Insured Persons' Guarantee Fund decision: forfeiture for late appeal of moral damages under insurance law
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal as unfounded, thereby upholding the lower court's decision to reject the claim for being time-barred. The dispute concerned an action for the partial annulment of a decision issued by the Insured Persons' Guarantee Fund, which had denied the claimant's request for 100,000 euros in moral damages. The court determined that the lawsuit was filed outside the statutory limitation period, specifically noting that the administrative decision was communicated on 23 October 2018, and the subsequent filing on 6 November 2018 exceeded the ten-day deadline prescribed by Article 13(5) of Law No. 213/2015 and Article 19(2) of Law No. 503/2004. Consequently, the court applied the sanction of forfeiture, finding that the lower court correctly interpreted and applied the relevant procedural norms regarding the timeliness of the action in administrative litigation.
Legislator headnote
AI generatedart. 248 alin. (1) din C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015, art. 19 din Legea nr. 503/2004, art. 496 din C. proc. civ; Insured Persons' Guarantee Fund decision: forfeiture for late appeal of moral damages under insurance law: The dispute concerned an action for the partial annulment of a decision issued by the Insured Persons' Guarantee Fund, which had denied the claimant's request for 100,000 euros in moral damages. The court determined that the lawsuit was filed outside the statutory limitation period, specifically noting that the administrative decision was communicated on 23 October 2018, and the subsequent filing on 6 November 2018 exceeded the ten-day deadline prescribed by Article 13(5) of Law No. 213/2015 and Article 19(2) of Law No. 503/2004. Consequently, the court applied the sanction of forfeiture, finding that the lower court correctly interpreted and applied the relevant procedural norms regarding the timeliness of the action in administrative litigation.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis cited for dismissing the appeal as unfounded.
Full text
Şedinţa publică din data de 25 martie 2021
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1.1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, la data de 08.11.2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor anularea parţială a Deciziei nr. 17247/09.10.2018, în ceea ce priveşte stabilirea daunelor morale şi obligarea pârâtului să emită o nouă decizie în sensul acordării daunelor morale în cuantum de 100.000 euro, cu cheltuieli de judecată.
1.2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 693 din 25 februarie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VUI-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia tardivităţii formulării cererii şi a respins cererea privind pe reclamanta A. şi pe pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca tardiv formulată.
1.3. Cererea de recurs
Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamanta, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinţei şi admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului, a arătat că hotărârea recurată este netemeinică şi nelegală, având în vedere că Decizia FGA a fost comunicată reclamantei la data de 21.10.2018, iar cererea de chemare în judecată a fost depusă la oficiul poştal la data de 5.11.2018, prima zi lucrătoare după împlinirea termenului de 10 zile, aşadar în termen legal.
II. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
2.1. Examinând cu prioritate, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului invocată de pârât, înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată şi urmează să o respingă, având în vedere că motivele- de nelegalitate invocate de recurentă pot fi circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
2.2. Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Reclamanta a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat anularea parţială a Deciziei nr. 17247/09.10.2018, în ceea ce priveşte stabilirea daunelor morale şi obligarea pârâtului să emită o nouă decizie în sensul acordării daunelor morale în cuantum de 100.000 euro.
Potrivit art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015 în caz de respingere a sumelor pretinse prin cererea de plată se va emite o decizie de respingere. împotriva deciziei se poate formula contestaţie, în condiţiile prevăzute la art. 19 din Legea nr. 503/2004, republicată, cu modificările ulterioare, iar potrivit art. 19 alin. (2) din Legea nr. 5 03/2004 împotriva deciziei, societatea de asigurare/reasigurare poate face contestaţie la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în termen de 10 zile de la data comunicării, sub sancţiunea decăderii.
Instanţa de fond, în mod corect a reţinut că actul administrativ contestat, respectiv decizia FGA nr. 17247/09.10.2018 a fost comunicat recurentei-reclamante la data de 23.10.2018, astfel cum rezultă din dovada de comunicare
2 ataşată la dosarul cauzei, iar acţiunea a fost formulată la data de 06.11.2018, data poştei. Prin urmare, corect s-a reţinut că, cererea de chemare în judecată a fost formulată cu depăşirea termenului de decădere de 10 zile, calculat de Ia data comunicării deciziei FGA.
Soluţia primei instanţe de respingere a acţiunii ca tardiv formulată este legală, fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar pentru că reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză.
Concluzionând, instanţa de control judiciar apreciază că nu este fondat motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi că instanţa de fond a realizat o corectă aplicare şi interpretare a dispoziţiilor legale incidente cauzei.
2.3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta A. ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia nulităţii recursului.
Respinge recursul formulat de A. împotriva sentinţei nr. 693 din 25 februarie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VUI-a contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 25 martie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.