Competence for EU financial correction claims under Law No. 554/2004 Art. 10(1)1

Şedinţa publică din data de 19 ianuarie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 23 decembrie 2020, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Municipiul Râmnicu Vâlcea, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei, a solicitat sa se constate refuzul nejustificat al pârâtului de a soluţiona favorabil solicitarea de plata nr. x/29.11.2016 privind suportarea de la bugetul de stat, conform O.G. nr. 14/2013, a sumei de 1.481.725,45 RON reprezentând corecţia financiara aplicată la proiectul "Reorganizarea şi amenajarea spaţiului public central din Municipiul Râmnicu Vâlcea" şi obligarea pârâtului la plata acestei sume către reclamant.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 3238 din 14 mai 2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

În motivarea hotărârii, tribunalul a reţinut că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1)1 din Legea nr. 554/2004, întrucât prezenta cerere nu priveşte acte administrative având ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea UE, ci are ca obiect solicitarea unor sume care se suportă de la bugetul de stat.

În consecinţă, competenţa de soluţionare a cauzei nu se stabileşte în raport de criteriul valoric, ci de rangul autorităţii publice chemată în judecată, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar din punct de vedere teritorial sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) din acelaşi act normativ. Cum ministerul pârât este autoritate publică centrală cu sediul în Bucureşti, competenţa de soluţionare a cauzei revine Curţii de Apel Bucureşti.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 1394 din 11 octombrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestui conflict.

Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1)1 din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 1 şi 2 din O.G. nr. 14/2013, litigiul având ca obiect sume reprezentând finanţare nerambursabilă din partea Uniunii Europene. Prin urmare, competenţa de soluţionare a cauzei se stabileşte în raport de criteriul valoric, iar nu de rangul autorităţii pârâte, în favoarea Tribunalului Bucureşti.

II. Soluţia Înalte Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cel două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, având în vedere următoarele considerente:

Prin cererea cu care a învestit instanţa de contencios administrativ, reclamantul Municipiul Râmnicu Vâlcea a solicitat ca, urmare a constatării refuzului nejustificat al pârâtului Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei de a suporta de la bugetul de stat, conform O.G. nr. 14/2013, a valorii corecţiei financiare aplicate la proiectul "Reorganizarea şi amenajarea spaţiului public central din Municipiul Râmnicu Vâlcea", să fie obligat pârâtul la plata sumei de 1.481.725,45 RON.

În ceea ce priveşte instanţa competentă să soluţioneze cauza, Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 cuprinde atât o prevedere cu caracter general, regăsită în art. 10 alin. (1), referitoare la litigiile privind acte administrative emise de autorităţile publice locale sau centrale, cât şi o prevedere cu caracter special, incidentă în cazul cererilor privind actele administrative care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, regăsită în art. 10 alin. (1)1 din Legea nr. 554/2004, după cum urmează:

"(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

(1)1 Cererile privind actele administrative care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene se soluţionează potrivit criteriului valoric, iar cererile care au ca obiect acte administrative neevaluabile se soluţionează potrivit rangului autorităţii, conform prevederilor alin. (1)."

Problema care a generat conflictul negativ de competenţă şi asupra căreia instanţele aflate în conflict au exprimat opinii contrare, se referă la încadrarea sau neîncadrarea sumei ce face obiectul pretenţiilor reclamantului în categoria sumelor reprezentând finanţare nerambursabilă din partea Uniunii Europene, cu consecinţa aplicării criteriului valoric în stabilirea instanţei competente. În esenţă, Tribunalul Bucureşti a reţinut că art. 10 alin. (1)1 din Legea nr. 554/2004 nu este incident cauzei, întrucât suma suportată de la buget, conform O.G. nr. 14/2003, reprezintă o facilitate acordată de stat, fiind achitată după epuizarea etapei de stabilire a corecţiei financiare conform O.U.G. nr. 66/2011; ca urmare, competenţa instanţei este stabilită potrivit rangului autorităţii pârâte, conform art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004. Contrar acestei opinii, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că suma solicitată prin acţiune reprezintă o creanţă bugetară rezultată din corecţia financiară aplicată conform O.U.G. nr. 66/2011, astfel încât se aplică regulile din cuprinsul art. 10 alin. (1)1 din Legea nr. 554/2004, instanţa competentă fiind stabilită conform criteriului valoric.

Înalta Curte reţine că această din urmă instanţă a stabilit în mod corect competenţa de soluţionare în fond a cererii deduse judecăţii.

Acţiunea promovată de reclamant este întemeiată pe dispoziţiile O.G. nr. 14/2003, iar potrivit art. 1 şi art. 2 din acest act normativ:

"Art. 1 - Prezenta ordonanţă se aplică beneficiarilor de fonduri europene, instituţii publice locale, respectiv comunele, oraşele, municipiile, sectoarele municipiului Bucureşti, judeţele, municipiul Bucureşti, asociaţiile de dezvoltare intercomunitară înfiinţate de către acestea, instituţiile publice din subordinea acestora, cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanţare a activităţii acestora, din cadrul Programului operaţional regional 2007 - 2013, până la sfârşitul perioadei de implementare a Programului.

Art. 2: (1) Creanţele bugetare rezultate din corecţiile financiare şi sumele de recuperat rezultate în urma stabilirii corecţiilor, în aplicarea prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 142/2012, cu modificările şi completările ulterioare, pentru neregulile constatate în desfăşurarea procedurilor de achiziţie publică, se suportă de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, de la o poziţie distinctă din cadrul titlului 56 "Proiecte cu finanţare din fonduri externe nerambursabile (FEN) postaderare", în situaţiile prevăzute la alin. (4)."

Aşadar, suma pentru care reclamantul solicită suportarea de la buget este calificată de art. 2 din O.G. nr. 14/2003 ca reprezentând o creanţa bugetară rezultată din corecţia financiară aplicată conform O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora. Drept urmare, aceste pretenţii se încadrează în categoria sumelor reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, la care face trimitere art. 10 alin. (1)1 din Legea nr. 554/2004.

Împrejurarea că suportarea de la buget a creanţei intervine după stabilirea corecţiei financiare nu prezintă relevanţa pe care a susţinut-o Tribunalul Bucureşti, distincţia între cele două "etape" (una derulată în temeiul O.U.G. nr. 66/2011 şi alta în temeiul O.G. nr. 14/2003) neavând importanţă în stabilirea instanţei competente să judece cauza. Ceea ce contează este ca suma solicitată prin acţiune să reprezinte finanţare nerambursabilă, aspect confirmat în prezenta speţă, în care reclamantul a beneficiat de finanţare pentru proiectul "Reorganizarea şi amenajarea spaţiului public central din Municipiul Râmnicu Vâlcea", însă, urmare a stabilirii corecţiei financiare, este obligat la restituirea sumei de 1.481.725,45 RON. Prevederile O.G. nr. 14/2003 permit suportarea de la buget, în anumite condiţii, a sumei ce constituie corecţie financiară, astfel încât litigiul cu privire la refuzul autorităţii ministeriale de a face aplicarea O.G. nr. 14/2003 este unul care priveşte "sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene", în sensul art. 10 alin. (1)1 din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte mai reţine că, pentru a fi incident art. 10 alin. (1)1 din Legea nr. 554/2004, nu este necesar ca acţiunea să aibă ca obiect anularea unui act administrativ încheiat în temeiul O.U.G. nr. 66/2011, câtă vreme creanţa bugetară ce face obiectul cauzei este una rezultată din corecţia financiară aplicată în temeiul acestei ordonanţe de urgenţă, după cum prevede în mod expres art. 2 din O.G. nr. 14/2003.

Faţă de aceste considerente, având în vedere şi că ne aflăm în prezenţa unei acţiuni evaluabile în bani, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze prezenta cauză se determină potrivit art. 10 alin. (1)1 din Legea nr. 554/2004, în baza criteriului valoric, iar potrivit art. 10 alin. (1) din acelaşi act normativ, litigiile cu valoare de până în 3.000.000 RON sunt de competenţa tribunalului, în speţă a Tribunalului Bucureşti.

În consecinţă, pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Municipiul Râmnicu Vâlcea şi pe pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 ianuarie 2022.