Retrocession of religious property: whether factual possession and land reconstitution under the 1991 Land Fund Law preclude in-kind restitution under Emergency Government Ordinance No. 94/2000

Şedinţa publică din data de 25 martie 2021

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 29.03.2019, reclamanta Parohia Romano-Catolică Băiţa, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare, a solicitat instanţei anularea Deciziei nr. 8392/22.01.2019 a Comisiei Speciale de retrocedare a bunurilor imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, cu consecinţa admiterii cererii de retrocedare în natură a imobilului de natură construcţie, înscris în CF x Băiţa, top x.

1.2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 156 din 27 iunie 2019, Curtea de Apel Cluj a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Parohia Romano - Catolică Băiţa în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare şi în consecinţă a anulat Decizia nr. 8392/22.01.2019 a Comisiei speciale de retrocedare a unor bunuri care au aparţinut cultelor religioase din România, a obligat pârâta la emiterea unei decizii de restituire în natură a imobilului situat în Băiţa, str. 93 nr. 3, constând în construcţia menţionată ca fiind "Şcoală nr. 74 în intravilan" înscrisă cu nr. top. x iniţial în cartea funciară nr. x a localităţii Băiţa, iar ulterior în cartea funciară nr. x a localităţii Băiţa, a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 2185,92 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs pârâta a, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Raportat le prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., consideră recurenta că sentinţa civilă pronunţată de instanţa de fond este nelegală, întrucât a fost dată cu aplicarea greşită a prevederilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu pct. 3 din Normele metodologice corespunzătoare art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000.

Instanţa de fond în soluţionarea cererii de chemare în judecată a încălcat prevederile punctului 3 din Normele metodologice corespunzătoare art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora nu intră sub incidenţa acestui act normativ, imobilele care fac sau au făcut obiectul restituirii potrivit altor legi cu caracter reparator.

Precizează recurenta că, imobilul solcitat de Parohia Romano-Catolică Băiţa cu nr. top. x nu face obiectul O.U.G. nr. 94/2000, republicată cu modificările şi completările ulterioare, întrucât a făcut obiectul restituirii potrivit altor legi cu caracter reparator.

Prin urmare, în mod eronat, instanţa de fond a considerat că nici împrejurarea că reclamanta foloseşte în fapt, în prezent imobilul, încheind chiar construcţia de închiriere cu privire la acesta şi că prin adresa emisă de Primăria Oraşului Tăuţii Măgherăuş s-a afirmat că proprietarul actual al clădirii este Parohia Comunei Băiţa nu sunt de natură să conducă la concluzia că dreptul de proprietate asupra construcţiei în litigiu aparţine reclamantei.

II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

2.1. Examinând încheierea şi sentinţa atacate prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

În cauza de faţă, prin cererea de retrocedare înregistrată sub nr. x/28.02.2003, întemeiată pe dispoziţiile O.U.G. nr. 94/2000, Episcopia Romano-Catolică Satu Mare, pentru Parohia Romano-Catolică Băiţa, a solicitat restituirea imobilului situat în Băiţa, judeţul Maramureş compus din construcţie parter în suprafaţă de 68 mp, având destinaţia iniţială de Şcoală de rit romano-catolic, înscrisă iniţial în cartea funciară nr. x Băiţa top. x.

Prin Decizia nr. 8392/22.01.2019, emisă de Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, cererea de retrocedare asupra construcţiei a fost respinsă ca rămasă fără obiect, întrucât acest imobil se află în proprietatea solicitantei.

În motivarea acestei decizii, autoritatea emitentă a reţinut că, potrivit cărţii funciare nr. x a Localităţii Băiţa, imobilul solicitat s-a aflat în proprietatea Bisericii Romano-Catolice din Băiţa şi că, potrivit cărţii funciare nr. x Băiţa, imobilul solicitat a trecut în proprietatea Statului Român.

Totodată, s-a reţinut că, potrivit informaţiilor comunicate de către Primăria Oraşului Tăuţii Măgherăuş, pentru terenul identificat cu nr. top. x, solicitantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, conform titlului de proprietate nr. x/1994, iar clădirea situată pe respectivul teren este închiriată de către solicitantă unei persoane juridice.

Aşa cum rezultă din înscrisurile existente la dosarul cauzei, singurul motiv pentru care cererea de retrocedare formulată de intimata-reclamantă a fost respinsă ca rămasă fără obiect de către Comisia specială de retrocedare a constat în faptul că intimata-reclamantă ar deţine în proprietate imobilul construcţie solicitat prin cererea de retrocedare.

Referitor la acest aspect, instanţa de control judiciar reţine că, prin Titlul de proprietate nr. x/03.06.1994, emis în aplicarea Legii nr. 18/1991 a Fondului Funciar de Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Maramureş, intimata-reclamantă a obţinut, prin reconstituire, dreptul de proprietate exclusiv asupra suprafeţei de teren de 2 ha şi 5053 mp pe teritoriul satului Băiţa, astfel că acest titlu nu este de natură să fundamenteze concluzia reţinută de Comisia specială de retrocedare în sensul că imobilul construcţie s-ar afla în proprietatea intimatei.

Pe de altă parte, nici împrejurarea că intimata-reclamantă foloseşte în fapt imobilul în discuţie, încheind chiar contracte de închiriere cu privire la acesta nu este de natură să conducă la concluzia că dreptul de proprietate asupra construcţiei în litigiu aparţine intimatei.

Astfel, în acord cu prevederile art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, trebuie subliniat faptul că folosinţa imobilului de către intimată nu poate echivala cu redobândirea dreptului de proprietate, impunându-se emiterea unei decizii de restituire în natură a imobilului pentru care aceasta să îşi poată intabula dreptul de proprietate asupra construcţiei şi să îşi poată exercita pe deplin în viitor toate atributele dreptului de proprietate, iar nu numai pe cel de folosinţă, de care se bucură în prezent.

Prin urmare, toate criticile formulate sunt nefondate, soluţia pronunţată de prima instanţă reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Comisia Specială de Retrocedare împotriva sentinţei nr. 156 din 27 iunie 2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 25 martie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.