Suspension of inspection report upheld as public authority's appeal moot after merits ruling

Şedinţa publică din data de 20 ianuarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 02.12.2020 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Societatea Română de Televiziune a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală de Inspecţie Economico Financiară, suspendarea executării Procesului-verbal de inspecţie 5073/i din data de 29.10.2020, emis de Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală de Inspecţie Economico-Financiară.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1440/2020 din 22 decembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamanta Societatea Română de Televiziune, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală de Inspecţie Economico Financiară, şi a dispus suspendarea executării procesului-verbal de inspecţie nr. x/i din 29.10.2020, emis de Ministerul Finanţelor Publice-Direcţia Generală de Inspecţie Economico Financiară, până la pronunţarea instanţei de fond asupra cererii în anulare.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 1440/2020 din 22 decembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanţelor (fost Ministerul Finanţelor Publice) - Direcţia Generală de Inspecţie Economico-Financiară, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea cererii de suspendare a executării, ca neîntemeiată.

În motivarea recursului arată, în esenţă, că nu sunt îndeplinite condiţiile cazului bine justificat şi pagubei iminente.

Critică faptul că prima instanţă a reţinut că există îndoieli cu privire la data încheierii contractului şi că procesul-verbal de punere în funcţiune a serviciilor nu conţine data încheierii, data convocării comisiei de recepţie, perioada probelor tehnologice şi nu este identificată comisia de recepţie. De asemenea, prima instanţă a mai reţinut că elementele stabilite prin procesul-verbal de control sunt în vădită contradicţie cu conţinutul contractului şi a procesului-verbal de punere în funcţiune, fiind apte să creeze o îndoială rezonabilă cu privire la legalitatea procesului-verbal de control.

Susţine că instanţa de fond nu a reţinut o lipsă de competenţă, respectiv un motiv pentru care actul administrativ supus judecăţii ar fi nelegal, ci a reţinut că îndoiala cu privire la legalitatea actului de control ar rezulta din: convingerea reclamantei că prevederile legale şi clauzele contractuale încălcate ar fi facultative; faptul că actul de punere în funcţiune a serviciului ar crea drepturi şi obligaţii retroactiv; procesul-verbal atacat nu conţine data încheierii, data convocării comisiei de recepţie, perioada probelor tehnologice şi nu este identificată comisia de recepţie.

Mai arată că, deşi instanţa de fond a reţinut că toate aceste elemente din procesul-verbal de control sunt în contradicţie cu conţinutul contractului şi a procesului-verbal de punere în funcţiune, aceasta nu a motivat în ce sens s-ar produce respectiva contradicţie.

De asemenea, critică faptul că instanţa de fond s-a limitat, în mod superficial, la luarea în considerare a unui raport de audienţă pentru luna ianuarie 2020, fără a menţiona cine este emitentul raportului şi dacă emiterea acestui raport intra în sfera sa de competenţă.

În ceea ce priveşte paguba iminentă, arată că instanţa de fond a reţinut că, deşi reclamanta nu a invocat o perturbare gravă a activităţii sale, a invocat suma pe care este obligată să o achite în temeiul actului atacat pentru nelegalitate, instanţa apreciind în mod greşit că sumele aferente bugetului anului 2020 nu pot fi utilizate în anul bugetar următor, sens în care recurentul-pârât consideră că instanţa şi-a însuşit susţinerile reclamantei. Precizează că o asemenea distincţie nu este făcută nici în Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Consideră că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii condiţiei pagubei iminente şi că iminenţa producerii pagubei nu se prezumă, ci trebuie dovedită, or, în speţă o asemenea dovadă nu a fost făcută.

4. Apărările intimatei-reclamante

Intimata-reclamantă Societatea Română de Televiziune a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului şi menţinerea hotărârii recurate, apreciind în esenţă că prima instanţă a reţinut în mod corect că sunt îndeplinite condiţiile privind cazul bine justificat şi paguba iminentă.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând cu prioritate excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, Înalta Curte constată că recursul este lipsit de interes.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Reclamanta Societatea Română de Televiziune a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală de Inspecţie Economico Financiară, suspendarea executării Procesului-verbal de inspecţie 5073/i din data de 29.10.2020, emis de către pârât.

Cererea de suspendare a executării a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Rezultă, din prevederile legale citate, că măsura suspendării executării unui act administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, numai până la data pronunţării instanţei de fond.

În speţă, obiectul acţiunii reclamantei îl constituie suspendarea executării Procesului-verbal de inspecţie 5073/i din data de 29.10.2020, emis de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală de Inspecţie Economico Financiară.

Prin sentinţa nr. 1751 din data de 22 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021, s-a admis excepţia inadmisibilităţii şi s-a respins cererea de anulare a procesului-verbal de inspecţie nr. x/i/26.10.2020, ca inadmisibilă. De asemenea, s-a respins cererea de suspendare a executării actului atacat, întemeiată pe dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte constată că acţiunea în anulare a vizat acelaşi proces-verbal de inspecţie ce face obiectul suspendării executării în dosarul de faţă.

În aceste condiţii, în ceea ce priveşte interesul în susţinerea recursului de faţă, Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. d) şi art. 33 din C. proc. civ., una dintre cele patru condiţii de exercitare a acţiunii civile rezidă în justificarea unui interes.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie de exercitare a acţiunii care trebuie să subziste pe tot parcursul soluţionării unei cauze, nu doar cu prilejul promovării acţiunii sau formulării căii de atac.

Prin urmare, întrucât instanţa de fond s-a pronunţat la data de 22 noiembrie 2017 asupra acţiunii în anularea procesului-verbal a cărui suspendare a executării se solicită prin prezentul demers judiciar, interesul pentru exercitarea recursului împotriva sentinţei prin care s-a soluţionat cererea de suspendare a executării actului contestat, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, nu mai este actual, întrucât a fost depăşit termenul până la care respectiva hotărâre putea, conform legii, să îşi producă efectele.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele anterior expuse, în temeiul în temeiul art. 496 din C. proc. civ. raportat la art. 248 alin. (1) raportat la art. 32 alin. (1) lit. d) şi art. 33 din acelaşi act normativ, Înalta Curte va respinge recursul declarat de Ministerul Finanţelor (fost Ministerul Finanţelor Publice) - Direcţia Generală de Inspecţie Economico-Financiară împotriva sentinţei civile nr. 1440/2020 din 22 decembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul Finanţelor (fost Ministerul Finanţelor Publice) - Direcţia Generală de Inspecţie Economico-Financiară împotriva sentinţei civile nr. 1440/2020 din 22 decembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 20 ianuarie 2022.