluţionare Contestaţii s-a dispus: suspendarea soluţionării contestaţiei formulate pentru suma de 2.570.107,00 RON, reprezentând impozit pe profit şi T.V.A., în vederea soluţionării sesizării penale; respingerea ca neîntemeiată a contestaţiei formulate împotriva Deciziei de impunere nr. x/21.07.2016 pentru suma de 61.903,00 RON reprezentând T.V.A.; respingerea, ca rămasă fără obiect, a contestaţiei formulate împotriva Deciziei de impunere nr. x/21.07.2016 pentru suma totală de 16.219,00 RON, reprezentând penalităţi de nedeclarare; trimiterea spre competentă soluţionare A.J.F.P. Timiş a capătului de cerere privind contestaţia formulată împotriva Procesului-verbal nr. x/11.07.2016, înregistrat la A.J.F.P. Timiş sub nr. x/21.07.2016.
Cu titlu preliminar, Înalta Curte constată că ceea ce se critică prin cererea de recurs este doar soluţia primei instanţe de admitere a excepţiei tardivităţii, nefiind contestată în niciun mod soluţia primei instanţe de respingere ca prematură a acţiunii împotriva soluţiei de suspendare a soluţionării contestaţiei şi împotriva soluţiei de trimitere spre competentă soluţionare A.J.F.P. Timiş, astfel încât hotărârea recurată urmează a fi analizată doar prin prisma argumentelor invocate în recurs.
Analizând critica recurentei, Înalta Curte constată că potrivit art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:
"(1) Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la:
a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă;
b) data comunicării refuzului nejustificat de soluţionare a cererii;
c) data expirării termenului de soluţionare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluţionare a cererii;
d) data expirării termenului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), calculat de la comunicarea actului administrativ emis în soluţionarea favorabilă a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile.
(2) Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoştinţă, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz.
(2^1) În cazul suspendării, potrivit legii speciale, a procedurii de soluţionare a plângerii prealabile, termenul prevăzut la alin. (1) curge după reluarea procedurii, de la momentul finalizării acesteia sau de la data expirării termenului legal de soluţionare, după caz, dacă a expirat termenul prevăzut la alin. (2)."
Or, în speţă, Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 317/10 martie 2017 a fost comunicată recurentei-reclamante la data de 28.03.2017, conform recipisei de primire, iar acţiunea de faţă a fost înregistrată la data de 13.12.2017, cu depăşirea termenului de 6 luni, prevăzut de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Prin urmare, termenul în care respectiva decizie se putea ataca în instanţă s-a împlinit în 28.09.2017, demersul judiciar al reclamantei fiind promovat abia la data de la 13.12.2017 fiind făcut cu nerespectarea termenului pentru sesizarea instanţei de contencios administrativ, ceea ce a condus, în mod corect, la respingerea pe acest temei a cererii de chemare în judecată.
De asemenea, Înalta Curte constată că în cauză nu este incident termenul de un an prevăzut de alin. (2) al art. 11 din Legea nr. 554/2004, în condiţiile în care recurenta-reclamantă nu a făcut dovada unor motive temeinice în sensul acestui text de lege.
În ceea ce priveşte critica formulată de recurenta-reclamantă în sensul că termenul de introducere a acţiunii în faţa instanţei de contencios administrativ este suspendat pe întreaga perioadă de suspendare a soluţionării plângerii prealabile, Înalta Curte constată că aceasta vizează suspendarea soluţionării contestaţiei pentru suma de 2.570.107 RON, or, în privinţa acestui capăt de cerere prima instanţă a apreciat că este întemeiată excepţia prematurităţii, şi nu a tardivităţii.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că în mod corect instanţa de fond a respins acţiunea reclamantei ca fiind introdusă cu nerespectarea prevederilor edictate de legiuitor pentru promovarea unei asemenea acţiuni şi regăsite la art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004.
2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 61 din 12 martie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 61 din 12 martie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 21 ianuarie 2021.