Statutory salary recalculation under Law 153/2017; appeal declared inadmissible for missing the 15-day deadline

Şedinţa publică din data de 19 ianuarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 30 octombrie 2018, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantele A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, au formulat plângere împotriva Hotărârii nr. 8/17.09.2018 a Colegiului de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, primită la data de 28.09.2018 de personalul auxiliar de specialitate juridică din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamţ, prin care s-au respins contestaţiile formulate împotriva Deciziei nr. 55/22.06.2018, solicitând:

- desfiinţarea Hotărârii nr. 8/17.09.2018 a Colegiului de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău;

- revocarea Deciziei nr. 55/22.06.2018, emisă de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău;

- emiterea unei noi decizii, care să dispună calcularea drepturilor salariale prin luarea în considerare a salariului de bază prevăzut în Cap. II din Anexa nr. V la Legea - cadru nr. 153/2017, corespunzător nivelului de parchet, vechimii în muncă şi în funcţie, prin luarea în considerare a valorii de referinţă de 463,50 RON, la care să se adauge corect sporurile prevăzute de art. 4 şi art. 5 din Cap. VIII al Anexei V la aceeaşi lege.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 754 din 28 februarie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

(i) a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, respingând în consecinţă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;

(ii) a respins în rest cererea de chemare în judecată, formulată de reclamantele A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 754 din 28 februarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs reclamantele C., A. şi B., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi rejudecarea cauzei, cu consecinţa admiterii acţiunii.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinările depuse în dosarul instanţei de recurs, intimaţii-pârâţi Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând, cu prioritate, termenul de declarare a căii de atac, Înalta Curte constată că recursul a fost declarat cu nerespectarea termenului prevăzut de lege, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare", iar potrivit art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)." Totodată, conform art. 185 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.:

"Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate absolută."

Înalta Curte reţine că sentinţa civilă nr. 754 din 28 februarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost comunicată recurentelor-reclamante la data de 2 mai 2019, conform dovezilor de înmânare aflate la dosarului instanţei de fond. Termenul de 15 zile, prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înăuntrul căruia trebuia declarată calea de atac a recursului, începea să curgă de la acest moment şi se împlinea la data de 20 mai 2019, potrivit dispoziţiilor art. 181, raportat la art. 184 din C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost depusă prin poşta electronică la data de 21 mai 2019, fiind trimisă şi prin poşta militară, la o dată neprecizată, recepţionată la instanţa de fond şi înregistrată la data de 24 mai 2019 .

Având în vedere lipsa menţiunii, de pe plicul trimis prin poşta militară, a datei la care a fost expediată cererea de recurs, Înalta Curte a citat recurentele-reclamante, la data de 17 decembrie 2021, cu menţiunea de a prezenta dovezi referitoare la data expedierii recursului, dovezi care nu au fost depuse până la termenul de judecată acordat. Prin urmare, în lipsa acestei dovezi, recursul este considerat a fi declarat la data de 24 mai 2019, dată la care a fost înregistrat la instanţa de fond

Prin urmare, Înalta Curte constată că atât recursul declarat prin poşta electronică, cât şi cel declarat prin poşta militară, au fost depuse în afara termenului de 15 zile prevăzut de lege, la data de 21 mai 2019, respectiv 24 mai 2019, ultima zi în care putea fi promovată calea de atac fiind 20 mai 2019.

Pentru considerentele arătate, în temeiul dispoziţiilor art. 185 alin. (1) şi art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia tardivităţii recursului şi va respinge recursul declarat de reclamanţii C., A. şi B., ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia tardivităţii recursului.

Respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de reclamanţii C., A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 754 din 28 februarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 ianuarie 2022.