Judicial salarization via maximum sectoral reference value; mootness of annulment request due to subsequent ministerial orders

Şedinţa publică din data de 19 ianuarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanţii A., B., C., D. şi E., judecători în cadrul Judecătoriei Vânju Mare au formulat în contradictoriu cu pârâţii Tribunalul Mehedinţi, Curtea de Apel Craiova şi Ministerul Justiţiei, contestaţie împotriva Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 1478/C/24.05.2017, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună următoarele:

1. Anularea Ordinului şi emiterea unor noi ordine de salarizare de către intimatul Ministrul Justiţiei pentru fiecare reclamant prin care să se stabilească alte drepturi salariale (1. indemnizaţie de încadrare brută lunară, 2. spor de condiţii de muncă grele vătămătoare sau periculoase, 3. cuantum al sporului de risc şi suprasolicitare neuropsihică şi al sporului pentru păstrarea confidenţialităţii), prin utilizarea unei valori de referinţă sectoriale (VRS) în cuantum de 405 RON începând cu 09.04.2015, respectiv 445,50 RON începând cu 01.12.2015, având în vedere Legea nr. 293 din 25 noiembrie 2015, conform art. 1 alin. (5) indice 1 din O.U.G. nr. 83/2014 aprobată prin Legea 71/2015;

2. Recalcularea drepturilor salariale pentru perioada cuprinsă între data de 09.04.2015 până în luna noiembrie 2015 inclusiv, de către intimatul Tribunalul Mehedinţi, sume actualizate cu indicele de inflaţie, dar şi cu dobânda legală aferentă, de la data scadenţei fiecărui venit lunar până la data plăţii efective, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON;

3. Recalcularea drepturilor salariale pentru perioada cuprinsă între luna decembrie 2015 până în prezent a sumelor datorate de către intimatul Tribunalul Mehedinţi, sume actualizate cu indicele de inflaţie dar şi cu dobânda legală aferentă, de la data scadenţei fiecărui venit lunar până la data plăţii efective, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, majorată cu 10 %, potrivit Legii Nr. 293/2015 din 25 noiembrie 2015 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 35/2015 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe;

4. Achitarea diferenţelor salariate după includerea creşterilor salariate sus-menţionate în indemnizaţia de încadrare brută lunară, de către intimaţii Ministrul Justiţiei,Tribunalul Mehedinţi, Curtea de Apel Craiova, sume actualizate cu indicele de inflaţie, dar şi cu dobânda legală aferentă, de la data scadenţei fiecărui venit lunar până la data plăţii efective, începând cu data de 09.04.2015 la zi şi, în continuare, până la plata lor efectivă, integrală;

5. Obligarea intimaţilor Ministrul Justiţiei, Curtea de Apel Craiova şi Tribunalul Mehedinţi să aloce fondurile necesare plăţii sumelor rezultate reprezentând drepturile salariale actualizate cu indicele de inflaţie dar şi cu dobânda legală aferentă, de la data scadenţei fiecărui venit lunar până la data plăţii efective, începând cu data de 09.04.2015 la zi şi, în continuare, până la plata lor efectivă, integrală;

6. Obligarea intimatului Ministrul Justiţiei să îndeplinească toate formalităţile necesare, în vederea recalculării indemnizaţiei de încadrare pentru fiecare contestator în acord cu Legea nr. 71/2015 care a aprobat Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 83 din 12 decembrie 2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, O.U.G. nr. 20/2016 din 8 iunie 2016 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, O.U.G. Nr. 43/2016 din 31 august 2016 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi pentru aplicarea unitară a dispoziţiilor legale, Decizia nr. 23/2016 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, decizia nr. 794/2016 a Curţii Constituţionale referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3A1 alin. (1A1) - (1A4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal - bugetare,în funcţie de vechimea în profesie şi în muncă, gradul profesional şi funcţia îndeplinită în cadrul instanţei şi obligarea acestui intimat să emită ordine de salarizare individuală conform celor solicitate, sub sancţiunea plăţii unor despăgubiri materiale de 100 RON pe zi întârziere pentru fiecare dintre reclamant până la îndeplinirea obligaţiei.

2. Sentinţa instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1539 din data de 30 martie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a hotărât următoarele: "Respinge excepţia prescripţiei, invocată de pârâtul Ministerul Justiţiei, ca neîntemeiată.

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Curtea de Apel Craiova şi respinge cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Craiova, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesual pasivă.

Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A., B., C., D. şi E., toţi cu domiciliul ales la Judecătoria Vânju Mare, cu sediul în Vînju Mare, jud. Mehedinţi, judeţ Mehedinţi, în contradictoriu cu pârâţii Tribunalul Mehedinţi, cu sediul în Drobeta Turnu Severin, judeţ Mehedinţi şi Ministerul Justiţiei, cu sediul în Bucureşti.

Anulează în parte Ordinul nr. 1478/C/2017 şi obligă pârâtul Ministerul Justiţiei la modificarea Ordinului nr. 1478/C/2017, în sensul acordării indemnizaţiilor de încadrare prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON începând cu data de 09.04.2015, la care se adaugă, începând cu data de 01.12.2015, majorarea de 10 % prevăzută de Legea nr. 293/2015.

Obligă pârâtul Tribunalul Mehedinţi la plata diferenţei dintre venitul calculat potrivit referinţei sectoriale mai sus-menţionată şi venitul efectiv plătit, actualizată cu indicele de inflaţie şi la plata dobânzii legale aferente, de la data scadenţei fiecărui venit lunar până la data plăţii efective.".

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs pârâtul Ministerul Justiţiei, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate, în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiată.

Arată recurentul că în mod greşit instanţa de fond a respins excepţia prescripţiei, întrucât obiectul litigiului îl constituie drepturi salariale, iar reclamanţii s-au încadrat în termenul general de prescripţie, motivat de faptul că nu au atacat şi ordinele emise începând cu data de 09.04.2015, aşa încât cererea pentru modificarea drepturilor salariale pentru care nu a fost parcursă procedura prealabilă, apare ca fiind prescrisă.

Recurentul a criticat soluţia de admitere a acţiunii, în sensul calculării indemnizaţiei reclamanţilor în raport de valoarea de referinţă sectorială de 405 RON, începând cu 09.04.2015, în condiţiile în care la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 20/2016 nu existau în plată indemnizaţii la care să fie aplicată valoare de referinţă sectorială de 405 RON.

În motivarea recursului se mai arată ca la data de 21.12.2016 a fost emis OMJ nr. 4680/C/21.12.2016, în baza art. 1 alin. (5) indice 1 din O.U.G. nr. 83/2014, în acord cu Decizia nr. 23/2016 a ÎCCJ-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul art. 3 indice 1 alin. (1) şi (3) din O.U.G. nr. 57/2015 şi mai ales ca urmare a Deciziei nr. 794/2016 a Curţii Constituţionale privind excepţia de neconstituţionalitate a art. 3 indice 1 alin. (1) indice 2 din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice pe anul 2016.

Totodată, prin OMJ nr. 219/C/01.02.2017 a fost modificat OMJ nr. 4680/C/2016, la art. 1 alin. (1) din cuprinsul acestuia prevăzându-se că "începând cu data de 1 octombrie 2016, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate şi curţilor de apel, precum şi asistenţii judiciari beneficiază de o indemnizaţie de încadrare brută lunară stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, majorată cu 10%, potrivit Legii nr. 293/2015 (...)"

Se mai arată că valoarea de 405 RON a fost acordată la nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie începând cu 1 octombrie 2016, urmare adoptării Ordinului Preşedintelui ICCJ nr. 283/25.10.2016 şi totodată, în conformitate cu art. 31 din O.U.G. nr. 57/2015 care prevede nivelul maxim în plată, se poate observa că reclamanţii nu au niciun temei legal de a pretinde aplicarea valorii de referinţă sectorială de 405 de la 09.04.2015, în condiţiile în care acestaă valoare a fost folosită, din data de 01.10.2016.

4. Apărările intimaţilor

Intimaţii-reclamanţi nu au formulat întâmpinare.

5. Alte aspecte procesuale

La data de 10 ianuarie 2021 recurentul-pârât Ministerul Justiţiei a depus la dosarul cauzei note scrise în cuprinsul cărora a invocat excepţia rămânerii fără obiect a acţiunii faţă de împrejurarea că a fost emis Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 85/C/4.01.2019 în aplicarea OMJ nr. 2066/C/2018 şi OMJ nr. 3075/C/2018, în anexa căruia se regăsesc şi reclamanţii.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că se impune casarea în parte a sentinţei, iar, în rejudecare, respingerea cererii privind obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei să emită un nou ordin prin care să stabilească salariul reclamanţilor prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015, respectiv 405 RON majorat cu 10%, începând cu 01.12.2015, ca fiind rămasă fără obiect şi menţinerea celorlalte dispoziţii ale sentinţei, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamanta a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună anularea parţială a Ordinului de salarizare nr. 1478/C/24.05.2017 şi obligarea pârâtului la emiterea unui alt ordin de salarizare, conform Legii nr. 71/2015, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 405 RON, începând cu data de 9 aprilie 2015 şi 10% începând cu 1 decembrie 2015, conform art. 4 din Legea nr. 293 din 25 noiembrie 2015 şi, totodată, recalcularea drepturilor salariale pentru perioada 09.04.2015 - prezent, actulizate cu indicele de inflaţie, dar şi cu dobânda legală aferentă, de la data scadenţei fiecărui venit lunar până la data plăţii efective şi achitarea acestora.

Înalta Curte constată că, la data de 21.12.2016, a fost emis Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 4680/C/2016, în baza art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, în acord cu Decizia nr. 23/2016 a ÎCCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul art. 31 alin. (1) şi (3) din O.U.G. nr. 57/2015, urmare şi a Deciziei nr. 794/2016 a Curţii Constituţionale privind excepţia de neconstituţionalitate a art. 31 alin. (12) din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice pe anul 2016.

Astfel, prin ordinul menţionat mai sus, la art. 1 s-a dispus că:

"Începând cu 9.04.2015, judecătorii care beneficiau la acea dată de un cuantum al indemnizaţiei de încadrare brute lunare şi al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad, gradaţie şi vechime în funcţie se recalculează la nivel maxim, dacă personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii".

La art. 2 din ordinul menţionat se prevede că:

"Începând cu 1 august 2016, indemnizaţia de încadrare brută lunară a judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate şi curţilor de apel, precum şi a asistenţilor judiciari se recalculează prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 381,823 RON, care include toate majorările acordate acestei categorii de personal, inclusiv majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015, în vederea stabilirii unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeaşi funcţie, grad, gradaţie, vechime în funcţie, dacă personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii".

Înalta Curte reţine că, pentru aplicarea art. 1 alin. (51) O.U.G. nr. 83/2014, la stabilirea indemnizaţiei intimatei-reclamante, s-a ţinut cont de nivelul maxim al cuantumului salariului de bază şi al sporurilor pentru funcţia similară, diferenţele băneşti rezultate din calcularea în acest mod a drepturilor salariale începând cu data de 09.04.2015.

Totodată, prin Ordinul nr. 219/C/01.02.2017, care a modificat Ordinul nr. 4680/2016, la art. 1 se prevede stabilirea indemnizaţiei prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, majorată cu 10%, potrivit Legii nr. 293/2015, începând cu 1 octombrie 2016.

Ulterior, la data de 24 mai 2018, Ministrul Justiţiei a emis Ordinul nr. 2066/C/2018 prin care s-a statuat, la art. 1, că, în perioada 9.04.2015-30.11.2015, indemnizaţia de încadrare brută lunară a judecătorilor şi asistenţilor judiciari este stabilită prin raportare la valoarea de referinţă sectorială 421,36 RON (alin. (1), în perioada 01.12.2015-31.12.2017, indemnizaţia se calculează prin raportare la valoarea de referinţă sectorială 463,5 RON (alin. (2),

La art. 3 al aceluiaşi ordin, se prevede că, începând cu 01.01.2018, în aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 153/2017, drepturile salariale pentru judecători şi asistenţi judiciari se recalculează, având în vedere cele menţionate la alin. (2).

Drept urmare, în aplicarea Ordinului nr. 2066/C/2018, Ministrul Justiţiei a emis Ordinul nr. 85/C/2019, prin care au fost recalculate drepturile judecătorilor din cadrul instanţelor de judecată din circumscripţia Curţii de Apel Craiova, din care fac parte şi intimaţii-reclamanţi.

Rezultă astfel că, în cursul soluţionării cauzei, în aplicarea art. 1 alin. (51) O.U.G. nr. 83/2014, modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015, la stabilirea indemnizaţiei intimaţilor-reclamanţi, s-a ţinut cont de nivelul maxim al cuantumului salariului de bază şi al sporurilor pentru funcţia similară, diferenţele băneşti rezultate din calcularea în acest mod a drepturilor salariale începând cu data de 09.04.2015.

Prin urmare, întrucât prin Ordinele Ministrului Justiţiei nr. 4680/C/2016, nr. 219/C/2017 şi nr. 2066/C/2018, s-au stabilit drepturile judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate şi curţilor de apel, precum şi asistenţilor judiciari potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată prin Legea nr. 71/2015, iar în aplicarea acestora au fost emise noi ordine de salarizare pentru judecătorii din circumscripţia Curţii de Apel Craiova, din care fac parte şi intimaţii-reclamanţi (OMJ nr. 3075/C/2018 şi OMJ nr. 85/C/2019), astfel cum s-a dispus prin sentinţa recurată, se constată că s-a răspuns pretenţiilor deduse judecăţii, aşa încât cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 1539 din 30 martie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, va casa, în parte, sentinţa recurată şi, rejudecând, va respinge acţiunea ca rămasă fără obiect, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 1539 din 30 martie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal,

Casează, în parte, sentinţa recurată şi, în rejudecare:

Înlătură menţiunea privind obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei la modificarea Ordinului nr. 1478/C/2017, ca fiind rămasă fără obiect.

Menţine în rest celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 ianuarie 2021.