Prison union's appeals against disciplinary closure ruling dismissed; suspension plea time-barred, merits claims rejected
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeals filed by the plaintiffs against the Court of Appeal's judgment; the suspension request was dismissed as time-barred, and the remaining claims were dismissed as unfounded, leaving the first-instance judgment (which had rejected the action) in force. The underlying dispute was an administrative law challenge by a prison staff union and its member against the National Administration of Penitentiaries, seeking suspension of a disciplinary investigation report, copies of the disciplinary file, and a reopening of the investigation into allegations of abusive conduct by a superior; the disciplinary committee had decided to close the case. The court held that the appeal against the suspension ruling was filed after the mandatory 5-day deadline under Article 14(4) of Law No. 554/2004, triggering forfeiture under Article 185(1) of the Code of Civil Procedure; on the merits, it found that the request to annul the closure decision was raised for the first time in the appeal, violating Articles 494 and 477(2)-(3) of the Code of Civil Procedure, and that the disciplinary procedure was correctly conducted under Law No. 293/2004 as the transitional provision in Article 205 of Law No. 145/2019 kept it subject to prior law; the claimant had been sent the closing report, and no justified refusal to resolve the request was shown under Article 2(1)(i) and (n) of Law No. 554/2004.
Legislator headnote
AI generatedart. 69 lit. d) din Legea nr. 293/2004, art. 488 din C. proc. civ, art. 248 C. proc. civ, art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004; Prison union's appeals against disciplinary closure ruling dismissed; suspension plea time-barred, merits claims rejected: The underlying dispute was an administrative law challenge by a prison staff union and its member against the National Administration of Penitentiaries, seeking suspension of a disciplinary investigation report, copies of the disciplinary file, and a reopening of the investigation into allegations of abusive conduct by a superior; the disciplinary committee had decided to close the case. The court held that the appeal against the suspension ruling was filed after the mandatory 5-day deadline under Article 14(4) of Law No. 554/2004, triggering forfeiture under Article 185(1) of the Code of Civil Procedure; on the merits, it found that the request to annul the closure decision was raised for the first time in the appeal, violating Articles 494 and 477(2)-(3) of the Code of Civil Procedure, and that the disciplinary procedure was correctly conducted under Law No. 293/2004 as the transitional provision in Article 205 of Law No. 145/2019 kept it subject to prior law; the claimant had been sent the closing report, and no justified refusal to resolve the request was shown under Article 2(1)(i) and (n) of Law No. 554/2004.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProvisions invoked by the appellant as grounds for the appeal, analyzed by the court to reject the appeal as unfounded.
Legal basis for rejecting the appeals as unfounded.
Legal basis for rejecting the appeals as unfounded regarding the request for suspension of execution.
Full text
Şedinţa publică din data de 19 ianuarie 2021
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa la data de 11.12.2019, sub nr. x/2019, reclamantul Sindicatul Naţional SINPEN 2016 Constanţa, în numele şi pentru membrul de sindicat A., a solicitat în contradictoriu cu pârâta Administraţia Naţională A Penitenciarelor:
- suspendarea aplicării (concluziei/efectului juridic) referatului de cercetare disciplinară nr. x/16.07.2019 până la soluţionarea cauzei;
- remiterea copiei dosarului de cercetare disciplinară nr. x/16.07.2019;
- refacerea cercetării disciplinare în dosarul de cercetare disciplinară nr. x/16.07.2019.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 80/CA din 22 iunie 2020 a Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile ca nefondate şi a respins, ca nefondată, acţiunea promovată în contencios administrativ de reclamantul Sindicatul Naţional Sinpen 2016 Constanţa - în numele şi pentru membrul de sindicat A., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Naţională a Penitenciarelor.
3. Recursurile exercitate în cauză
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii A. şi Sindicatul Naţional Sinpen 2016 Constanţa în numele şi pentru membrul de sindicat A., criticând-o pentru nelegalitate şi în temeiul art. 488 pct. 6 şi 8 au solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi,în rejudecare, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.
Arată reclamantul că A. a mandatat Sindicatul Naţional SINPEN 2016 Constanţa să înainteze Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor adresa nr. x/01.07.2019, prin care a semnalat comportamentul abuziv al superiorului său, comportament susceptibil a atrage răspunderea disciplinară.
Adresa nr. x/01.07.2019 a fost înregistrată la Administraţia Naţională a Penitenciarelor cu nr. x/16.07.2019 şi trimisă spre soluţionare către Comisia de disciplină, care a propus clasarea dosarului.
A. a solicitat, prin cererea înregistrată cu nr. x/08.11.2019, o copie în format electronic a dosarului de cercetare disciplinară nr. x/16.07.2019, dosar având ca obiect sesizarea depusă în numele său de către Sindicatul Naţional SINPEN 2016 Constanţa şi refacerea cercetării în dosarul de cercetare disciplinară nr. x/16.07.2019.
Din răspunsul primit, înregistrat cu nr. x/11.11.2019, reiese că nu s-a dat curs solicitării sale, refuzul motivându-se prin formularea: "vă informam că referatele au fost întocmite de Comisia de disciplină din Administraţia Naţională a Penitenciarelor cu respectarea legislaţiei în vigoare, astfel reluarea cercetărilor pentru sesizările de mai sus a expirat termenul de 90 de zile, prevăzut de art. 142 alin (5) din Legea 145/2019, respectiv, "Sancţiunile disciplinare se aplică în termen de cel mult termenul de 90 de zile de la data sesizării comisiei de disciplină cu privire la săvârşirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de un an de la data săvârşirii abaterii disciplinare".
Referitor la sesizarea nr. 55/01.07.2019, înregistrată la Administraţia Naţională a Penitenciarelor cu nr. x/16.07.2019 şi trimisă spre soluţionare către Comisia de disciplină, s-a avut în vedere faptul că superiorul d-lui A. şi-a încălcat atribuţiile de serviciu, încălcând dispoziţiile art. 64, alin. (5) din OMJ 488/2018 pentru aprobarea Regulamentului privind siguranţa locurilor de deţinere din subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor; art. 2, lit. a), c) - e) din OMJ nr. . 2794/C din 8 octombrie 2004 pentru aprobarea Codului deontologic al personalului din sistemul administraţiei penitenciare; art. 41 alin. (1) din Constituţia României - dreptul la muncă; art. 6 alin. (1) din Codul muncii - dreptul la sănătate şi demnitate în muncă.
Sesizarea nr. 55/01.07.2019, înregistrată la Administraţia Naţională a Penitenciarelor cu nr. x/16.07.2019 a fost înaintată în realizarea drepturilor angajatului A., drepturi de care a fost privat, şi a fost întemeiată pe prevederile:
- art. 48 lit. a), raportat la dispoziţiile art. art. 64, alin. (5) din OMJ 488/2018 pentru aprobarea Regulamentului privind siguranţa locurilor de deţinere din subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor;
- art. 69 lit. d) din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcţionarilor publici cu statut special din Administraţia Naţională a Penitenciarelor, o art. 2, lit. a), c) - e) din OMJ nr. 2794/C din 8 octombrie 2004 pentru aprobarea Codului deontologic al personalului din sistemul administraţiei penitenciare; o art. 41 alin. (1) din Constituţia României - dreptul la muncă; o art. 6 alin. (1) din Codul muncii - dreptul la sănătate şi demnitate în muncă;
- art. 4 alin. (3) din Legea nr. 293 din 28 iunie 2004 republicată privind Statutul funcţionarilor publici cu statut special din Administraţia Naţională a Penitenciarelor, norme pe care superiorul d-lui A. le-a încălcat, acţiunile/inacţiunile sale făcând obiectul cercetării şi răspunderii disciplinare.
Se susţine că atât din cuprinsul referatului nr. x/04.10.2019, cu propunere de clasare, cât şi din refuzul de a i se remite în copie dosarul de cercetare disciplinară, rezultă în mod indubitabil că cercetarea în acest dosar a fost viciată şi incorectă.
Mai arată reclamantul că situaţia de inferioritate, pe motiv de apartenenţă sindicală, în care a fost pus angajatul A., nu este un act singular, angajatul fiind supus în repetate rânduri la presiuni din partea superiorului său.
În ceea ce priveşte activitatea Comisiei de disciplină, raportată la cercetarea incidentului care a făcut obiectul dosarului de cercetare disciplinară nr. x/16.07.2019, reclamantul apreciază că aceasta nu a avut un rol activ, limitându-se doar la audierea superiorului în cauză, cu toate că au fost solicitate printre altele şi pontajul din data de 16/17.04.2019.
În aceste condiţii, soluţia de clasare a dosarului de cercetare disciplinară nr. 7387/18.06.2019, nu reflectă principiile care trebuie să guverneze activitatea comisiei de disciplină, impunându-se refacerea cercetării disciplinare.
Prin urmare, până la intrarea în vigoare a Legii nr. 145/22.07.2019 activitate Comisiei de disciplină din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor a fost lovită de nulitate.
4. Apărările formulate de intimată
Intimata-pârâtă a depus întâmpinare în cuprinsul căreia a invocat excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrare în cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 din C. proc. civ. şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
5. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs asupra excepţiei tardivităţii
Examinând cu prioritate excepţia tardivităţii în ceea ce priveşte cererea de suspendare a executării actului, invocată din oficiu, astfel cum impun dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Conform dispoziţiilor art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, hotărârea prin care se pronunţă suspendarea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
În aceste condiţii, sentinţa civile nr. 80/CA din 22 iunie 2020 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, calea de atac trebuind să respecte termenul de declarare sus-menţionat.
Termenul prevăzut de dispoziţia legală anterior citată, fiind unul procedural, se calculează potrivit dispoziţiilor art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pe zile libere, fără a se lua în calcul ziua de la care acesta începe şi nici ziua când acesta se împlineşte.
Din verificarea actelor dosarului de fond, se constată că sentinţa recurată a fost comunicată pârâţilor la data de 24 iulie 2020, respectiv 27 iulie 2020 conform dovezii de comunicare aflate la dosar fond, iar cererea de recurs a fost depusă la data de 10 august 2020 (prin email, aflat la dosar recurs) cu depăşirea termenului legal, absolut şi imperativ prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, împlinit la data de 30 iulie 2020, respectiv 3 august 2020.
Întrucât recurenţii au exercitat calea de atac după împlinirea termenului legal şi nu au dovedit că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate, în cauză operează sancţiunea decăderii, iar Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 185 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursurile declarate de reclamanţii A. şi Sindicatul Naţional Sinpen 2016 Constanţa în numele şi pentru membrul de sindicat A. împotriva sentinţei civile nr. 80/CA din 22 iunie 2020 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulate în ceea ce priveşte cererea de suspendare a executării.
Prealabil, Înalta Curte arată că recurenţii au invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. în mod formal, fără a formula veritabile critici care să poată fi încadrate în motivul de casare invocat.
În continuare, Înalta Curte va analiza recursul declarat de reclamanţii A. şi Sindicatul Naţional Sinpen 2016 Constanţa în numele şi pentru membrul de sindicat A. din perspectiva criticilor subsumate cazului de casare reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Raportat la criticile recurenţilor, Înalta Curte reţine că aceştia nu au solicitat în cadrul cererii de chemare în judecată anularea deciziei de clasare nr. x/16.07.2019, solicitările acestora vizând fără echivoc "suspendarea aplicării (concluziei/efectului juridic) referatului de cercetare disciplinară nr. x/16.07.2019 până la soluţionarea cauzei, remiterea copiei dosarului de cercetare disciplinară nr. x/16.07.2019 şi refacerea cercetării disciplinare în dosarul de cercetare disciplinară nr. x/16.07.2019", ci au învederat aceste aspecte pentru prima oară prin cererea de recurs.
În acest context, Înalta Curte reţine că solicitarea de anulare a deciziei de clasare nr. x/16.07.2019 a fost formulată de către reclamanţi direct în recurs, nefiind dedusă judecăţii în faţa primei instanţe, ceea ce este în măsură să ducă la încălcarea dispoziţiilor art. 494 raportat la art. 477 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., potrivit cărora în recurs nu se pot folosi alte motive decât cele invocate la prima instanţă şi nu se poate poate schimba cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot formula pretenţii noi.
Astfel, aceste motive de casare nu pot fi analizat pe fond, opunându-se în acest sens dispoziţiile imperative mai sus citate.
Analizând celelalte susţineri ale recurenţilor vizând activitatea Comisiei de disciplină din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor ca fiind lovită de nulitate până la intrarea în vigoare a Legii nr. 145/22.07.2019, aspect care determină anularea soluţiei de clasare dispusă prin referatul de cercetare disciplinără nr. 7387/27.09.2019, remiterea copiei dosarului de cercetare disciplinără nr. 7387/27.09.2019 şi refacerea cercetării disciplinare, Înalta Curte le va respinge ca neîntemeiate.
Astfel, împărtăşind raţionamentul instanţei de fond, Înalta Curte arată că cercetarea disciplinară a fost efectuată în temeiul dispoziţiilor art. 71 - 74 din Legea nr. 293/2004, în vigoare la data sesizării nr. 55/01.07.2019. În ceea ce priveşte incidenţa prevederilor Legii nr. 145/2019, publicată în Monitorul Oficial nr. 631 din 30 iulie 2019, dispoziţiile art. 205 din acelaşi act normativ, potrivit cărora "Procedurile disciplinare şi cele care privesc angajarea răspunderii patrimoniale a poliţiştilor de penitenciare, iniţiate şi/sau aflate în curs de desfăşurare la data intrării în vigoare a prezentei legi, rămân supuse dispoziţiilor legale în vigoare la data la care au început", este relevant.
În ceea ce priveşte cererea de transmitere a copiei dosarului de cercetare disciplinară nr. x/16.07.2019 care a vizat modul de îndeplinire a prevederilor art. 64 alin. (5) din OMJ nr. 4800/C/2018 pentru aprobarea Regulamentului privind siguranţa locurilor de deţinere din subordinea ANP şi a prevederilor art. 2 lit. a).) şi c.) - e.) din OMJ nr. 2794/C/2004 pentru aprobarea Codului deontologic al personalului din sistemul administraţiei penitenciare, de către un subcomisar de poliţie penitenciară din cadrul B., din analiza înscrisurilor existente la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că autoritatea pârâtă a transmis copia referatului de clasare a sesizării, aspect necontestat de reclamant .
Având în vedere că reclamantului i-a fost transmis actul administrativ care a finalizat procedura disciplinară declanşată în baza sesizării sale, iar din cuprinsul acestuia rezultă parcurgerea întregii proceduri legale: dovezile aflate la dosar, audierea persoanei cercetate, materialul probator, prevederile legale care au fost analizate, concluzia comisiei, rezultă cu puterea evidenţei că autoritatea publică pârâtă a dat curs cererii sale şi a transmis actul care produce consecinţe juridice din perspectiva procedurii urmate. Astfel, referatul a fost comunicat recurentului, fiind un rezumat al activităţii comisiei de cerecetare cu privire la sesizarea acestuia.
Or, este corectă aserţiunea instanţei de fond în sensul că susţinerile formulate nu probează dreptul care i-a fost încălcat de autoritatea publică pârâtă în sensul celor anterior antamate.
De altfel, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, prin refuz nejustificat de a soluţiona o cerere se înţelege "exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane", excesul de putere fiind definit în art. 2 alin. (1) lit. n) ca "exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor".
Înalta Curte arată că nu poate primi alegaţiile reclamantului în sensul că "soluţia de clasare a dosarului de cercetare disciplinară nr. 7387/18.06.2019 nu reflectă principiile care trebuie să guverneze activitatea comisiei de disciplină, impunându-se anularea acesteia şi refacerea cercetării disciplinare care s-a realizat fictiv". Simpla nemulţumire a părţii cu privire la soluţie de clasare, fără indicarea acelor dispoziţii legale şi principii fundamentale care nu au fost respectate, nu probează drepturile şi interesele legitime care au fost încălcate titularului sesizării în cursul acestei proceduri şi care ar justifica accesul la întreaga procedură, prin comunicarea copiei întregului dosar.
În ceea ce priveşte reluarea procedurii de cercetare disciplinară, o astfel de solicitare presupune anularea procedurii deja finalizate.
Or, în mod corect a reţinut instanţa de fond că cererile reclamantului nu vizează o astfel de anulare, instanţa nefiind învestită cu o astfel de cerere.
Totodată, Înalta Curte arată că, faţă de cele antamate în cuprinsul paragrafului anterior, invocarea nerespectării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 803/2015 în activitatea Comisiei de disciplină şi refacerea cercetării în baza legii noi nu poate fi primită.
Prin urmare, Înalta Curte constată că instanţa de fond a interpretat judicios prevederile legale aplicabile, motiv pentru care, în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 şi art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile declarate de reclamanţii A. şi Sindicatul Naţional Sinpen 2016 Constanţa în numele şi pentru membrul de sindicat A. împotriva sentinţei civile nr. 80/CA din 22 iunie 2020 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscall, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de reclamanţii A. şi Sindicatul Naţional Sinpen 2016 Constanţa în numele şi pentru membrul de sindicat A. împotriva sentinţei civile nr. 80/CA din 22 iunie 2020 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulate în ceea ce priveşte cererea de suspendare a executării.
Respinge recursurile declarate de reclamanţii A. şi Sindicatul Naţional Sinpen 2016 Constanţa în numele şi pentru membrul de sindicat A. împotriva sentinţei civile nr. 80/CA din 22 iunie 2020 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 ianuarie 2021.