Constitutional challenge to integrity law statute of limitations barred by lack of causal link to admissible appeal grounds

Şedinţa publică din data de 19 ianuarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 8 decembrie 2017, pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate ("ANI"), a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x/22.11.2017, emis de pârâtă.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 41 din 6 martie 2016, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în jduecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 41 din 6 martie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii.

La data de 7 aprilie 2021, recurentul - reclamant a depus la dosar o cerere prin care a invocat un motiv nou de recurs, apreciat a fi de ordine publică, referitor la lipsa interesului actual al Agenţiei Naţionale de Integritate în confirmarea defintivă a Raportului de evaluare nr. x/22.11.2017 şi înlăturarea de drept a răspunderii administrative a recurentului pentru pretinsul conflict de interese, în raport cu prevederile actuale ale art. 25 alin. (5) din Legea nr. 176/2010, precum şi prin prisma deciziei Curţii Constituţionale nr. 449/2015.

4. Cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 alin. (5) din Legea nr. 176/2010 şi apărările formulate cu privire la această cerere

4.1. La termenul de judecată din 15 aprilie 2021, recurentul - reclamant A. a depus la dosar o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 alin. (5) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 54/2019, în măsura în care aceste dispoziţii ar putea fi interpretate în sensul celor reieşite din considerentele Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 74/2020 privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

În motivarea cererii, recurentul a arătat că, prin noul motiv de recurs de ordine publică invocat în cauză, a solicitat să se constate lipsa de interes a Agenţiei Naţionale de Integritate în confirmarea definitivă a Raportului de evaluare, având în vedere că dispoziţiile art. 25 alin. (5) din Legea nr. 176/2010 introduc un caz legal de înlăturare de drept a răspunderii administrative pentru fapte considerate ca formând conţinutul constitutiv al conflictului de interese, în condiţiile curgerii unui termen de 3 ani de la data săvârşirii lor.

Recurentul- reclamant a susţinut că dispoziţiile criticate pe cale excepţiei de neconstituţionalitate contravin dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Costituţie, prin care este consacrat principiul legalităţii, precum şi art. 16 din Constituţie, referitor la egalitatea în drepturi.

4.2. Intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a solicitat respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, ca inadmisibilă, iar pe fond, a susţinut că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

4.3. Pentru soluţionarea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, s-a constituit dosarul asociat nr. x/2017, conform art. 148 alin. (12) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

5. Soluţia pronunţată asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 alin. (5) din Legea nr. 176/2010

Prin încheierea din 10 iunie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017, a fost respinsă cererea recurentului - reclamant A. de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 alin. (5) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 54/2019, ca inadmisibilă.

6. Recursul declarat împotriva încheierii de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale

Împotriva încheierii din 10 iunie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea încheierii recurate şi sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată.

În motivarea recursului, reclamantul susţine că instanţa a depăşit limitele de analiză a admisibilităţii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, apreciind în mod greşit că nu este îndeplinită cerinţa legăturii de cauzalitate dintre aplicarea art. 25 alin. (5) din Legea nr. 176/2010 şi soluţia ce va fi pronunţată în cauză.

Consideră că, în cazul stabilirii acestei legături de cauzalitate, este necesar a se verifica interesul procesual al invocării excepţiei, prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituţionalităţii acestui text de lege. Prevederile art. 25 alin. (5) din Legea nr. 176/2010 au introdus un caz legal de înlăturare de drept a răspunderii administrative pentru fapte considerate ca atrăgând starea de incompatibilitate, în condiţiile curgerii unui termen de 3 ani de la data săvârşirii lor, iar prin cererea de sesizare a Curţii Constituţionale reclamantul a susţinut că înlăturarea acestor dispoziţii de la aplicare în cazul faptelor săvârşite înainte de intrarea în vigoare a textului de lege reprezintă o încălcare a art. 15 alin. (2) din Constituţie.

Mai arată recurentul-reclamant că, potrivit jurisprudenţei instanţei supreme, este necesar să existe o legătură între prevederile legale contestate şi soluţionarea cauzei, nefiind, însă, necesar, ca aspectele de neconstituţionalitate învederate că determine/să influenţeze soluţia ce ar urma să fie pronunţată pe fondul cauzei.

Susţine recurentul-reclamant că normele criticate prin excepţia de neconstituţionalitate nu au fost invocate în cauză in abstracto, instanţa neanalizând excepţia prin raportare la circumstanţele pricinii, din a căror examinare rezultă că nu mai poate fi anagajată răspunderea recurentului, prin prisma art. 25 alin. (5) din Legea nr. 176/2010, termenul de 3 ani de la data pretinsului conflict de interese fiind împlinit. Textul de lege se circumscrie prevederilor legale mai favorabile aplicate subiectelor de drept vizate, fiind aplicabil şi în privinţa efectelor raportului de evaluare, din perspectiva interesului ANI de a obţine confirmarea valabilităţii acestui act administrativ.

Ca atare, consideră recurentul-reclamant că în cauză există o legătură intrinsecă între obiectul excepţiei de neconstituţionalitate şi posibilul efect de înlăturare a răspunderii sale.

În opinia recurentului-reclamant, este nelegală şi motivarea instanţei în sensul că acesta ar tinde la obţinerea unei decizii de aplicare a legii, întrucât, în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, a formulat critici cu privire la Decizia nr. 74/2020 a ÎCCJ - Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept. O astfel de motivare nu priveşte condiţia de admisibilitate a legăturii cu cauza, pe care o poate cerceta instanţa învestită cu soluţionarea cauzei, ci intră în obiectul de verificare exclusiv al Curţii Constituţionale, care stabileşte dacă o dispoziţie legală este neconstituţională într-o anumită interpretare.

Recurentul-reclamant arată că nu a solicitat, prin cererea de sesizare, să se acorde o altă interpretare textului de lege criticat, ci a expus modalitatea în care consideră că ar trebui soluţionată excepţia de către Curtea Constituţională, în raport de criticile formulate, în sensul pronunţării unei decizii interpretative. Susţine că nu a solicitat Curţii Constituţionale să interpreteze şi să aplice în cazul concret dispoziţiile legale, ci a solicitat verificarea constituţionalităţii şi constatarea art. 25 alin. (5) din Legea nr. 176/2010 ca fiind neconstituţional în măsura în care ar fi aplicabil doar persoanelor vizate de rapoarte de evaluare întocmite de ANI ulterior intrării în vigoare a acestor dispoziţii.

7. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Angenţia Naţională de Integritate a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, apreciind că motivele invocate prin cererea de recurs nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

8. Alte aspecte procesuale relevante

Prin încheierea din 13 octombrie 2021, Înalta Curte a respins, ca neîntemeiată, excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă Angenţia Naţională de Integritate, constatând că motivele de nelegalitate invocate de recurentul-reclamant A. se încadrează în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi încheierea recurată, prin prisma motivului de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Chestiunea litigioasă dedusă judecăţii în prezentul recurs priveşte îndeplinirea cerinţei de admisibilitate rezultată din dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, ca excepţia de neconstituţionalitate invocată prin cererea de sesizare a Curţii Constituţionale să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia. Prin încheierea din 10 iunie 2021, instanţa a reţinut, în esenţă, că această legătură nu este decelată în cauză, întrucât nu s-a dovedit interesul procesual al rezolvării prealabile a excepţiei de neconstituţionalitate prin prisma elementelor cadrului procesual şi a stadiului dosarului, iar reclamantul tinde la obţinerea unei decizii de aplicare a legii, invocând interpretarea ori aplicarea greşită a legii de către instanţa judecătorească.

În recurs, reclamantul a avansat ideea că neconstituţionalitatea prevederilor criticate cu soluţionarea cauzei nu este necesar să determine/să influenţeze soluţia ce ar urma să fie pronunţată pe fondul cauzei, pentru a fi considerată îndeplinită legătura cu soluţionarea cauzei şi a fi considerată admisibilă sesizarea Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate. Contrar acestor susţineri, Înalta Curte constată că cerinţa de admisibilitate prevăzută de art. 29 din Legea nr. 47/1992 pretinde o legătură între declararea caracterului neconstituţional al unei prevederi legale şi soluţia ce se va pronunţa în cauză, în sensul că textul de lege criticat sau interpretarea acestuia trebuie să conducă în mod nemijlocit sau să contribuie esenţial la soluţionarea cauzei, respectiv problema vizată de excepţie să fie realmente utilă pentru soluţionarea litigiului în cadrul căruia a fost ridicată. Prin urmare, dacă de textul de lege criticat nu depinde soluţionarea cauzei, dacă acesta nu are o relevanţă reală asupra soluţiei ce urmează a se pronunţa, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale nu poate fi primită.

Privind din această perspectivă, Înalta Curte reţine că excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată cu privire la dispoziţiile art. 25 alin. (5) din Legea nr. 176/2010, iar acest temei de drept a fost invocat în cuprinsul cererii depuse la 07.04.2021, prin care recurentul-reclamant A. a formulat un motiv de recurs nou cu privire la sentinţa civilă nr. 41/06.03.2018 a Curţii de Apel Braşov, pe care l-a apreciat a fi de ordine publică. Aşadar, pretinsa neconstituţionalitate a art. 25 alin. (5) din Legea nr. 176/2010 nu are relevanţă decât în contextul analizării motivului de recurs suplimentar, iar nu în raport de cererea de recurs iniţială, care nu cuprinde critici referitoare la lipsa interesului ANI în confirmarea definitivă a raportului de evaluare, dedusă din prevederile acestui text de lege.

Înalta Curte constată că, prin decizia nr. 5944 din 25 noiembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2017, instanţa de recurs a respins, ca tardiv formulată, completarea la recurs depusă la data de 07.04.2021. Această soluţie este relevantă în soluţionarea prezentei căi de atac.

La momentul examinării recursului de faţă, inexistenţa legăturii de cauzalitate a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 alin. (5) din Legea nr. 176/2010 cu soluţionarea cauzei este evidentă, în lipsa unui motiv de recurs valid, formulat cu respectarea termenului prevăzut de lege, care să aibă drept obiect analiza acestui text de lege şi a efectelor pe care le produce asupra incidentului de integritate care îl vizează pe recurentul-reclamant.

Tardivitatea motivului de recurs întemeiat pe art. 25 alin. (5) din Legea nr. 176/2010, declarată definitiv prin decizia nr. 5944/2021, atestă că instanţa de recurs nu a analizat pe fond critica de nelegalitate referitoare la prescripţie, respectiv la modul de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 25 alin. (5) din Legea nr. 176/2010, care sunt vizate de excepţia de neconstituţionalitate. Pe cale de consecinţă, examenul de neconstituţionalitate al textului de lege (sau al interpretării date acestuia prin Decizia nr. 74/2020 a ÎCCJ - Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept) ar fi nerelevant şi nu ar influenţa soluţia din calea de atac, care a valorificat în privinţa motivului de recurs amintit un fine de neprimire şi anume tardivitatea invocării acestuia.

Mai exact, şi în măsura în care s-ar admite cererea de sesizare a Curţii Constituţionale şi acest text de lege ar fi declarat neconstituţional pentru motivele expuse de reclamant, soluţia forului constituţional nu poate schimba în vreun fel soluţia de tardivitate a motivului de recurs, pronunţată de instanţa de control judiciar, soluţie care împiedică aplicarea art. 25 alin. (5) din Legea nr. 176/2010 la situaţia reclamantului din speţă.

Concluzionând, lipsa unei căi de atac valide, având ca temei dispoziţiile art. 25 alin. (5) din Legea nr. 176/2010, produce efecte asupra cerinţei de admisibilitate vizând legătura excepţiei de neconstituţionalitate a acestui text de lege cu soluţionarea cauzei, iar aceste efecte se răsfrâng asupra prezentului recurs, conducând la respingerea lui ca nefondat.

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte constată că este inutil a se verifica criticile formulate de recurent cu privire la legalitatea motivelor pentru care, prin încheierea din 10 iunie 2021, s-a apreciat că excepţia de neconstituţionalitate nu are legătură cu soluţionarea cauzei, câtă vreme, incontestabil, această legătură nu există la data soluţionării recursului (dacă a existat vreodată), astfel încât instanţa de control judiciar nu ar putea, admiţând recursul, să dispună sesizarea Curţii Constituţionale.

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 10 iunie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 ianuarie 2022.