Judicial salary reference values and extinction of claim due to administrative satisfaction of pretenions

Şedinţa publică din data de 13 aprilie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 18.12.2017, reclamantul A., a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, anularea parţială a ordinului de salarizare individual mai sus enunţat; obligarea pârâtei să emită un nou ordin de salarizare pentru reclamant cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 405 RON, începând cu 09.04.2015, sumă ce urmează a fi majorată cu 10% având în vedere Legea nr. 293 din 25 noiembrie 2015; în subsidiar, în măsura în care se va considera că în cadrul întregii familii ocupaţionale Justiţie nu erau în plată la data de 09.04.2015 salarii cuprinzând indemnizaţii de încadrare cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 405 RON, să se aibă în vedere existenţa în plată la acel moment a unor indemnizaţii de încadrare cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 347,10 RON sumă ce urmează a fi majorată cu 10% având în vedere Legea nr. 293 din 25 noiembrie 2015.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1983 din 25 aprilie 2018 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a decis următoarele:

Respinge excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, ca fiind neîntemeiată.

Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive în ceea ce priveşte capătul de cerere referitor la plata drepturilor salariale, ca fiind lipsită de obiect.

Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., cu domiciliul procesual ales la Judecătoria Făurei, cu sediul în Făurei, judeţul Brăila în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, cu sediul în sector 5, Bucureşti.

Obligă pârâtul Ministerul Justiţiei la modificarea în parte a Ordinului nr. 1487/C/24.05.2017 - anexa nr. 9, în ceea ce îl priveşte pe reclamantul A., prin emiterea unui ordin de încadrare salarială producător de efecte juridice începând cu data de 09.04.2015, cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 405 RON, respectiv producător de efecte juridice începând cu data de 01.12.2015, cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 405 RON majorată cu 10%, calculul urmând a se face până la data de 30.09.2016.

Respinge în rest cererea de chemare în judecată formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, în ceea ce priveşte solicitarea de anulare parţială a actului administrativ.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Recurentul pârât Ministerul Justiţiei în recursul întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii, ca rămasă fără obiect.

Astfel, la data de 24.05.2018, Ministerul Justiţiei a emis Ordinul nr. 2066/C/2018 în raport de Legea nr. 284/2010, dispoziţiile art. 1 alin. (5)1 din O.U.G. nr. 83/2014 şi art. 31 alin. (1) şi alin. (3) din O.U.G. nr. 57/2015, precum şi ca urmare a pronunţării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/2016 şi a Ordinului nr. 75/2018 emis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Reclamantul nu mai justifică interes în susţinerea pretenţiilor formulate, drepturile salariale fiind acordate prin aplicarea unei valori de referinţă sectorială chiar mai mare de 463,5 RON.

III. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că se impune casarea în parte a sentinţei, iar în rejudecare, respingerea capătul de cerere privind obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei la modificarea în parte a Ordinului nr. 1487/C/24.05.2017, ca fiind rămasă fără obiect şi menţinerea celorlalte dispoziţii ale sentinţei, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

III.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamantul a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună anularea parţială a Ordinului MJ nr. 1487/C/24.05.2017, sub aspectul prevederilor referitoare la reclamant şi obligarea pârâtului la emiterea unui nou ordin în favoarea reclamantului, prin care să fie stabilit nivelul maxim de salarizare calculat cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 405 RON, începând cu 09.04.2015, sumă ce urmează a fi majorată cu 10% având în vedere Legea nr. 293 din 25 noiembrie 2015.

Înalta Curte constată că, potrivit înscrisurilor depuse de recurentul pârât la dosarul cauzei, la data de 4 februarie 2021 a fost emis Ordinul ministrului justiţiei nr. 2066/C/24.05.2018, Ordinul 3076/C/7.08.2018 şi Ordinul nr. 87/C/04.01.2019 prin care pârâtul a recunoscut şi acordat drepturile solicitate.

Astfel, în cursul soluţionării cauzei, la data de 4 februarie 2021, recurentul-pârât a răspuns pretenţia intimatului-reclamant şi a procedat la emiterea Ordinului nr. 2066/C/24.05.2018, prin care s-a stabilit că:

Art. 1 (1) "În perioada 09.04.2015 - 30.11.2015 judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate şi curţilor de apel, precum şi asistenţii judiciari beneficiază de o indemnizaţie de încadrare brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 421,36 RON.

(2) În perioada 01.12.2015 - 31.12.2017, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate şi curţilor de apel, precum şi asistenţii judiciari beneficiază de o indemnizaţie de încadrare brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 463,5 RON.

(3) Începând cu data de 1 ianuarie 2018, în aplicarea dispoziţiilor Legii-cadru nr. 153/2017, drepturile salariale pentru judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate şi curţilor de apel, precum şi asistenţii judiciari, se recalculează, având în vedere cele menţionate la alin. (2).

Art. 2 - (1) pentru perioada 09.04.2015 - 31.11.2015, salariile de bază brute lunare corespunzătoare fiecărei funcţii, grad profesional, gradaţie şi vechime în funcţie sunt cele prevăzute în Anexa. 1.1 (pentru judecători) şi nr. 1.2 (pentru asistenţii judiciari), care fac parte integrantă din prezenta ordin.

(2) Pentru perioada 01.12.2015 - 31.12.2017, indemnizaţiile de încadrare brute lunare corespunzătoare fiecărei funcţii, grad profesional, gradaţie şi vechime în funcţie sunt cele prevăzute în Anexa. 2.1 (pentru judecători) şi nr. 2.2 (pentru asistenţii judiciari), care face parte integrantă din prezenta ordin.".

În aplicarea acestui ordin, Ministerul Justiţiei a emis, ulterior, în favoarea reclamantului, Ordinul nr. 3076/C/7.08.2018 şi Ordinul nr. 87/C/04.01.2019, dosar recurs.

Instanţa de control judiciar apreciază că emiterea Ordinelor ministrului justiţiei nr. 3076/C/7.08.2018 şi nr. 87/C/04.01.2019 şi nu afectează, prin ele însele, legalitatea sentinţei recurate, fiind o împrejurare ulterioară pronunţării acesteia, dar pune problema subzistenţei obiectului capătului de cerere privind obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei la emiterea unui nou ordin de salarizare, având în vedere că la acest moment actul contestat nu îşi mai produce efectele fiind înlocuit de emiterea Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 3076/C/7.08.2018, prin care au fost satisfăcute pretenţiile reclamantului de ai fi recunoscute drepturile salariale.

Astfel, Înalta Curte aminteşte că potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. c) din C. proc. civ., una din condiţiile necesare pentru existenţa dreptului la acţiune este cea privind obiectul cererii/formularea unei pretenţii, condiţie generală care vizează orice cerere formulată în justiţie şi care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces, pe tot parcursul soluţionării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi la momentul exercitării şi soluţionării căilor de atac.

În contextul celor anterior arătate, Înalta Curte constată că deşi condiţia existenţei obiectului acţiunii a fost îndeplinită la data promovării acţiunii, ulterior, ca urmare a emiterii de către pârâtului Ministerul Justiţiei a Ordinelor Ministrului Justiţiei nr. 3076/C/7.08.2018 şi nr. 87/C/04.01.2019, prin care pentru perioada 09.04.2015 - 30.11.2015 judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate şi curţilor de apel, precum şi asistenţii judiciari beneficiază de o indemnizaţie de încadrare brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 421,36 RON (art. 1 alin. (1), iar pentru perioada 01.12.2015 - 31.12.2017, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate şi curţilor de apel, precum şi asistenţii judiciari beneficiază de o indemnizaţie de încadrare brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 463,5 RON (art. 1 alin. (2), urmând a se recalcula drepturile salariale la valorile stabilite, reclamantul aflându-se, în anexele menţionate, şi a satisfacerii pretenţiilor reclamantului, în sensul că drepturile salariale se vor calcula prin raportare la o valoare sectorială de referinţă mai mare decât cea solicitată prin acţiune şi acordată prin sentinţa recurată, obiectul cererii sub acest aspect nu mai subzistă.

În aceste condiţii, Înalta Curte apreciază că prin Ordinele Ministrului Justiţiei nr. 3076/C/7.08.2018 şi nr. 87/C/04.01.2019 au fost recunoscute drepturile salariale pretinse de reclamant, fiind realizată pretenţia concretă dedusă judecăţii, astfel că demersul judiciar privind emiterea de către pârâtul Ministerul Justiţiei a unui ordin de salarizare este la acest moment lipsit de obiect, urmând să fie respins ca atare.

Totodată, în considerarea celor anterior antamate vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei, va casa, în parte, sentinţa recurată şi rejudecând: va respinge cererea privind obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei la modificarea în parte a Ordinului nr. 1487/C/24.05.2017, ca fiind rămasă fără obiect şi va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 1983 din 25 aprilie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa recurată şi în rejudecare:

Respinge cererea privind obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei la modificarea în parte a Ordinului nr. 1487/C/24.05.2017, ca fiind rămasă fără obiect.

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 aprilie 2021.