Challenge to land ownership certificate barred by late filing: actual knowledge of act triggers limitation period, not land registry registration

Şedinţa publică din data de 9 aprilie 2021

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Sesizarea instanţei de fond

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2018 pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Gură Ocniţei şi Comisia locală Gura Ocniţei pentru aplicarea legilor fondului funciar, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin Direcţia Judeţeană Dâmboviţa pentru Agricultură şi Industrie alimentară, S.C. A. S.A şi Oficiul De Cadastru Şl Publicitate Imobiliară Dâmboviţa, au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa anularea parţială a actului administrativ, respectiv certificat de atestare a dreptului de proprietate seria x, din 13.02.1995 emis de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, în baza Hotărârii Guvernului României nr. 834/1991 în sensul de a se radia terenul în suprafaţă de 3.000 m.p., situat în intravilanul comunei Gura Ocniţei, tarlaua x, parcela x, având ca vecinătăţi: la Nord - drum pietruit, la est D.J. 720 C, la Sud noul C. pen. 384 şi la vest Lotul 2. Nr. cadastral NC 71393 (Nr. Vechi 292), cu înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară - CF x (nr. CF vechi x Gura Ocniţei - proprietar S.C. A.; recunoaşterea dreptului pretins, respectiv a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 3.000 m.p. situat în intravilanul comunei Gura Ocniţei, tarlaua x, parcela x, având ca vecinătăţi: la Nord - drum pietruit, la est D.J. 720 C, la Sud noul C. pen. 384 şi la vest Lotul 2. Nr. cadastral NC 71393 (Nr. Vechi 292), cu înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară - CF x (nr. CF vechi x)/UAT Gura Ocniţei -(proprietar S.C. A.), urmând ca această suprafaţă de teren să apară inventariată în sectoarele cadastrale ale localităţii Gura ocniţei (sector 17) ca fiind rezervă retrocedabilă, potrivit prevederilor Legii nr. 165/2013; rectificarea înscrierii privind dreptul de proprietate asupra imobilului teren în suprafaţă de 3.000 m.p.. situat în intravilanul comunei Gura Ocniţei, tarlaua x, parcela x, având ca vecinătăţi: la Nord - drum pietruit, la est DJ. 720 C, la Sud noul C. pen. 384 şi la vest Lotul 2. Nr. cadastral NC 71393 (Nr. Vechi 292), cu înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară - CF x (nr. CF vechi x Gura Ocniţei, astfel încât la rubrica proprietar să apară U.A.T. Gura Ocniţei, cu regim de rezervă retrocedabilă, potrivit prevederilor Legii nr. 165/2013, precum şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 187 din 7 noiembrie 2018, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia tardivităţii formulării acţiunii invocată de pârâţii Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi S.C. A. şi a respins acţiunea ca tardiv formulată.

Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei nr. 187/07.11.2018, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, recurentele - reclamante Unitatea Administrativ Teritorială Gura Ocniţei prin Primar şi Comisia Locală Gura Ocniţei pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar prin Primar au declarat recurs solicitând admiterea recursului, declarat, casarea în tot a sentinţei recurate în sensul respingerii excepţiei tardivităţii formulării cererii invocată de pârâţii Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi S.C. A.

În esenţă, recurenţii susţin că din susţinerile şi probatoriul administrat, reiese că, prin adresa nr. x/16.06.2017, înregistrată în OCPI Dâmboviţa sub nr. x/19.06.2017, a formulat reclamaţie administrativă ("recurs graţios), în urma căruia i-a fost comunicat de către OCPI Dâmboviţa că documentaţia menţionată nu întruneşte din punct de vedere tehnic, condiţiile de emitere a titlului de proprietate, astfel că aceasta nu a fost avizată favorabil. (...) Drept urmare, pentru emiterea titlului de proprietate pentru suprafaţa de 3000 mp este necesară rectificarea cărţii funciare anterior menţionate, prin radierea dreptului de proprietate al proprietarului A. S.A. în baza unei hotărâri a instanţei judecatoreşti definitive şi irevocabile. Or, în situaţia în care instanţa analiza susţinerea recurentei, observa că la momentul comunicării răspunsului la adresa nr. x/19.06.2017 a luat cunoştinţă de actul vătămător, fiind respectat termenul prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Or, în speţa dedusă judecaţii instanţa de judecată nu motivează de ce anume susţinerea recurentei nu poate fi primită.

Precizează recurenta că pronunţând această Sentinţă, instanţa de fond nu a dat eficienţă art. 425 alin. (1) pct. b C. proc. civ.

Soluţia instanţei de recurs

Examinând legalitatea sentinţei atacate prin prisma motivelor invocate de recurenta - pârâtă şi a apărărilor formulate de intimata - reclamantă prin întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Înalta Curte apreciază, referitor la invocarea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., că acest motiv de casare nu este incident în cauză, faţă de aspectele dezvoltate de recurentă.

Astfel, dispoziţiile legale menţionate, raportate la cele ale art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., impun cerinţa ca hotărârea să cuprindă motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia şi cele pentru care s-au admis şi, respectiv, s-au înlăturat cererile părţilor.

Totodată, potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Europene pentru Drepturile Omului, un proces civil finalizat prin hotărârea care dezleagă fondul, cu garanţiile date de art. 6.1 din Convenţia Europeană privind Drepturile Omului include, printre altele, dreptul părţilor de a fi în mod real "ascultate" de către instanţa sesizată. Aceasta implică mai ales în sarcina instanţei obligaţia de a proceda la un examen efectiv, real şi consistent al mijloacelor, argumentelor şi elementelor de probă ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa în determinarea situaţiei de fapt (hotărârea din 28.04.2005 din Cauza Albina împotriva României, hotărârea din 15.03.2007 din Cauza Gheorghe împotriva României).

Tot în jurisprudenţa sa privind încălcările aduse art. 6 par. 1 din Convenţie, Curtea a statuat că, în general, instanţelor naţionale nu le incumbă o obligaţie de a furniza în motivările hotărârilor lor răspunsuri detaliate pentru fiecare argument ridicat de către părţile implicate in litigii (hotărârea din Cauza Van de Hurk împotriva Ţărilor de Jos, hotărârea din Cauza Perez împotriva Franţei).

Or, Înalta Curte constată că sentinţa recurată cuprinde argumentele pe care s-a întemeiat soluţia de admitere a excepţiei tardivităţii formulării acţiunii invocată de pârâţii Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi S.C. A. şi respingere a acţiunii ca tardiv formulată. nefiind identificate nici "motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei" pentru a se putea reţine incidenţa motivului de casare invocat.

De altfel, recurenţii nu au indicat punctual care ar fi acea apărare esenţială a lor pe care instanţa nu ar fi analizat-o, la care nu ar fi răspuns - cel puţin implicit - prin considerentele sentinţei şi care ar fi fost determinantă pentru a conduce la o altă soluţie în cauză, susţinând în esenţă că judecătorul fondului a realizat o apreciere greşită a probelor pentru a ajunge la concluzia eronată că acţiune este tardiv formulată.

Înalta Curte constată că, prima instanţă a expus argumentele sale referitoare la această împrejurare, iar recurenta-pârâtă urmăreşte în realitate să substituie această motivare, care o nemulţumeşte, cu propriile sale considerente.

Prin urmare, din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., va reţine că judecătorul fondului a analizat cauza sub toate aspectele relevante.

Analizând sentinţa recurată prin prisma susţinerilor recurentelor şi circumscrise de acestea motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele.

În cauza de faţă, cererea de chemare în judecată vizează anularea parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria x din 13.02.1995, emis de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, în baza Hotărârii Guvernului României nr. 834/1991.

În raport de considerentele reţinute în Decizia nr. 797/2007 a Curţii Constituţionale, raportat la art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, termenul de introducere a acţiunii pentru terţul vătămat printr-un act administrativ adresat altui subiect de drept curge de la data luării la cunoştinţă a actului vătămător.

S-a susţinut că momentul luării la cunoştinţă a actului vătămător este data înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate al societăţii A., respectiv 12.02.2004

Trebuie subliniat că, înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară devine opozabilă erga omnes, dar această înscriere în cartea funciară dă naştere unei prezumţii şi nu se poate confunda cu data luării la cunoştinţă a actului vătămător despre care face vorbire art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Or, în cauză, momentul luării la cunoştinţă de către terţi despre existenţa actului vătămător nu coincide cu întabularea dreptului de proprietate.

Susţinerile recurenţilor legate de acest aspect nu pot fi reţinute, întrucât înscrisurile existente la dosarul cauzei, demontrează faptul că recurentele-reclamante au cunoscut de existenţa certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria x din 13.02.1995, aspect care rezultă şi din considerentele reţinute în raportul de expertiză tehnică expert B., întocmit în dosarul nr. x/2005 al Curţii de Apel Ploieşti din care rezultă că, solicitând relaţii de la Primăria Comunei Gura Ocniţei, aceasta i-a înaintat adresa din 9.09.2010 din care rezultă că are cunoştinţă de sentinţa civilă nr. 8842/1996, de conţinutul acesteia, precum şi de faptul că S.C. A. deţine suprafaţa de 3000 mp.

În concluzie, instanţa de control judiciar în acord cu judecătorul fondului constată că recurentele-reclamante au avut cunoştinţă cu mult anterior datei la care au formulat prezenta acţiune - 26.10.2017 - data poştei, asupra existenţei certificatului de atestare a dreptului de proprietate, a conţinutului acestuia, în condiţiile existenţei unei serii întregi de litigii derulate pe perioada ulterioară emiterii certificatului, sentinţa civilă nr. 8842 din 15.10.1996 a Judecătoriei Târgovişte în care s-a întocmit raportul de expertiză tehnică ce confirmă participarea şi a primarului comunei Gura Ocniţei, fiind primul înscris doveditor în acest sens.

Pentru toate considerentele de fapt şi de drept expuse, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurentele - reclamante, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentele - reclamante Unitatea Administrativ Teritorială Gura Ocniţei prin Primar şi Comisia Locală Gura Ocniţei pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar prin Primar împotriva sentinţei nr. 187 din 7 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 aprilie 2021.