Inadmissibility of appeal against final appellate judgment in public information access dispute

Şedinţa publică din data de 20 aprilie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin sentinţa civilă nr. 1281/25 aprilie 2019 pronunţată de Tribunalul Ilfov în dosarul nr. x/2017 s-a dispus admiterea excepţiei tardivităţii formulării cererii. S-a respins acţiunea formulată de către reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Primarul Comunei Petrăchioaia, ca tardiv formulată.

Împotriva sentinţei civile nr. 1281 din 25 aprilie 2019 pronunţată de Tribunalul Ilfov în dosarul nr. x/2017 a declarat recurs recurentul-reclamant A..

A solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună admiterea recursului, considerând că acţiunea nu trebuia respinsă ca tardiv formulată.

2. Hotărârea recurată

Prin decizia civilă nr. 161 din 27 februarie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia tardivităţii.

S-a respins recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 1281 din 25 aprilie 2019 pronunţate de Tribunalul Ilfov în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimatul-pârât Primarul Comunei Petrăchioaia, având ca obiect:

"comunicare informaţii de interes public (Legea Nr. 544/2001)", ca tardiv formulat.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 161 din 27 februarie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs reclamantul A. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie apreciind că aceasta este lovită de nulitate în condiţiile articolelor 174 şi următoarele din C. proc. civ.

S-a solicitat admiterea recursului şi casarea deciziei recurate.

4. Apărările formulate în recurs

Intimatul pârât Primarul Comunei Petrăchioaia nu a formulat întâmpinare în cauză.

II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând cu prioritate condiţiile de admisibilitate a recursului de faţă, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil pentru considerentele în continuare arătate, situaţie care face inutilă cercetarea celorlalte aspecte reţinute spre soluţionare.

Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 7 din C. proc. civ.:

"(1) Procesul civil se desfăşoară în conformitate cu prevederile legii", iar potrivit articolului 22 alin. (1) din acelaşi Cod:

"Judecătorul soluţionează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile", obligativitatea de respectare a principiului legalităţii decurgând primordial din prevederile constituţionale care statuează că justiţia se înfăptuieşte în numele legii, iar judecătorii se supun numai legii, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată fiind prevăzute numai prin lege, iar împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii (art. 124-129 din Constituţia României).

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 457 din C. proc. civ. hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Din interpretarea acestor dispoziţii legale rezultă că procesul trebuie să se desfăşoare potrivit normelor legale care-l reglementează atât în ceea ce priveşte judecata (în toate stadiile procesuale) şi executarea silită, cât şi sub aspectul competenţei, compunerii şi constituirii instanţei.

Aşadar, din cuprinsul textelor de lege menţionate anterior, rezultă că părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

În speţă, hotărârea atacată cu recurs nu face parte din categoria hotărârilor prevăzute expres de textul de lege sus-menţionat, ci este pronunţată de o instanţă de recurs, iar potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. are caracter definitiv nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.

Judecătorul, în demersul său vizând aflarea adevărului, în primul rând, va soluţiona litigiul aplicând dispoziţiile legale incidente în cauză, respectând astfel unul dintre principiile fundamentale ale oricărui proces, respectiv cel al legalităţii, care constituie o cerinţă obiectivă într-un stat de drept şi o garanţie a desfăşurării în condiţii optime a mecanismului de înfăptuire a justiţiei.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 161 din 27 februarie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, este inadmisibil, hotărârea nefiind susceptibilă de recurs în sensul art. 483 alin. (1) din C. proc. civ.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 161 din 27 februarie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 aprilie 2021.