Nullity of appeal for failure to articulate valid grounds for reversal under civil procedure statutes
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice declared the appeal null and annulled it for lack of proper motivation, thereby upholding the lower court’s dismissal of the claim and leaving the original decision in force. Nine IT specialists challenged a payroll decision issued by the Public Prosecution Service near the High Court of Cassation and Justice, seeking to annul a decree regarding salary rights, compel the payment of specific allowances for institutional level, risk, and confidentiality, and recover wage differences; the appeal had previously been dismissed as unfounded by the Bucharest Court of Appeal. The decisive legal basis was the failure of the appellants to substantiate their appeal with valid grounds for reversal as required by Article 488 of the Code of Civil Procedure; the Court held that a generic assertion of erroneous application of material law regarding IT staff salary, which merely replicated the initial statement of claim without engaging with the lower court’s specific legal reasoning or fitting within the statutory grounds for quashing, triggered the sanction of nullity under Article 489(2) of the Code of Civil Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 486 alin. (3) din C. proc. civ, Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ, art. 489 alin. (1) din C. proc. civ, art. 489 alin. (2) din C. proc. civ; Nullity of appeal for failure to articulate valid grounds for reversal under civil procedure statutes: Împotriva sentinţei civile nr. 1329 din 8 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H. şi I., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 19 ianuarie 2022
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 24 octombrie 2018, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H. şi I., în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, au solicitat:
- anularea în parte a Deciziei nr. 1883/29.08.2018 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu privire la anexa prin care au fost stabilite drepturile salariale;
- obligarea pârâtului Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la emiterea unei decizii de salarizare care să îşi producă efectele începând cu data de 29.08.2018, prin care: să se stabilească salariul de bază brut prin raportarea la vechimea în funcţie şi la vechimea în muncă majorat cu sporul pentru instanţă de 10% aferent nivelului instanţei în care îşi desfăşoară activitatea; să se elimine componenta referitoare la sporul de risc şi confidenţialitate; să se stabilească acordarea sporului pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică de 25% din valoarea salariului de bază brut şi, respectiv, sporul pentru păstrarea confidenţialităţii de 5% din valoarea salariului de bază brut;
- obligarea pârâtului Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la plata diferenţelor dintre venitul salarial cuvenit începând cu data de 29.08.2018 şi cel plătit de către pârât începând cu aceeaşi dată pentru intervalul cuprins între 29.08.2018 şi data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti, diferenţe actualizate cu indicele de inflaţie, precum şi plata dobânzii legale aplicate la suma constituind diferenţe de venit salarial;
- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 1329 din 8 aprilie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H. şi I., în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca nefondată.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 1329 din 8 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H. şi I., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii.
4. Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanţei de recurs, intimatul-pârât Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., republicat:
"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:
d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)
(3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii."
Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:
"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."
Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:
"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:
"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."
Examinând recursul declarat în cauză prin raportare la aceste dispoziţii legale, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care reclamanţii îşi întemeiază cererea, criticile formulate neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport de conţinutul concret al hotărârii atacate.
Motivarea recursului se rezumă la preluarea integrală a cererii de chemare în judecată, fără a cuprinde argumente referitoare la sentinţa atacată, respectiv critici efective la adresa soluţiei instanţei de fond şi a raţionamentului juridic pe care s-a întemeiat aceasta, reclamanţii menţionând succint că soluţia primei instanţe este consecinţa aplicării greşite a normelor de drept material având ca obiect de reglementare salarizarea specialiştilor IT. Or, o astfel de critică generică, fără prezentarea unor contraargumente la considerentele sentinţei atacate, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită cerinţa motivării recursului.
Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:
"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.
Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport de dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 C. proc. civ.. De aceea, simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de casare prevăzute de acest text de lege, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiţia motivării recursului, atât timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.
Deoarece reclamanţii nu s-au conformat exigenţelor cerute de lege şi nu au formulat critici care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte va aplica sancţiunea nulităţii recursului, în conformitate cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului şi va anula, ca nemotivat, recursul declarat de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H. şi I..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia nulităţii recursului.
Anulează, ca nemotivat, recursul declarat de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H. şi I. împotriva sentinţei civile nr. 1329 din 8 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 ianuarie 2022.