Challenge to audit decision for failure to verify defense industry maintenance funds and misallocation of budget credits for internal services

Şedinţa publică din data de 31 martie 2021

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată la data de 20.11.2016 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Ministerul Economiei a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, anularea în parte a încheierii nr. 105/04.11.2015 şi a deciziei nr. 31/07.09.2015, respectiv în ceea ce priveşte măsurile dispuse la pct. I.5, II.12, II.13, II.16, II.17, II.18 şi II.19 din această decizie, cu cheltuieli de judecată.

La dosar au fost depuse cereri de intervenţie accesorie în favoarea reclamantului Ministerul Economiei de către S.C. A. S.A., C.N. B. S.A., C.N. B. S.A.-Filiala Carfil S.A., C.N. B. S.A.-Filiala S. Uzina Mija S.A., C.N. B. S.A.-Filiala Uzina Mecanică Plopeni S.A., C.N. B. S.A.-C. S.A., C.N. B. S.A.-D. S.A., prin care au solicitat anularea măsurii dispuse la pct. II.12 din decizia nr. 31/2015, cereri admise în principiu de instanţa de fond prin încheierile de şedinţă din datele de 24.03.2016 şi 12.05.2016.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 1386 din 13 aprilie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea; a admis cererile de intervenţie accesorie în favoarea reclamantului Ministerul Economiei, formulate de intervenienţii S.C. A. S.A., C.N. B. S.A., C.N. B. S.A.-E. S.A., C.N. B. S.A.-Filiala Uzina Mecanică Mija S.A., C.N. B. S.A. - C. S.A., C.N. B. S.A.-D. S.A. şi C.N. B. S.A.-Filiala Uzina Mecanică Plopeni S.A.

A anulat în parte încheierea nr. 105/04.11.2015, a admis în parte contestaţia şi a anulat în parte decizia nr. 31/07.09.2015, respectiv în ceea ce priveşte măsurile dispuse la pct. II.12 pentru înlăturarea abaterilor consemnate la pct. 7.1. şi 7.2 din decizie; a respins în rest acţiunea ca nefondată şi a obligat pârâta să plătească, cu titlu de cheltuieli de judecată: 2.000 RON către reclamantul Ministerul Economiei, 1.050 RON către intervenienta C.N. B. S.A.-E. S.A. şi câte 50 RON pentru fiecare dintre ceilalţi intervenienţi.

3. Cererile de recurs

Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs reclamantul Ministerul Economiei şi pârâta Curtea de Conturi a României.

3.1. Prin cererea de recurs întemeiată pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamantul Ministerul Economiei a solicitat casarea în parte a sentinţei, în ceea ce priveşte pct. III.7 din procesul-verbal de constatare nr. x/07.08.2015, în baza căruia s-a emis Decizia Curţii de Conturi a României nr. 31/2015 şi, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată în ce priveşte pct. III.7 din procesul-verbal de constatare nr. x/07.08.2015.

În motivarea recursului a prezentat constatările din procesul-verbal şi a arătat că activităţile ce fac obiectul contractelor încheiate în anul 2014 nu sunt atribuţii ale angajaţilor ministerului reclamant, aceste contracte de prestări servicii având ca obiect consultanţă - sprijin în domeniul protecţiei informaţiilor clasificate, nefiind expres interzise prin lege. Contractarea serviciilor s-a realizat cu respectarea dispoziţiilor O.U.G. nr. 34/2006 şi a fost impusă de volumul mare de lucrări, activităţi şi documente clasificate gestionate de minister, de constatările anterioare ale SRI din care au rezultat riscuri de compromitere a datelor şi informaţiilor clasificate. Cadrul legal al contractării unor astfel de servicii este prevăzut de H.G. nr. 585/2002.

Recurentul a susţinut că în anul 2014 a avut aprobate credite bugetare la titlul "Cheltuieli de personal" astfel: credite bugetare iniţiale - 30.798.000 RON; credite bugetare definitive - 25.507.000 RON; plăţi efectuate - 25.054.544 RON; credite bugetare aprobate şi neutilizate - 452.456 RON. Economia realizată s-a datorat, în principal, neocupării tuturor posturilor vacante, la 31.01.2014 fiind 21 posturi vacante, iar la 31.12.2014 fiind 20 posturi vacante. Un post din cadrul Compartimentului Informaţii Clasificate a fost salarizat în 2014 la un nivel de 2.566 RON/lună.

Prin cele trei contracte de prestări servicii au fost stabilite pentru persoanele fizice autorizate tarife de 3000 RON/lună, respectiv 2300 RON/lună, realizându-se o bună gestiune financiară. De asemenea, la titlul "Bunuri şi servicii", art. 20.01.30 "Alte bunuri şi servicii pentru întreţinere şi funcţionare" au fost aprobate: credite bugetare definitive - 2.228.000 RON; plăţi efectuate - 1.878.646 RON; credite bugetare aprobate şi neutilizate - 349.354 RON.

Recurentul a precizat că nicio cheltuială nu poate fi angajată şi efectuată dacă nu există credite bugetare şi dacă destinaţia creditului este alta decât cea a cheltuielii pe care o implică angajamentul legal individual. Or, aşa cum chiar auditorii Curţii de Conturi au menţionat, ministerul a efectuat plata serviciilor angajate în baza acestor contracte, din fondurile publice alocate la art. 20.01.30 "Alte bunuri şi servicii pentru întreţinere şi funcţionare", fiind vorba despre contracte de prestări servicii, angajarea acestora s-a efectuat cu respectarea prevederilor legale, prin alocarea sumelor la titlul 20 "Bunuri şi servicii", art. 20.01.30 "Alte bunuri şi servicii pentru întreţinere şi funcţionare". Au fost rezervate credite bugetare aferente celor trei angajamente legale cu încadrarea în prevederile bugetare aprobate, fiind respectate dispoziţiile Legii nr. 500/2002.

În anul 2014 au fost încheiate angajamente legale în cuantum de 55.400 RON şi au fost efectuate plăţi în sumă de 47.600 RON. Necesitatea şi oportunitatea încheierii angajamentelor legale îi aparţine ordonatorului de credite în contextul în care, în urma proceselor de restructurare din anii 2010-2011, Compartimentului Informaţii Clasificate i s-a redus succesiv numărul de posturi de la 8 la 5, iar odată cu intrarea în vigoare a H.G. nr. 429/2013 şi a H.G. nr. 430/2013 s-au mai redus încă 2 posturi.

3.2. Prin cererea de recurs întemeiată pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pârâta Curtea de Conturi a României a solicitat casarea în parte a sentinţei şi, în rejudecare, respingerea acţiunii ca neîntemeiate şi menţinerea actelor atacate ca temeinice şi legale.

În motivarea recursului a arătat că instanţa a făcut greşit aplicarea disp. art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992, republicată, raportat la disp. art. 10 din O.G. nr. 119/1999 şi Anexa 1 la OMFP nr. 1792/2002, art. 10 din O.U.G. nr. 95/2002 privind industria de apărare, Anexa nr. 4 şi nr. 4 A din H.G. nr. 1597/2002 privind normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 95/2002, ale H.G. nr. 703/2012 pentru stabilirea activităţilor prevăzute de art. 10 din O.U.G. nr. 95/2002, art. 112 alin. (1), art. 139 alin. (1) şi art. 143 din Codul muncii, aprobat prin Legea nr. 53/2003, republicată.

Decizia atacată a fost emisă în conformitate cu prevederile pct. 171 lit. a) - b), pct. 181 şi pct. 188 paragraful 3 din F., încheierea nr. 105/2015 a fost emisă potrivit disp. pct. 219 din F., iar instanţa de fond în mod eronat nu a analizat ansamblul de reguli, de fond şi formă, în baza cărora au fost emise actele atacate, respectiv cele prevăzute de F., pentru desfăşurarea activităţii Curţii de Conturi şi valorificarea rezultatelor acţiunilor de control, în baza competenţei şi atribuţiilor specifice stabilite prin art. 22 - 24 din Legea nr. 94/1992, republicată.

În ceea ce priveşte măsura dispusă la pct. II.12 vizând abaterea consemnată la pct. 7.1. din decizie, instanţa de fond a avut în vedere concluziile raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză. Deşi a reţinut faptul că operatorii economici, intervenienţi accesorii în cauză, nu au indicat în concret operaţiunile efectuate sau serviciile prestate şi nici calificarea personalului prestator, totuşi constată că reclamantul a respectat Normele aprobate prin OMFP nr. 1792/2002, în condiţiile în care, potrivit acestor dispoziţii, ministerul avea obligaţia de a verifica realitatea sumei datorate, tocmai pe baza datelor neindicate de societăţile beneficiare.

Abaterile de la pct. 7.1. au fost constatate în urma verificărilor efectuate privind creditele bugetare alocate de MECT, în anul 2014, la Cap. 82.01 "Industria extractivă, prelucrătoare şi construcţii", Titlul 55 "Alte transferuri", 55.01.01 "Restructurarea industriei de apărare". Astfel, s-a constatat, în baza deconturilor justificative, că intimatul-reclamant a angajat, lichidat, ordonanţat şi plătit suma de 38.395.859 RON, din care: 30.336.518 RON C.N. B. S.A. (pentru filialele sale); 3.545.362 RON S.C. A. S.A.; 3.326.984 RON S.C. Avioane Craiova S.A.; 527.420 RON S.C. IAR S.A.; 210.091 RON S.C. Şantierul Naval Mangalia S.A.; 189.528 RON S.C. Uzina Mecanică Orăştie S.A., 261.951 RON S.C. Construcţii Aeronautice S.A.. Aceste sume au fost alocate în scopul stabilit la art. 10 din O.U.G. nr. 95/2002, respectiv pentru stabilirea fondului lunar de salarii (inclusiv pentru achitarea contribuţiilor datorate de angajatori), la operatorii a căror activitate a fost întreruptă temporar din lipsă de comenzi sau contracte.

Ministerul Economiei a efectuat plata sumei de 38.395.859 RON, fără a avea la bază documente care să certifice utilizarea lor, în scopul în s-au aprobat creditele bugetare, şi fără a se dispune exercitarea controlului asupra activităţii de conservare a acestora.

În mod greşit instanţa a primit ca întemeiate susţinerile reclamantului şi ale intervenienţilor accesorii potrivit cărora aceştia au respectat prevederile actelor normative specifice domeniului de activitate al industriei de apărare, documentul justificativ cerut de lege fiind "decontul justificativ" întocmit în forma prevăzută de legiuitor.

Recurenta a apreciat că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea Normelor metodologice privind angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor instituţiilor publice, precum şi organizarea, evidenţa şi raportarea angajamentelor bugetare şi legale, aprobate prin OMFP nr. 1792/2002, în fazele din procesul execuţiei bugetare, care prevăd: pentru lichidarea cheltuielilor se verifică realitatea sumei datorate, pe baza documentelor justificative care să ateste operaţiunile respective. Persoana împuternicită să efectueze lichidarea cheltuielilor verifică personal documentele justificative şi confirmă pe propria răspundere că această verificare a fost realizată; prin ordonanţarea cheltuielilor se confirmă că livrările de bunuri au fost efectuate sau alte creanţe au fost verificate şi că plata poate fi realizată. Persoana desemnată de ordonatorul de credite confirmă că există o obligaţie certă şi o sumă datorată, exigibilă la o anumită dată, ordonanţarea de plată va fi însoţită de documentele justificative în original şi va purta viza persoanelor autorizate din compartimentele de specialitate, care să confirme corectitudinea sumelor de plată, livrarea şi recepţionarea bunurilor.

Alocarea acestor sume în bugetul ministerului s-a efectuat în baza art. 10 din O.U.G. nr. 95/2002 privind industria de apărare, cu modificările şi completările ulterioare, iar din probele administrate în cauză rezultă că Ministerul Economiei (fost MECT), din credite bugetare aprobate în scopul stabilit la art. 10 din O.U.G. nr. 95/2002, a efectuat plăţi numai în baza deconturilor justificative prezentate de entităţile beneficiare, or, în această împrejurare este evident că ministerul nu a verificat realitatea, regularitatea şi legalitatea operaţiunilor din deconturile prezentate la plată.

Recurenta a mai precizat că a efectuat la S.C. A. S.A., în anul 2016, acţiunea de control cu tema "Controlul privind situaţia, evoluţia şi modul de administrare a patrimoniului public şi privat al statului, precum şi legalitatea realizării veniturilor şi a efectuării cheltuielilor". În urma verificărilor s-a constatat că societatea nu a utilizat fondurile primite în perioada 2013 - 2015, în scopul pentru care au fost aprobate, respectiv, pentru plata impozitului pe salarii, astfel din impozitul pe salarii datorat de 1.178.075 RON, a efectuat plăţi în sumă de 549.537 RON, rămânând în sold suma de 628.538 RON. (360.859 RON aferentă anului 2013, 46.799 RON aferentă anului 2014 şi 220.880 RON, aferentă anului 2015). Astfel, în Raportul de control nr. 7.200/20.12.2016 s-a consemnat faptul că S.C. A. S.A. a primit de la bugetul de stat fonduri băneşti la nivelul prevederilor din bugetul de venituri şi cheltuieli, respectiv:

- în anul 2013 prin Bugetul aprobat prin H.G. nr. 604/2013, a avut alocată de la bugetul de stat suma de 3.457.000 RON, pentru un număr mediu maxim de 135 persoane şi a primit suma totală de 3.456.043 RON;

- în anul 2014, prin Bugetul aprobat prin H.G. nr. 683/2014, a avut alocată de la bugetul de stat suma de 3.546.000 RON, pentru un număr mediu maxim de 134 persoane şi a primit suma totală de 3.545.362 RON;

- în anul 2015, prin Bugetul aprobat prin H.G. nr. 375/2015, a avut alocată de la bugetul de stat suma de 4.008.000 RON şi a primit suma totală de 4.005.908 RON. Procedând astfel, nu au fost respectate disp: art. 10 alin. (3) din O.U.G. nr. 95/2002 privind industria de apărare, cu modificările şi completările ulterioare. În consecinţă, aferent anului 2014, S.C. A. S.A. nu a utilizat fondurile primite în sumă de 46.799 RON, în scopul stabilit de O.U.G. nr. 95/2002.

A menţionat că a învederat instanţei de fond disp. art. 10 alin. (4) din O.G. nr. 119/1999, disp. art. 3 din H.G. nr. 47/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Economiei şi a precizat că nu a contestat nivelul sumelor alocate de la bugetul de stat operatorilor economici din industria de apărare, ci a constatat faptul că Ministerul Economiei a efectuat plata sumei de 38.395.859 RON, fără a avea la bază documente care să certifice utilizarea lor, în scopul în s-au aprobat creditele bugetare. De reţinut este şi faptul că abaterile consemnate la pct. 7.1 din decizie sunt confirmate de concluziile raportului de expertiză contabilă judiciară, respectiv plata sumei de 38.395.859 RON a fost efectuată de minister în contul operatorilor din industria de apărare, fără a avea la bază documente care să certifice utilizarea lor, în scopul în s-au aprobat creditele bugetare. Expertul confirmă faptul că deconturile justificative (în structura prezentată în Anexa 4 la H.G. nr. 1597/2002) întocmite de operatorii economici din industria de apărare nu respectă în totalitate prevederile legale în domeniu, în sensul că nu au la bază documente care să justifice activităţile desfăşurate (prin prezentarea activităţilor, numărul de ore aferent acestora, salariaţii special instruiţi, etc).

În ceea ce priveşte abaterea consemnată la pct. 7.2. din decizie vizând plăţile efectuate fără bază legală în anul 2014 de către MECT, în sumă de 141.284 RON, în contul operatorilor economici din industria de apărare, recurenta a arătat că în modelul de decont justificativ prezentat în art. 2 din Anexa 4 la Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 95/2002, aprobate prin H.G. nr. 1597/2002, s-a prevăzut înscrierea numărului de ore lucrătoare în luna de raportare. Acest număr de ore este reglementat prin art. 112 alin. (1) din Codul muncii, singura excepţie acceptată de legiuitor fiind zilele de sărbătoare legală în care nu se lucrează, prevăzute la art. 139 alin. (1) din Codul muncii.

Pentru lunile în cauză, operatorul economic a raportat o zi lucrătoare mai puţin, datorită unei zile libere neplătite, conform art. 125 alin. (7) din Contractul colectiv de muncă. Numărul de zile lucrătoare stabilite prin contractul colectiv de muncă nu sunt prevăzute la excepţiile prezentate la art. 139 alin. (1) din Codul muncii.

Având în vedere că în modelul de decont justificativ prezentat în Anexa 4 la Normele Metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 95/2002 privind industria de apărare, indicatorul "Numărul de ore lucrătoare în luna de raportare" a fost prevăzut ca bază de calcul a indicatorului "Numărul mediu de persoane beneficiare de sume de la bugetul de stat" (prin împărţirea total ore aferente activităţilor la numărul de ore lucrătoare în luna de raportare), prin înscrierea în deconturile lunare depuse de către S.C. A. S.A. şi S.C. B. S.A. a unui număr mai mic de ore lucrătoare decât numărul de ore lucrătoare din lunile respective, a fost determinat un număr mai mare de personal în drept să beneficieze de plata drepturilor salariale din fonduri de la buget.

Astfel, în cazul S.C. B. S.A. a fost alocată şi decontată fără bază legală suma de 69.668 RON, iar în cazul S.C. A. S.A. a fost alocată şi decontată fără bază legală suma de 71.616 RON.

Instanţa nu a avut în vedere faptul că stabilirea întinderii prejudiciului şi dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia cad în sarcina conducerii Ministerului Economiei, în conformitate cu disp. art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992, întrucât au fost constatate cazuri în care fondurile alocate de la bugetul de stat (prin MECT) nu au fost utilizate în scopul în care au fost aprobate, respectiv pentru plata impozitului pe salarii, contrar prevederilor art. 10 alin. (3) din O.U.G. nr. 95/2002 (SC A.), precum şi cazuri în care în baza deconturilor întocmite de S.C. A. S.A., prin luarea în calcul, la stabilirea fondului lunar pentru plata drepturilor salariale şi pentru achitarea contribuţiilor datorate de angajatori, a unui număr mai mic de ore lucrătoare decât numărul de ore lucrătoare din luna respectivă, a condus la decontarea fără bază legală, de fonduri către S.C. A. S.A..

4. Apărările formulate de părţi

4.1. Recurentul reclamant Ministerul Economiei a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului pârâtei, ca nefondat.

A arătat, în esenţă, că auditorii Curţii de Conturi şi expertul judiciar contabil nu au solicitat să consulte documentaţia completă aflată în birourile de documente clasificate din cadrul operatorilor economici din industria de apărare. Potrivit H.G. nr. 1597/2002, o descriere exhaustivă a principalelor activităţi pentru conservarea-securizarea mijloacelor fixe este conţinută de "Planul de conservare-securizare" anexa 3 la Normele metodologice, aceasta fiind informaţie clasificată aflată în biroul de documente clasificate al fiecărui operator economic din industria de apărare.

De asemenea, fişa de conservare-securizare a fiecărei capacităţi conţine activităţile care se execută, timpii de execuţie, denumirea materialelor folosite pentru conservare-securizare, cantitatea, manopera, putând fi consultată cu respectarea legislaţiei în vigoare privind accesul la documente clasificate. Toate informaţiile necesare determinării activităţilor desfăşurate de operatorii din industria naţională de apărare sunt conţinute de anexa 6, document clasificat unde se înscriu în întregime activităţile, precum şi persoanele care sunt autorizate să le desfăşoare, aflat în original la biroul de documente clasificate al fiecărui operator economic din industria de apărare.

Recurentul reclamant a mai arătat că auditorii Curţii de Conturi au interpretat în mod greşit prevederile legale şi au confundat noţiunea de cheltuieli cu conservarea-securizarea cu cea de fonduri alocate pentru completarea fondurilor de salarii, confuzie ce se regăseşte şi în raportul de expertiză contabilă.

4.2. Recurenta-pârâtă Curtea de Conturi a României a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului reclamantului, ca nefondat.

4.3. Intimaţii intervenienţi au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului pârâtei, ca nefondat.

Intimaţii intervenienţi C.N. B. S.A., C.N. B. S.A. - E. S.A. şi C.N. B. S.A. - D. au invocat excepţia nulităţii recursului pârâtei, întrucât nu cuprinde numele consilierului juridic care a întocmit cererea şi nu menţionează depunerea delegaţiei consilierului juridic. De asemenea, argumentele expuse în recurs nu constituie motive de nelegalitate şi nu pot fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. fiind invocat în mod formal, fără a arăta în concret în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului formulat de pârâta Curtea de Conturi a României se constată că este nefondată, criticile cuprinse în cererea de recurs încadrându-se în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., care a fost invocat în mod expres de recurenta pârâtă, aceasta indicând normele de drept material pe care apreciază că prima instanţă le-a aplicat în mod greşit, precum şi criticile concrete de nelegalitate care susţin acest motiv de casare.

Pe fondul cauzei, analizând sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, cu apărările din întâmpinări şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că este nefondat recursul formulat de reclamantul Ministerul Economiei, iar recursul formulat de pârâta Curtea de Conturi a României este fondat, faţă de următoarele considerente:

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Auditorii publici externi din cadrul Departamentului IV al Curţii de Conturi au desfăşurat acţiunea "Auditul financiar asupra contului de execuţie a bugetului de stat pe anul 2014" la Ministerul Economiei, Comerţului şi Turismului, abaterile de la legalitate şi regularitate constatate fiind consemnate în procesul-verbal de constatare nr. x/07.08.2015, anexă la Raportul de audit financiar înregistrat sub nr. x/24.08.2015. În baza acestui proces-verbal a fost emisă Decizia nr. 31/07.09.2015 prin care s-au stabilit mai multe măsuri.

Măsurile dispuse la pct. II.12 din Decizia nr. 31/07.09.2015.

La pct. III.2 din procesul-verbal de constatare nr. x/07.08.2015, auditorii publici externi au consemnat că Ministerul Economiei a decontat către A. S.A. şi B. S.A. sume fără bază legală. Pe de o parte, au constatat că Ministerul nu a urmărit şi nu a solicitat, în faza de angajare, lichidare, ordonanţare şi plată, documente justificative din care să rezulte modul de utilizare a sumei estimate de 38.395.859 RON, acordată operatorilor economici din industria de apărare, iar, pe de altă parte, au constatat că, prin luarea în considerare a unui număr mai mic de ore lucrătoare decât numărul de ore lucrătoare din luna respectivă, a decontat fără bază legală suma de 141.284 RON.

Aceste constatări au fost încadrate drept abatere la pct. 7 din decizia nr. 31/07.09.2015, astfel că, la pct. II.12 din dispozitiv s-au impus în sarcina conducerii Ministerului următoarele măsuri:

"Verificarea realităţii, regularităţii şi legalităţii operaţiunilor din deconturile prezentate la plată de operatorii economici din industria de apărare, în conformitate cu prevederile art. 10 din O.G. nr. 119/1999 şi Anexei 1 la OMFP nr. 1792/2002; exercitarea controlului asupra activităţii de conservare desfăşurată de operatorii economici din industria de apărare, în conformitate cu prevederile art. 3 şi 5 din H.G. nr. 47/2013. Totodată, se vor dispune măsuri pentru extinderea verificărilor privind modul de utilizare a fondurilor plătite în anul 2014, în contul operatoriilor economici din industria de apărare, în scopul reglementat de O.U.G. nr. 95/2002, în ceea ce priveşte realitatea, regularitatea şi legalitatea operaţiunilor din deconturile prezentate la plată, în vederea identificării unor eventuale cazuri de sume de la bugetul de stat, primite de aceştia şi utilizate în alte scopuri decât cele aprobate prin acest act normativ, stabilirea cuantumului sumelor datorate bugetului de stat, dispunerea de măsuri de recuperare a acestora în condiţiile legii (inclusiv pentru cele constatate în procesul-verbal de constatare) şi virarea sumelor stabilite pe destinaţiile legale (inclusiv accesoriile calculate până la data plăţii (pentru înlăturarea abaterilor prezentate la pct. 7.1 din decizie); extinderea verificărilor asupra tuturor deconturilor prezentate în anul 2014 de către A. S.A. şi B. S.A., în scopul reglementat de O.U.G. nr. 95/2002, în vederea identificării şi a altor cazuri de deconturi în care au fost incluse un număr mai mic de ore lucrătoare decât numărul de ore lucrătoare din luna respectivă, a stabilirii întinderii prejudiciului produs bugetului de stat, urmare plăţilor efectuate, înregistrarea în contabilitate a sumelor stabilite, recuperarea acestora în condiţiile legii şi virarea lor la bugetul de stat (inclusiv accesoriile calculate în condiţiile legii), precum şi corectarea rezultatelor contabile înregistrate (pentru înlăturarea abaterilor prezentate la pct. 7.2 din decizie)."

Măsurile dispuse la pct. II.16 din Decizia nr. 31/07.09.2015

La pct. III.7 din procesul-verbal de constatare nr. x/07.08.2015, auditorii publici externi au consemnat că Ministerul Economiei nu a respectat prevederile legale privind angajarea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor din fonduri publice, efectuând plăţi de 51.400 RON fără bază legală.

În concret, auditorii publici externi au constatat că, deşi în organigrama pentru anul 2014, aprobată prin H.G. nr. 47/2013, s-a prevăzut funcţionarea Compartimentului de Informaţii Clasificate, fiind alocate 3 posturi prin ordinul nr. 35/15.01.2014, care, pe parcursul anului 2014, au fost ocupate permanent, totuşi Ministerul a încheiat contractul de prestări servicii nr. x/10.02.2014 cu persoana fizică autorizată G., având ca obiect consultanţă/sprijin în domeniul protecţiei informaţiilor clasificate, la un tarif de 3.000 RON/lună, în baza căruia a efectuat plăţi în sumă de 31.500 RON, precum şi contractele de prestări servicii nr. x/04.09.2014 cu persoana fizică autorizată H. şi nr. 141/04.09.2014 cu persoana fizică autorizată I., având ca obiect consultanţă/sprijin în domeniul protecţiei informaţiilor clasificate, la un tarif de 2.300 RON/lună, în baza cărora a efectuat plăţi în sumă de câte 8.050 RON. Astfel, din fondurile alocate la articolul 20.01.30 "Alte bunuri şi servicii pentru întreţinere şi funcţionare", Ministerul Economiei a efectuat plăţi în sumă 47.600 RON, pentru servicii care intrau în atribuţiile Compartimentului Informaţii Clasificate, încălcând prevederile art. 14 alin. (2) şi art. 22 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, art. 1, art. 5 şi art. 10 din O.U.G. nr. 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv.

Aceste constatări au fost încadrate drept abatere la pct. 12 din decizia nr. 31/07.09.2015, motiv pentru care, la pct. II.16 din dispozitiv s-au impus în sarcina conducerii Ministerului următoarele măsuri: "intrarea în legalitate privind angajarea şi utilizarea creditelor bugetare, în limita prevederilor şi destinaţiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituţiilor publice, în conformitate cu prevederile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 500/2002. Totodată, va dispune măsuri pentru extinderea verificărilor asupra contractelor de prestări servicii derulate în anul 2014 cu persoane fizice autorizate, pentru activitatea unui compartiment/direcţie, în vederea identificării şi altor cazuri de cheltuieli angajate în condiţiile în care avea posturile ocupate cu personal de specialitate, a stabilirii întinderii prejudiciului produs bugetului de stat, urmare plăţilor efectuate, pentru astfel de cheltuieli angajate/ordonanţate şi plătite (inclusiv pentru cazurile constatate în procesul-verbal de constatare), înregistrarea în contabilitate a sumelor stabilite, recuperarea acestora şi virarea la bugetul de stat (inclusiv accesoriile calculate în condiţiile legii), corectarea rezultatelor contabile înregistrate."

1.1. Referitor la recursul formulat de reclamantul Ministerul Economiei se reţine că acesta vizează exclusiv soluţia de respingere a acţiunii sub aspectul măsurilor dispuse la pct. II.16 din Decizia nr. 31/07.09.2015, recurs care este nefondat, în raport cu următoarele argumente:

Prima instanţă a înlăturat criticile de nelegalitate aduse actelor administrative contestate sub acest aspect, reţinând că auditorii publici externi nu au imputat reclamantului achiziţia unor servicii interzise de lege sau nerespectarea O.U.G. nr. 34/2006, ci faptul că a nesocotit disp. Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice şi ale O.U.G. nr. 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv, prin încheierea unor contracte de prestări servicii cu persoane fizice autorizate, pentru activitatea unui compartiment care avea posturile ocupate cu personal de specialitate.

În privinţa susţinerii că activităţile ce fac obiectul respectivelor contracte de prestări servicii nu sunt atribuţii ale angajaţilor Ministerului, stabilite prin fişele de post, instanţa a reţinut că fişele de post pentru cele 3 persoane cuprind atribuţiile specifice activităţii Compartimentului Informaţii Clasificate, stabilite prin Regulamentul de organizare şi funcţionare aprobat prin Ordinul nr. 2580/28.11.2012, iar reclamantul nu a motivat necesitatea recurgerii la serviciile unor persoane fizice autorizate pentru consultanţă/sprijin în domeniul protecţiei informaţiilor clasificate.

Reclamantul a mai învederat că, urmare reorganizărilor succesive, de la un număr de 8 posturi în cadrul Compartimentului Informaţii Clasificate s-a ajuns la 3 posturi, în condiţiile în care volumul de activitate şi complexitatea problematicii gestionate au crescut. O atare împrejurare nu este însă de natură a justifica plăţile respective sau de a le conferi caracter legal şi conform, reclamantul având la îndemână pârghii legale pentru a solicita şi obţine suplimentarea posturilor.

În considerentele sentinţei s-a menţionat, de asemenea, că reclamantul nu a avut aprobate credite bugetare pentru astfel de cheltuieli, în buget fiind înscrise cheltuieli doar pentru cele 3 persoane care au ocupat posturile din cadrul Compartimentului Informaţii Clasificate, plăţile serviciilor contractate fiind efectuate din fondurile alocate la articolul 20.01.30 "Alte bunuri şi servicii pentru întreţinere şi funcţionare". Procedând astfel, concluzionează instanţa, reclamantul nu a urmărit realizarea unei bune gestiuni financiare în utilizarea fondurilor publice şi nici nu a respectat obligaţia de a angaja şi de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor şi destinaţiilor aprobate.

Înalta Curte constată că recurentul reclamant reia în cererea de recurs susţinerile din cererea de chemare în judecată expunând aceleaşi argumente privind: respectarea O.U.G. nr. 34/2006, faptul că activităţile ce fac obiectul contractelor încheiate în anul 2014 nu sunt atribuţii ale angajaţilor ministerului reclamant, reducerea succesivă a numărului de posturi de la 8 la 5, iar odată cu intrarea în vigoare a H.G. nr. 429/2013 şi a H.G. nr. 430/2013 la 2 posturi.

Aceste susţineri au fost examinate de prima instanţă care în mod corect le-a înlăturat, în condiţiile în care nu s-a reţinut prin actele administrative contestate încălcarea prevederilor O.U.G. nr. 34/2006, fiind astfel lipsită de relevanţă susţinerea că acestea au fost respectate la momentul încheierii celor 3 contracte de prestări servicii.

Cât priveşte împrejurarea că activităţile desfăşurate de persoanele fizice autorizate cu care au fost încheiate contractele de prestări servicii nu sunt atribuţii ale angajaţilor ministerului, se constată că recurentul se limitează la această afirmaţie cu caracter general, fără să combată argumentul instanţei conform căruia fişele de post ale celor 3 persoane cuprind atribuţii specifice activităţii Compartimentului Informaţii Clasificate, stabilite prin Regulamentul de organizare şi funcţionare, aprobat prin Ordinul nr. 2580/28.11.2012.

Faptul că s-a realizat o economie în bugetul care i-a fost aprobat, la titlul "Cheltuieli de personal", înregistrându-se credite bugetare aprobate şi neutilizate - 452.456 RON, ca urmare a neocupării tuturor posturilor vacante, nu constituie un argument în soluţionarea favorabilă a recursului din moment ce, aşa cum a precizat şi instanţa, reclamantul nu a avut aprobate credite bugetare pentru astfel de cheltuieli, în buget fiind înscrise cheltuieli doar pentru cele 3 persoane care au ocupat posturile din cadrul Compartimentului Informaţii Clasificate, plăţile serviciilor contractate fiind efectuate din fondurile alocate la articolul 20.01.30 "Alte bunuri şi servicii pentru întreţinere şi funcţionare".

Nici cu privire la considerentele instanţei vizând reducerea numărului de posturi ale compartimentului în discuţie recurentul reclamant nu formulează critici concrete, nu face referire la posibilitatea invocată de instanţă, aceea că reclamantul avea la îndemână pârghii legale pentru a solicita şi obţine suplimentarea posturilor. Nu precizează dacă a apelat la asemenea pârghii, dacă, anterior încheierii celor 3 contracte de prestări servicii, a întreprins unele demersuri în scopul îmbunătăţirii situaţiei Compartimentului Informaţii Clasificate din punct de vedere al volumului de activitate al angajaţilor, pe care îl invocă atunci când justifică încheierea contractelor.

1.2. În ceea ce priveşte recursul pârâtei Curtea de Conturi, sub aspectul abaterii de la pct. 7.1. din Decizia nr. 31/07.09.2015, instanţa de control judiciar precizează că, având în vedere susţinerile recurentului reclamant din întâmpinare privind existenţa documentelor clasificate care atestă îndeplinirea condiţiilor legale de decontare a sumelor de bani menţionate la acest punct, a pus în vedere recurentului reclamant şi intimaţilor intervenienţi să depună la Compartimentul Informaţii Clasificate al instanţei supreme acele documente cu caracter clasificat care, în opinia lor, dovedesc faptul că au fost respectate prevederile legale incidente în materie, atunci când s-a procedat la plata sumelor de bani.

Părţile s-au conformat solicitării instanţei şi au depus aceste documente care au fost consultate de reprezentantul recurentei pârâte Curtea de Conturi. În urma examinării acestora a depus la dosar un punct de vedere prin care a solicitat instanţei să nu ţină seama de aceste documente în soluţionarea cauzei având în vedere că litigiul se referă la auditul financiar asupra contului de execuţie a bugetului de stat pe anul 2014, iar documentele sunt întocmite ulterior anului 2014.

Examinând conţinutul înscrisurilor cu caracter clasificat depuse la Compartimentul Informaţii Clasificate, Înalta Curte constată, contrar punctului de vedere al recurentei pârâte, că multe dintre acestea existau la data derulării acţiunii de control de către auditorii publici externi din cadrul Curţii de Conturi şi erau relevante în desfăşurarea controlului.

Aceste documente nu au fost analizate de auditorii publici externi, cu ocazia controlului, şi nici de expertul care a întocmit raportul de expertiză contabilă avut în vedere de instanţa de fond la soluţionarea cauzei. Nefiind depuse la Compartimentul Informaţii Clasificate al Curţii de Apel Bucureşti, nu au fost analizate de prima instanţă care şi-a întemeiat soluţia pe înscrisurile aflate la dosar şi pe raportul de expertiză întocmit în cauză.

În aceste condiţii, dată fiind relevanţa lor în soluţionarea litigiului, este incident motivul de casare reglementat de disp. art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care vizează situaţia în care prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii. Acest motiv de casare are în vedere neregularităţi procedurale, precum şi nerespectarea unor principii fundamentale care guvernează desfăşurarea procesului, în speţă, principiul dreptului la apărare şi principiul dreptului la un proces echitabil.

Înalta Curte apreciază că se impunea depunerea la dosar, în primul ciclu procesual, a acestor înscrisuri deţinute de intimaţii intervenienţi pentru a se putea verifica respectarea condiţiilor legale de decontare de către Ministerul Economiei către A. S.A. şi B. S.A. a sumei de 38.395.859 RON.

Aceasta a fost alocată prin buget, în temeiul prevederilor art. 10 din O.U.G. nr. 95/2002, conform cărora în perioada în care salariaţii încadraţi cu contract individual de muncă, pe durată nedeterminată, la operatorii economici din industria de apărare nu desfăşoară activitatea de bază, din lipsă de comenzi sau de contracte legate de producţia ori comerţul cu armament, muniţie şi material de război, beneficiază de sume acordate de la bugetul de stat, în vederea acoperirii drepturilor salariale şi a contribuţiilor de asigurări sociale datorate de angajator, numai dacă desfăşoară activităţile indisolubil legate de producţia sau comerţul cu armament, muniţie şi material de război, stabilite prin hotărâre a Guvernului. Fondul lunar necesar acoperirii drepturilor salariale ale personalului se determină luându-se în calcul 75% din salariul mediu brut pe economie din luna anterioară, comunicat de Institutul Naţional de Statistică. Sumele necesare pentru plata drepturilor salariale, precum şi cele necesare pentru achitarea contribuţiilor datorate de angajator, potrivit legii, la bugetul asigurărilor sociale de stat, la bugetul asigurărilor pentru şomaj şi la Fondul de asigurări sociale de sănătate se alocă agenţilor economici, în conformitate cu numărul mediu maxim de personal aprobat, din sumele prevăzute anual cu această destinaţie în bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Industriei şi Resurselor.

Auditorii publici externi au consemnat că reclamantul a efectuat plăţi în total de 38.395.859 RON, fără a avea la bază documente care să certifice utilizarea lor, în scopul în care s-au aprobat creditele bugetare, şi fără a se dispune exercitarea controlului asupra activităţii de conservare a acestora.

Instanţa de fond a avut în vedere raportul de expertiză efectuat în cauză, care precizează că Anexele nr. 4 şi nr. 4A la Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 95/2002, aprobate prin H.G. nr. 1597/2002, au fost completate şi depuse la Minister de către operatorii economici din industria de apărare, însă la rubrica "Activităţi" din Anexă aceştia au înscris activităţile enumerate în H.G. nr. 703/2012, la pct. a)-d), fără a descrie şi justifica operaţiunile efectuate sau serviciile prestate. De asemenea, în deconturile justificative sunt înşirate orele efectuate pentru activităţile citate, pe persoane, cu un total al acestora, fără să fie menţionată calificarea personalului prestator. Având în vedere aceste constatări, expertul a conchis că plăţile decontate de Minister nu au fost efectuate în conformitate cu Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 95/2002, aprobate prin H.G. nr. 1597/2002, întrucât acesta nu a verificat realitatea, regularitatea şi legalitatea operaţiunilor din deconturile justificative prezentate de operatorii economici din industria de apărare.

Instanţa a înlăturat concluziile expertizei apreciind că împrejurarea că, la rubrica "Activităţi" din Anexă, intervenienţii au înscris activităţile enumerate în H.G. nr. 703/2012, la pct. a)-d), fără a descrie în concret operaţiunile efectuate sau serviciile prestate şi nici calificarea personalului prestator, nu este de natură a valida constatările auditorilor publici externi, întrucât deconturile justificative au fost întocmite conform modelului prevăzut în Anexele nr. 4 şi nr. 4A la H.G. nr. 1597/2002. Mai mult, neindicarea detaliată de către operatorii economici a serviciilor prestate sau a calificării personalului prestator nu a produs niciun prejudiciu bugetului de stat, expertul contabil constatând că suma de 38.395.859 RON, decontată de către Minister, se încadrează în sumele prevăzute în bugetele anuale aprobate, precum şi în numărul mediu de personal stabilit de H.G. nr. 228/2014.

În condiţiile în care a înlăturat concluziile expertizei şi nu a solicitat depunerea acelor înscrisuri care, în aprecierea reclamantului şi a intervenienţilor, ar fi dovedit îndeplinirea acestor condiţii, a încălcat dreptul la apărare, dar şi principiul rolului activ al judecătorului, reglementat de dispoziţiile art. 22 alin. (2) C. proc. civ. conform cărora "Judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. În acest scop, cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicaţii, oral s-au înscris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum şi alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părţile se împotrivesc."

În aceste condiţii, se impune casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, pentru a se asigura părţilor accesul la dublul grad de jurisdicţie, ca garanţie a legalităţii şi temeiniciei hotărârii judecătoreşti ce va fi dată în cauză.

Prin urmare, instanţa de fond, cu ocazia rejudecării, va proceda la analizarea cauzei din perspectiva tuturor documentelor clasificate depuse în faza recursului şi, în măsura în care va aprecia necesară părerea unui expert pentru soluţionarea cauzei, va pune în discuţia părţilor utilitatea efectuării unei expertize care să aibă în vedere înscrisurile respective. De asemenea, va proceda la examinarea criticilor din cererea de recurs a pârâtei, subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cu precizarea că susţinerile privind acţiunea de control cu tema "Controlul privind situaţia, evoluţia şi modul de administrare a patrimoniului public şi privat al statului, precum şi legalitatea realizării veniturilor şi a efectuării cheltuielilor" desfăşurată la S.C. A. S.A., în anul 2016, nu fac obiectul analizei în prezentul litigiu.

Referitor la abaterile prezentate la pct. 7.2 din decizie, prima instanţă a reţinut că în mod greşit auditorii publici externi au apreciat că Ministerul a plătit suma de 141.284 RON fără bază legală, respectiv că a acceptat deconturile întocmite de A. S.A. (pentru februarie, martie, iulie, septembrie, octombrie 2014) şi B. S.A. (pentru aprilie, mai, august 2014), în care au fost luate în calcul, la stabilirea fondului lunar pentru plata drepturilor salariale şi achitarea contribuţiilor datorate de angajatori, un număr mai mic de ore lucrătoare decât numărul de ore lucrătoare din luna respectivă, situaţie care a condus la decontarea către A. S.A. a sumei de 71.616 RON şi către B. S.A. a sumei de 69.668 RON.

Astfel, în modelul de Decont justificativ prezentat în Anexa 4 la Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 95/2002, aprobate prin H.G. nr. 1597/2002, s-a prevăzut înscrierea numărului de ore lucrătoare în luna de raportare. Auditorii publici externi au reţinut că acest număr este reglementat prin art. 112 alin. (1) din Codul muncii şi că singura excepţie acceptată de legiuitor o reprezintă zilele de sărbătoare legală în care nu se lucrează, prevăzute la art. 139 alin. (1).

Curtea a constatat că raţionamentul auditorilor publici externi este greşit şi că intervenienţii accesorii au determinat corect indicatorul "Număr de ore lucrătoare în luna de raportare", în baza duratei lunare a timpului de lucru stabilită prin contractul colectiv de muncă, în condiţiile în care, deşi art. 139 alin. (1) din Codul muncii prevede zilele de sărbătoare legală în care nu se lucrează, totuşi aceasta nu este singura excepţie de la numărul de ore lucrătoare reglementat prin art. 112 alin. (1), întrucât art. 143 din acelaşi Cod prevede că "prin contractul colectiv de muncă aplicabil se pot stabili şi alte zile libere". Or, prin contractele colective de muncă de la nivelul celor doi operatori economici, s-a convenit asupra existenţei unei zile libere neplătite pe lună, astfel că deconturile justificative pentru stabilirea fondului pe lunile respective au fost corect întocmite de către intervenienţii accesorii, iar Ministerul a procedat la efectuarea plăţilor cu respectarea prevederilor art. 10 din O.U.G. nr. 95/2002.

Criticile formulate de recurenta pârâtă nu pot fi reţinute, instanţa de fond făcând o aplicare corectă a dispoziţiilor legale incidente în materie.

Astfel, potrivit art. 112 alin. (1) din Codul muncii, "Pentru salariaţii angajaţi cu normă întreagă durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi şi de 40 de ore pe săptămână."

Este adevărat că art. 139 alin. (1) din acelaşi cod prevede care sunt zilele de sărbătoare legală în care nu se lucrează, dar art. 143 din cod stabileşte că "Prin contractul colectiv de muncă aplicabil se pot stabili şi alte zile libere".

Punctul de vedere al pârâtei conform căruia doar zilele prevăzute de art. 139 alin. (1) din Codul muncii sunt zile libere goleşte de conţinut prevederea legală care permite ca prin contractul colectiv de muncă să fie stabilite şi alte zile libere în afara celor menţionate expres de art. 139, respectiv lipseşte de efecte juridice disp. art. 143 din cod, ceea ce nu poate fi acceptat.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantul Ministerul Economiei împotriva sentinţei şi, constatând incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., în temeiul art. 496 din C. proc. civ., va admite recursul formulat de pârâta Curtea de Conturi a României, va casa în parte sentinţa recurată şi va trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea cererii de anulare a actelor administrative contestate cu privire la măsurile dispuse la pct. II.12 din decizia nr. 31/.07.09.2015 pentru înlăturarea abaterilor prezentate la pct. 7.1 din decizie. Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului formulat de pârâta Curtea de Conturi a României.

Respinge recursul formulat de reclamantul Ministerul Economiei împotriva sentinţei nr. 1386 din 13 aprilie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Admite recursul formulat de pârâta Curtea de Conturi a României împotriva aceleiaşi sentinţe.

Casează în parte sentinţa recurată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea cererii de anulare a actelor administrative contestate cu privire la măsurile dispuse la pct. II.12 din decizia nr. 31/.07.09.2015 pentru înlăturarea abaterilor prezentate la pct. 7.1 din decizie.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 31 martie 2021.