Withdrawal of state sportsman life pension based on failure to confirm sporting results via national federation records

Şedinţa publică din data de 25 martie 2021

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Tineretului şi Sportului modificarea (completarea) anexei OMTS nr. 1107/29.11.2016, prin includerea reclamantului ca beneficiar al rentei viagere, în calitate de jucător (în perioada 1976-1982) în echipa naţională de rugby, multiplă campioană europeană.

În esenţă, reclamantul a arătat în cererea de chemare în judecată pe care a formulat-o în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Tineretului şi Sportului că dreptul la renta viageră i-a fost recunoscut de pârât în baza Legii nr. 69/2000, pe baza adreselor COR nr. 478/2000 şi nr. 482/2000. Pârâtul i-a retras în prezent dreptul la rentă viageră. Reclamantul a considerat că refuzul pârâtului nu este justificat întrucât nu se află în cazurile prevăzute de art. 641 din Legea nr. 69/2000 sau de art. 41 din H.G. nr. 88/2001; comisia constituită prin OMTS nr. 1045/2016 nu are atribuţii să retragă renta viageră; nici art. II din O.U.G. nr. 61/2016 nu este incident; MTS a omis să solicite clarificări cu privire la situaţia reclamantului; a mai arătat că MTS nu demonstrează fapta ilicită a reclamantului, nici legătura de cauzalitate între o faptă ilicită şi prejudiciu.

Pârâtul, prin întâmpinare, a invocat excepţiile tardivităţii acţiunii şi inadmisibilităţii capătului de cerere privind constatarea de către instanţă că reclamantul îndeplineşte condiţiile pentru a primi renta viageră, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 1371 din 9 aprilie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile tardivităţii şi inadmisibilităţii, a respins ca nefondată acţiunea, astfel cum a fost precizată privind pe reclamant A..

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nra Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a formulat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., menţionând că instanţa de fond a dat hotărârea cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material.

În opinia recurentului, în referatul întocmit de ANS nr. 51/25.04.2006 se precizează clar că la acordarea rentelor au fost avute în vedere şi confirmarea rezultatelor sportive prezentate în anexa referatului, anexa care lipseşte dintre înscrisurile depuse de MTS şi nici nu precizează de ce lipseşte această anexă menţionată în ordin cu excepţia susţinerilor orale potrivit cărora nu există o obligaţie legală în acest sens.

Susţine recurentul că nu poate accepta cu uşurinţă explicaţia MTS potrivit căreia lipsesc pur şi simplu documentele despre care se face referire în documentul din 2006, emis chiar de către pârâtă, iar procedura reconfirmării nu exista nici in lege şi nici în doctrina administrativă.

Consideră recurentul că actul administrativ atacat este anulabil având în vedere că ignoră concluziile din 2006 ale aceleiaşi instituţii şi iniţiază o procedură de re-verificare, neprevăzută de lege, solicitând la o distanta de mai mult de 10 ani dovezi (liste cu echipe, articole din presa anilor 70) care exced cadrului art. 641 din Legea nr. 69/2001 şi creează sarcini suplimentare recurentului, fiind supuse verificării periodice doar situaţiile prevăzute în cuprinsul articolului susmenţionat.

Raţionamentul potrivit căruia este posibil ca la momentul acordării rentei să nu fi existat atestarea rezultatelor, în opinia recurentului încalcă prevederile art. 3 din OMTS nr. 491/2000, în sensul că realitatea rezultatelor se confirmă de federaţii la solicitarea MTS or practic instanţa de fond afirmă indirect că renta s-a acordat fără ca MTS să fi verificat aceste rezultate cu toate că din corespondenţa depusă la dosar rezultă ca FRR a trimis arhiva cu rezultatele către intimată.

De asemenea, apreciază recurentul că, interpretarea adreselor FRR este eronată în sensul că, nu reiese din adresele FRR că lipsa datelor este greşită, întrucât se menţionează clar faptul că recurentul a făcut parte din lotul lărgit. Considerentele potrivit căruia ar fi fost rezervă, dincolo de faptul că MTS nu a probat acest lucru şi raportat la exigenţele art. 64 alin. (1)1 nu pot fi interpretate în sensul că, nu ar fi câştigat medalia de aur, întrucât într-un sport de echipă care permite ca jucătorii de pe bancă care înlocuiesc titularii, nu pot fi socotiţi ca lipsiţi de merite cei ce au intrat în joc pe parcurs.

Prin urmare, consideră recurentul că instanţa de fond a aplicat în mod greşit normele legale ce vizează dovada performanţei sportive, exonerând MTS de orice vină în privinţa lipsei documentelor.

II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

2.1. Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenti, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Din actele şi lucrările dosarului, rezultă că recurentul-reclamant, prin cererea nr. x/20.2.2006, a solicitat intimatului-pârât acordarea rentei viagere susţinând că a fost medaliat cu aur la campionatul FIRA 1976/1977. Cererea reclamantului a fost aprobată, reţinându-se în cuprinsul respectivului document că la aprobarea cererilor a fost avută în vedere, între altele, confirmarea rezultatelor sportive de către federaţia sportivă naţională pe ramura de sport, prezentate în anexa la referat.

Curtea de Conturi a României a efectuat un control la intimatul-pârât şi a emis Decizia nr. X/D39/2016 prin care a constatat că acesta nu a respectat art. 4 din OMTS nr. 491/2000 şi art. 40 alin. (3) din H.G. nr. 884/2001, împrejurare care a condus inimatul să efectueze verificări privind acordarea rentelor pentru sportivi şi să constate că reclamantul a beneficiat în mod nelegal de rentă. S-a susţinut că, din documentele Federaţiei Române de Rugby nu s-a confirmat că recurentul a fost medaliat cu aur la campionatul european de rugby FIRA din 1976-1977. Aşadar, recurentul-reclamant nu este indicat în anexa la ordinul MTS nr. 1107/2016 prin care s-a recunoscut dreptul la renta viageră pentru alţi sportivi.

Recurentul în cererea de recurs susţine în mod eronat că a demonstrat instanţei de fond că în perioada 1976-1977 a fost convocat la echipa naţională de rugby, făcând parte din lotul României pentu campionatul european desfăşurat în sistem turneu şi a participat la meciurile acestuia.

Instanţa de fond din administrarea probatoriului a concluzionat că, recurentul nu a participat la meciurile din prima grupă valorică care au culminat cu meciul final România - Italia din 01.05.1977 în urma căruia România s-a clasat pe locul I la această Cupă FIRA 1976-1977 asimilată unui campionat european.

În acord cu argumentele judecătorului instanţei de fond, confirmarea rezultatelor trebuie să provină de la Federaţia Română de Rugby, iar nu din alte surse cum ar fi site-uri ale federaţiilor sportive internaţionale sau alte site-uri sportive ori articole de presă.

În privinţa criticilor recurentului vizând faptul că situaţia sa nu se încadrează în cazurile în care ar putea fi retras dreptul său la rentă viageră, conform art. 641 din Legea nr. 69/2000 şi art. 41 din H.G. nr. 884/2001 instanţa reţine că, problema de drept în litigiul de faţă nu este legalitatea retragerii dreptului recurentului la renta viageră, ci dacă, la momentul introducerii acţiunii, recurentul era îndreptăţit la acordarea rentei viagere, prin completarea OMTS contestat în litigiu.

Ordinul nr. 1107/29.11.2016 a fost emis urmare a verificărilor efectuate de către Comisia legal învestită de Ministrul Tineretului şi Sportului în temeiul atribuţiilor conferite prin H.G. nr. 11/2013 prin Ordin nr. 1045/04.11.2016 având în vedere modificările legislative care au intervenit în 2016 şi a măsurilor impuse de Curtea de Conturi, cazul rugbiştilor fiind unul de maximă importanţă având în vedere banii publici, iar după analizarea corespondenţei din septembrie- noiembrie 2016 avută cu federaţia, pentru recurent rezultatele nu au fost confirmate de către acest for iar cei pentru care rezultatele au fost confirmate, au fost puşi în plată începând cu luna noiembrie a anului 2016.

În concluzie, susţinerile recurentului cu privire la nelegalitatea ordinului atacat prin prisma faptului că intimatul-pârât a dispus reverificarea dreptului său la renta viageră nu sunt întemeiate, reverificările fiind dispuse în executarea măsurilor dispuse de Curtea de Conturi.

2.2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea recursului, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva sentinţei nr. 1371 din 9 aprilie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 25 martie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.