Territorial competence for labor contraventions: employer’s seat versus location of work as the place of commission

Şedinţa publică din data de 19 ianuarie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Sărat la data de 14 august 2020, petentul A., administrator al B. S.R.L., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Vrancea, a solicitat anularea Procesului-verbal nr. x din data de 28.07.2020.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 1459 din 23 noiembrie 2020, Judecătoria Râmnicu Sărat a admis excepţia necompentenţei teritoriale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Focşani.

În motivarea hotărârii, Judecătoria Râmnicu Sărat a reţinut că petentul a fost sancţionat contravenţional, în baza art. 260 alin. (1) lit. e) din Codul Muncii, cu amendă în cuantum de 20.000 RON, pentru primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract de muncă.

În stabilirea instanţei competente trebuie avut în vedere, în aplicarea art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, locul unde au fost depistată persoana prestând munca în afara condiţiilor impuse de lege, în speţă în localitatea Focşani, ceea ce atrage competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Focşani.

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 4746 din 9 iunie 2021, Judecătoria Focşani a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Sărat şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizata Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestui conflict.

Pentru a pronunţa această soluţie, Judecătoria Focşani a reţinut că încheierea contractului de muncă se realizează la sediul angajatorului, aflat în Municipiul Râmnicu Sărat, astfel încât competenţa de soluţionare a contestaţiei împotriva procesului-verbal de sancţionare a contravenţiei prevăzute de art. 260 alin. (1) lit. e) din Codul Muncii revine instanţei în a cărei rază teritorială îşi are sediul angajatorul.

II. Soluţia Înalte Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Râmnicu Sărat, având în vedere următoarele considerente:

În urma controlului efectuat de intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Vrancea, în data de 27.07.2020, pe Bd. x din Mun. Focşani, a fost oprit în trafic un microbuz de călători aparţinând B. S.R.L, condus de C.. Şoferul microbuzului a declarat, atât verbal cât şi în scris, că prestează activitate în beneficiul societăţii menţionate, fără a avea încheiat contract individual de muncă.

Prin Procesul-verbal nr. x/28.07.2020, emis de Inspectoratul Teritorial de Muncă Vrancea, petentul a fost sancţionat contravenţional, în baza art. 260 alin. (1) lit. e) din Codul Muncii, cu amendă în cuantum de 20.000 RON, iar prin cererea dedusă judecăţii petentul a contestat sancţiunea aplicată, solicitând anularea procesului-verbal de constatare a contravenţiei.

Potrivit art. 260 alin. (1) lit. e) din Codul Muncii:

"(1) Următoarele fapte constituie contravenţii, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât să fie considerate, potrivit legii, infracţiuni: (...) primirea la muncă a uneia sau a mai multor persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de 20.000 RON pentru fiecare persoană astfel identificată, fără a depăşi valoarea cumulată de 200.000 RON; (...)", iar conform art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, "plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia".

Instanţele aflate în conflict s-au declarat deopotrivă necompetente în soluţionarea cauzei, exprimând opinii diferite asupra a ceea ce se consideră locul săvârşirii contravenţiei, Judecătoria Râmnicu Sărat considerând că acesta este locul unde a fost depistată persoana care prestează munca în lipsa unui contract individual de muncă, iar Judecătoria Focşani opinând în favoarea sediului angajatorului, unde trebuia încheiat contractul de muncă.

Înalta Curte constată că această din urmă instanţă a stabilit în mod corect competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, în raport de conţinutul faptei contravenţionale reţinute în sarcina petentului, care constă în omisiunea încheierii contractului de muncă anterior începerii activităţii desfăşurate de către şoferul microbuzului aparţinând societăţii.

Prin reglementarea contravenţiei prevăzute de art. 260 alin. (1) lit. e) din Codul Muncii, legiuitorul a urmărit să preîntâmpine derularea de facto a raporturilor de muncă, în lipsa dovezii scrise cerute de lege, faptă care reprezintă muncă nedeclarată, definită de art. 151 lit. a) din Codul muncii drept "primirea la muncă a unei persoane fără încheierea contractului individual de muncă în formă scrisă, cel târziu în ziua anterioară începerii activităţii."

Aşadar, ceea ce se sancţionează nu este prestarea muncii în sine, ci derularea raportului de muncă fără încheierea în formă scrisă a contractului individual de muncă. În speţă nu ne aflăm în prezenţa unei fapte comisive, astfel cum a reţinut Judecătoria Râmnicu Sărat, ci a unei fapte omisive, constând în neîncheierea contractului de muncă anterior începerii activităţii de către angajat. Pe cale de consecinţă, în stabilirea instanţei competente nu este relevant nici locul unde a fost depistată persoana care desfăşoară activitatea fără forme legale (de exemplu în cazul activităţii itinerante) şi nici locul unde se desfăşoară efectiv raportul de muncă (în cazul în care locul prestării activităţii diferă de sediul angajatorului), ci locul unde trebuie încheiat contractul de muncă, anterior începerii activităţii, respectiv sediul angajatorului.

În speţă, deşi desfăşurarea activităţii şi identificarea persoanei care lucra fără forme legale s-a realizat pe raza localităţii Focşani, sediul angajatorului unde trebuia încheiat contractul de muncă se află în Municipiul Râmnicu Sărat, acesta fiind locul săvârşirii contravenţiei, conform art. 32 din O.G. nr. 2/2001, în raport de care se stabileşte competenţa teritorială a instanţei învestită cu acţiunea în anularea procesului-verbal de contravenţie.

În consecinţă, pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Râmnicu Sărat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul A., administrator al B. S.R.L. şi pe intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Vrancea, în favoarea Judecătoriei Râmnicu Sărat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 ianuarie 2022.