Competition law unannounced inspection authorization upheld against pandemic and proportionality challenges

Şedinţa publică din data de 20 aprilie 2021

Asupra contestaţiei de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Sesizarea instanţei de fond

Prin cererea nr. x din 24.03.2021, înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti sub nr. x/2021 din data de 24.03.2021, Consiliul Concurenţei a solicitat Curţii de Apel Bucureşti autorizarea desfăşurării unei inspecţii inopinate pentru trei zile consecutive, în perioada 29.03.2021-30.04.2021, la sediile sociale şi punctele de lucru în care îşi desfăşoară activitatea următoarele societăţi: A., B. S.R.L. ("B."), C., D. şi E..

2. Soluţia instanţei de fond

Prin încheierea nr. 7 din 25 martie 2021, Preşedintele Curţii de Apel Bucureşti a admis cererea formulată de Consiliul Concurenţei şi a autorizat desfăşurarea unei inspecţii inopinate la sediile sociale şi punctele de lucru ale societăţilor: A., B. S.R.L. ("B."), C., D. şi E., pentru o perioadă de 3 zile consecutive, în perioada 29.03.2021-30.04.2021, urmând ca perioada concretă de efectuare a inspecţiei să fie stabilită prin ordin al Preşedintelui Consiliului Concurenţei emis ulterior autorizării judiciare.

Pentru a decide în acest sens, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:

Prin Ordinul Preşedintelui Consiliului Concurenţei nr. 152 din 24.03.2021, Consiliul Concurenţei a decis declanşarea unei investigaţii din oficiu, în temeiul prevederilor art. 25 alin. (1) lit. a) şi ale art. 33 alin. (1) lit. a) din Legea concurenţei nr. 21/1996, cu modificările şi completările ulterioare, pe piaţa produselor electronice şi F..

Investigaţia urmăreşte o presupusă încălcare a art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1996 şi a art. 101 alin. (1) din Tratatul de Funcţionare a Uniunii Europene prin fixarea preţului de vânzare pentru produsele A., în cadrul politicii comerciale implementate de A. pe piaţa produselor F.. Mai exact, A. intervine E. în stabilirea preţurilor de vânzare ale partenerilor săi, retaileri şi/sau distribuitori, către clienţii acestora şi/sau către consumatorul final. Partenerii A., retaileri şi distribuitori, primesc anumite discounturi contractuale în funcţie de tipul produselor comercializate (basic, step-up şi premium). Pe lângă aceste discounturi acordate de la lista de preţ, partenerii primesc şi anumite bugete extra-contractuale, care se negociază pentru acţiuni punctuale.

Curtea a mai reţinut că petentul a solicitat autorizarea unor ispecţii inopinate în incinta sediilor sociale/punctelor de lucru ale întreprinderilor A., B. S.R.L. ("B."), C., D. şi E., observând că există indicii că întreprinderile implicate ar fi agreat să menţină un anumit nivel al preţurilor de vânzare pentru produsele A., aceste acţiuni prezentând caracteristicile unei posibile înţelegeri şi/sau practici concertate în sensul art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1996.

Reţinând că Legea concurenţei are drept scop protecţia, menţinerea şi stimularea concurenţei şi a unui mediu concurenţial normal, în vederea promovării intereselor consumatorului (art. 1), precum şi celelalte dispoziţii legale incidente, faţă de cele învederate de petent, instanţa a considerat că se impune desfăşurarea unor ispecţii inopinate la sediile sociale şi punctele de lucru ale societăţilor vizate, deoarece doar prin intermediul unei ispecţii inopinate inspectorii de concurenţă pot identifica şi ridica de la sediile inspectate documente interne ale întreprinderii, privind un potenţial comportament anticoncurenţial al acesteia.

3. Contestaţia formulată

Împotriva încheierii pronunţate de Curtea de Apel a formulat contestaţie A. S.R.L. susţinând că este nelegală şi netemeinică şi arătând, în esenţă, că:

- au fost încălcate prevederile privind măsurile dispuse de autorităţi pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19. În virtutea rolului E. al judecătorului, instituit prin prevederile art. 22 C. proc. civ., s-a apreciat că instanţa trebuia să acorde întâietate dreptului la viaţă, sănătate şi integritate ale persoanei fizice, în contextul pandemiei de COVID-19 şi a stării de alertă din prezent.

Conform prevederilor art. 14 din H.G. nr. 293/2021:

"(1) pe durata stării de alertă, angajatorii dispun organizarea muncii la domiciliu sau în regim de telemuncă, acolo unde specificul activităţii permite, în condiţiile art. 108-110 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale celor stabilite prin Legea nr. 81/2018 privind reglementarea activităţii de telemuncă, cu modificările ulterioare.

(2) în situaţia în care nu se poate desfăşura activitatea de către salariat în regim de telemuncă sau muncă ia domiciliu şi în vederea evitării aglomerării transportului public, angajatorii din sistemul privat, autorităţile şi instituţiile publice centrale şi locale, indiferent de modul de finanţare şi subordonare, precum şi regiile autonome, societăţile naţionale, companiile naţionale şi societăţile la care capitalul social este deţinut integrai sau majoritar de stat ori de o unitate administrativ-teritorială, având un număr mai mare de 50 de salariaţi, au obligaţia organizării programului de lucru astfel încât personalul să fie împărţit în grupe care să înceapă, respectiv să termine activitatea la o diferenţă de cel puţin o oră."

Prin autorizarea inspecţiei inopinate la sediul A., s-a pus în pericol sănătatea şi chiar viaţa salariaţilor A. care au fost chemaţi de la domiciliu, inclusiv din provincie, pentru a înlesni solicitările inspectorilor Consiliului Concurenţei.

- a fost încălcat principiului proporţionalităţii. Prin încheierea pronunţată, instanţa a nesocotit principiul proporţionalităţii, deoarece nu a analizat dacă măsura autorizării inspecţiei în contextul epidemiei de coronavirus cauzează sau nu inconveniente disproporţionate şi neacceptabile în raport cu scopurile urmărite de inspecţia în cauză. Analizând scopul inspecţiei autorizate (prevenirea şi combaterea faptelor anticoncurenţiale) raportat la punerea în pericol a sănătăţii salariaţilor A., inspecţia în cauză nu reprezintă o măsură adecvată.

Se invocă jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie, respectiv cauza T-339/04 France Telecom S.A. împotriva Comisiei Comunităţilor Europene, în care se menţionează că respectarea principiului proporţionalităţii presupune ca autorizarea unei inspecţii, prin măsurile preconizate, să nu cauzeze inconvenienţe disproporţionate şi inacceptabile în raport cu scopurile urmărite de inspecţia în cauză.

4. Apărările intimatului

Consiliul Concurenţei a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondată a contestaţiei A. S.R.L. împotriva încheierii nr. 7/25.03.2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2021, prin care a fost autorizată inspecţia inopinată la sediul contestatoarei.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei

Prin Ordinul Preşedintelui Consiliului Concurenţei nr. 152 din 24.03.2021, Consiliul Concurenţei a decis declanşarea unei investigaţii din oficiu, în temeiul prevederilor art. 25 alin. (1) lit. a) şi ale art. 33 alin. (1) lit. a) din Legea concurenţei nr. 21/1996, cu modificările şi completările ulterioare, pe piaţa produselor electronice şi F..

Prin încheierea nr. 7 din 25 martie 2021, Preşedintele Curţii de Apel Bucureşti a admis cererea formulată de Consiliul Concurenţei şi a autorizat desfăşurarea unei inspecţii inopinate la sediile sociale şi punctele de lucru ale societăţilor: A., B. S.R.L. ("B."), C., D. şi E., pentru o perioadă de 3 zile consecutive, în perioada 29.03.2021-30.04.2021, urmând ca perioada concretă de efectuare a inspecţiei să fie stabilită prin ordin al Preşedintelui Consiliului Concurenţei emis ulterior autorizării judiciare.

Legea concurenţei are drept scop protecţia, menţinerea şi stimularea concurenţei şi a unui mediu concurenţial normal, în vederea promovării intereselor consumatorului (art. 1).

Dispoziţiile speciale, art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1996, interzic orice înţelegeri între întreprinderi, decizii ale asociaţiilor de întreprinderi şi practici concertate, care au ca obiect sau ca efect împiedicarea, restrângerea ori denaturarea concurenţei pe piaţa românească sau pe o parte a acesteia prin - lit. a)"stabilesc, direct sau indirect, preţuri de cumpărare ori de vânzare sau orice alte condiţii de tranzacţionare;(...)".

Potrivit art. 38 din aceeaşi lege, pentru investigarea încălcării prevederilor Legii concurentei, inspectorii de concurenţă pot efectua inspecţii inopinate în spaţiile, terenurile sau mijloacele de transport pe care întreprinderile ori asociaţiile de întreprinderi le deţin legal.

Potrivit prevederilor art. 39 din aceeaşi lege, în baza autorizării judiciare date prin încheiere, conform art. 40, inspectorii de concurenţă pot efectua inspecţii, în spaţiile prevăzute la art. 38, precum şi în orice alte spaţii, inclusiv domiciliul, terenurile sau mijloacele de transport aparţinând conducătorilor, administratorilor, directorilor şi altor angajaţi ai operatorilor economici sau asociaţiilor de operatori economici supuşi investigaţiei.

De asemenea, conform prevederilor art. 40 alin. (1) din Legea nr. 21/1996, republicată, inspectorii de concurenţă pot proceda la inspecţii, potrivit prevederilor art. 39, doar în baza unui ordin emis de către preşedintele Consiliului Concurenţei şi cu autorizarea judiciară dată prin încheiere de către preşedintele Curţii de Apel Bucureşti sau de către un judecător delegat de acesta.

Conform art. 40 alin. (3) din legea concurenţei, în cazul în care inspecţia trebuie desfăşurată simultan în mai multe spaţii dintre cele prevăzute la art. 39, Consiliul Concurenţei va introduce o singură cerere, instanţa pronunţându-se printr-o încheiere în care se vor indica spaţiile în care urmează să se desfăşoare inspecţia.

Primul motiv de nelegalitate, vizând încălcarea prevederilor privind măsurile dispuse de autorităţi pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, nu este fondat.

Astfel, este adevărat că prin art. 14 din Anexa nr. 3-Măsuri pentru diminuarea impactului tipului de risc, aprobate prin Hotărârea de Guvern nr. 293 din 10 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 245 din 11 martie 2021, s-a prevăzut că:

"(1) În condiţiile art. 5 alin. (2) lit. d) şi alin. (3) lit. f) şi art. 17 din Legea nr. 55/2020, cu modificările şi completările ulterioare, pe durata stării de alertă, angajatorii dispun organizarea muncii la domiciliu sau în regim de telemuncă, acolo unde specificul activităţii permite, în condiţiile art. 108-110 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale celor stabilite prin Legea nr. 81/2018 privind reglementarea activităţii de telemuncă, cu modificările ulterioare. (2) În situaţia în care nu se poate desfăşura activitatea de către salariat în regim de telemuncă sau muncă la domiciliu şi în vederea evitării aglomerării transportului public, angajatorii din sistemul privat, autorităţile şi instituţiile publice centrale şi locale, indiferent de modul de finanţare şi subordonare, precum şi regiile autonome, societăţile naţionale, companiile naţionale şi societăţile la care capitalul social este deţinut integral sau majoritar de stat ori de o unitate administrativ-teritorială, având un număr mai mare de 50 de salariaţi, au obligaţia organizării programului de lucru astfel încât personalul să fie împărţit în grupe care să înceapă, respectiv să termine activitatea la o diferenţă de cel puţin o oră."

Însă, contestatoarea nu invocă nicio prevedere legală care să interzică desfăşurarea unor inspecţii de către autoritatea de concurenţă în perioada stării de alertă, odată ce condiţiile prevăzute de lege pentru autorizarea şi realizarea acesteia sunt îndeplinite.

Mai mult decât atât, având în vedere necesitatea exercitării atribuţiilor autorităţilor statului, inclusiv de către Consiliul Concurenţei în limitele legii specifice în baza căreia îşi desfăşoară activitatea, inclusiv în contextul pandemic caracteristic acestei perioade, nu există nici un temei legal care să interzică desfăşurarea de inspecţii la sediile întreprinderilor, temei în baza căruia instanţa să fi refuzat autorizarea desfăşurării inspecţiilor la sediile unor întreprinderi. Declaraţiile preşedintelui Consiliului Concurenţei nu pot constitui un temei legal sau vreo certitudine juridică acordată întreprinderilor că autoritatea de concurenţă nu îşi va exercita atribuţiile şi competenţele legale, în lipsa unor prevederi legale în acest sens.

Pe de altă parte, modul concret de desfăşurare a inspecţiei şi actele de inspecţie întocmite în cadrul acestei etape procedurale pot fi contestate doar odată cu cererea de anulare a deciziei Consiliului Concurenţei, ca reprezentând operaţiuni administrative premergătoare emiterii acesteia şi nu eventuale motive de nulitate a încheierii de autorizare a desfăşurării inspecţiei, întrucât legalitatea acestui act poate fi analizată pentru motive anterioare sau cel mult concomitente emiterii sale, iar nu şi pentru motive ulterioare.

Al doilea motiv de nelegalitate invocat priveşte pretinsa nesocotire a principiului proporţionalităţii, susţinându-se că instanţa nu a analizat dacă măsura autorizării inspecţiei în contextul epidemiei de coronavirus cauzează sau nu inconveniente disproporţionate şi neacceptabile în raport cu scopurile urmărite de inspecţia în cauză.

Analizând actele dosarului, contextul social, scopul Legii concurenţei şi interesul ocrotit, Înalta Curte reţine că petentul Consiliul Concurenţei a acţionat în limitele competenţei sale, iar prima instanţă a dispus, cu respectarea dispoziţiilor legale, efectuarea de inspecţii în cadrul investigaţiei declanşate prin Ordinul nr. 152/2021, în vederea colectării informaţiilor necesare pentru a se putea dovedi/demonstra o posibilă încălcare a regulilor de concurenţă constând în fixarea de preţuri de vânzare, fiind greu de conceput că aceste informaţii ar fi putut intra eventual, în posesia autorităţii de concurenţă altfel decât prin intermediul unei inspecţii inopinate şi în scopul garantării eficacităţii acestei inspecţii. Cu privire la principiul proporţionalităţii, în Cauza T-339/04, C. S.A. împotriva Comisia Comunităţilor Europene, Tribunalul de Primă Instanţă (camera a patra) a statuat:

"117 Principiul proporţionalităţii, care se numără printre principiile generale ale dreptului comunitar, impune ca actele instituţiilor comunitare să nu depăşească limitate a ceea ce este adecvat şi necesar pentru atingerea scopului urmărit, stabilitatea că, atunci când este posibilă alegerea între mai multe măsuri adecvate, trebuie să se recurgă la cea mai puţin constrângătoare şi că inconvenientele cauzate nu trebuie să fie disproporţionate în raportul cu scopurile vizate (hotărârea din 13 noiembrie 1990, Fedesa şi alţii, C-331/88, Rec., p. I-4023, punctul 13, şi hotărârea din 14 iulie 2005, Ţările de Jos/Comisia, C-180/00, Rec., p. I-6603, punctul 103). 118 În domeniul care interesează cauza de faţă, respectarea principiului proporţionalităţii presupune ca măsurile preconizate să nu cauzeze inconveniente disproporţionate şi inacceptabile în raportul cu scopurile urmărite de inspecţie în cauză (a se vedea, cu privire la Regulamentul nr. 17, hotărârea Roquette Freres, punctul 118). 29 de mai sus, punctul 76).

Cu toate acestea, alegerea pe care Comisia trebuie să facă între inspecţia efectuată pe baza simplu mandat şi inspecţia dispusă printr-o decizie nu depinde de împrejurări precum gravitatea deosebită a situaţiei, extrema urgenţă sau nevoia de discreţie absolută, ci de necesităţi unei cercetări. adecvate, având în vedere particularităţile cauzei. Ca urmare, 119 Este datoria Comisiei să aprecieze, în principiu, dacă o anumită informaţie este necesară pentru a se putea detecta sau încălcare a regulilor de concurenţă şi, dacă aceasta dispune deja de indicii sau chiar de elemente de probă referitoare la existenţa unei încălcări, este legitim ca Comisia să considere necesar să dispună verificări suplimentare care să îi permită să aprecieze mai bine încălcarea sau durata acesteia (a se vedea, cu privire la Regulamentul nr. 17, hotărârea din 18 octombrie 1989, Orkem/Comisia, 374/87, Rec. ., p. I-3283, punctul 15, şi hotărârea Roquette Freres, punctul 29 de mai sus, punctul 78). 120 În speţă, în primul rând, decizia atacată urmăreşte culegerea de informaţii referitoare la practicile privind preţurile puse în aplicarea de reclamantă, în scopul de a aprecia existenţa eventuală a unei încălcări a tratatului.

Desigur, în cuprinsul deciziei atacate se arată că anumite informaţii referitoare la acestea se află deja în posesia Comisiei. Cu toate acestea, potrivit jurisprudenţei, instituţia avea dreptul să încerce să culeagă informaţii suplimentare, să îndepărteze strategia de izolare şi să îndepărteze concurenţa, despre care este greu de conceput că ar fi putut intra, eventual, în posesia Comisiei altfel decât prin intermediul unei inspecţii. În al doilea rând, considerând că informaţiile căutate includ elemente care urmăresc să pună în evidenţă sau eventuală intenţie de eliminare a concurenţei, era acceptabil, ţinând seama de obiectivele unei examinări adecvate a cauzei, să se dispună desfăşurarea unei inspecţii pe calea unei decizii, în scopul de a se garanta eficacitatea acestor inspecţii.

În al treilea rând, inspecţia dispusă prin decizia atacată a fost limitată la incintele întreprinderii, deşi Regulamentul nr. 1/2003 permite deja, în anumite condiţii, inspectarea altor incinte, inclusiv domiciliul anumitor membri ai personalului întreprinderii au avut în vedere. Prin prisma acestor elemente, nu rezultă că, în speţă, Comisia ar fi acţionat în mod disproporţionat în raport cu scopul urmărit (...)." Aşa fiind, prima instanţă cu respectarea limitelor competenţei sale în raport de obiectul cererii de autorizare şi de scopul legitim al acestei solicitări a încuviinţat inspecţia inopinată apreciind corect asupra validităţii indiciilor temeinice care justificau această cerere.

6. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

Pentru aceste considerente şi în temeiul art. 40 alin. (7) din Legea concurentei nr. 21/1996, Înalta Curte va respinge contestaţia formulată de contestatoarea A. S.R.L. împotriva încheierii nr. 7 din 25 martie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia formulată de contestatoarea A. S.R.L. împotriva încheierii nr. 7 din 25 martie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 aprilie 2021.