ANAF order on alcohol and tobacco certificate suspensions upheld as intra vires and lawful.

Şedinţa publică din data de 18 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, sub nr. x/2017, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună anularea parţiala a Ordinului nr. 2.329 din 5 august 2016 privind modificarea şi completarea Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1.849/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem en gros sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat şi biocombustibili, precum şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare, precum şi pentru modificarea Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1.850/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a activităţii de distribuţie şi comercializare angro de băuturi alcoolice şi/sau tutun prelucrat, precum şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare, în privinţa punctelor 15-19 ale Anexei nr. 1 denumite "Procedura de înregistrare a activităţii de distribuţie şi comercializare angro de băuturi alcoolice şi/sau tutun prelucrat" la Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1.850/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a activităţii de distribuţie şi comercializare angro de băuturi alcoolice şi/sau tutun prelucrat, precum şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare, publicat in Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 471 din 24 iunie 2016.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1173 din 13 martie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia lipsei de interes în ceea ce priveşte cererea de anulare a dispoziţiilor referitoare la revocarea atestatului de comercializare din cuprinsul punctelor 15-19 ale Anexei nr. 1 la Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1850/2016 modificat prin Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 2329/5.08.2016.

A fost respinsă cererea de anulare a dispoziţiilor referitoare la revocarea atestatului de comercializare din cuprinsul punctelor 15-19 ale Anexei nr. 1 la Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1850/2016 modificat prin Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 2329/5.08.2016, ca lipsită de interes.

A fost respinsă în rest cererea, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamanta, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat casarea parţială a hotărârii, în privinţa soluţiei de respingere ca neîntemeiată a acţiunii în anulare, rejudecarea litigiului, anularea parţială a Ordinului nr. 2329/05.08.2016 în privinţa punctelor 16-19 ale Anexei nr. 1, în ceea ce priveşte dispoziţiile referitoare la suspendarea atestatului de distribuţie şi comercializare angro de băuturi alcoolice şi/sau tutun prelucrat.

În motivarea recursului, după prezentarea pe larg a situaţiei de fapt, a arătat că instanţa de fond a încălcat şi aplicat greşit prevederile art. 435 alin. (3) din Legea nr. 227/2015, art. 11 alin. (3) din H.G. nr. 520/2013, corelate cu prevederile art. 4 alin. (3), art. 77 şi art. 78 din Legea nr. 24/2000 şi dispoziţiile art. 16-19 ale Anexei nr. 1 la Ordinul OPANAF nr. 1850/2016, astfel cum a fost modificat prin Ordinul nr. 2329/2016 raportat la prevederile art. 3 din acelaşi act normativ, precum şi dispoziţiile art. 7 lit. D) din H.G. nr. 520/2013.

A arătat recurenta că instanţa de fond a apreciat în mod greşit că suspendarea atestatului se raportează la condiţiile privind înregistrarea activităţii de distribuţie şi comercializare, întrucât ipoteza prevăzută de art. 16 lit. b) din Ordinul 1850/2016, astfel cum a fost modificat prin Ordinul nr. 2329/2016 nu corespunde neîndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 3 din acelaşi act normativ.

Totodată, instanţa de fond a reţinut în mod greşit că suspendarea atestatului de comercializare este o măsură care poate fi dispusă de către Preşedintele ANAF prin ordin.

Astfel, la emiterea ordinului nr. 2329/2016, preşedintele ANAF nu a ţinut cont de dispoziţiile art. 435 alin. (3) din Legea nr. 227/2015, potrivit cărora ordinul ANAF trebuia să vizeze doar prevederile referitoare la înregistrarea la autoritatea competentă a operatorilor economici.

A mai susţinut recurenta că instanţa de fond a interpretat şi aplicat în mod greşit dispoziţiile art. 7 lit. D) din H.G. nr. 520/2013 care se referă la atribuţiile ANAF prin întregul său personal, iar nu la atribuţiile preşedintelui ANAF. Mai mult, atribuţiile personalului ANAF astfel cum au fost descrise în textul citat sunt acţiuni operative, în teren, iar nu de legiferare prin emiterea de acte normative. Analizând cuprinsul ordinului nr. 2329/2016, rezultă că acesta nu a fost emis în aplicarea dispoziţiilor art. 7 lit. D) pe care instanţa de fond le-a reţinut ca fiind aplicabile pentru a justifica atribuţiile preşedintelui ANAF de a emite ordine în domeniul prevenirii, descoperirii şi combaterii evaziunii fiscale şi a fraudei fiscale şi vamale.

A concluzionat recurenta că instanţa de fond a făcut o interpretare şi aplicare greşită a dispoziţiilor art. 11 alin. (3) din H.G. nr. 520/2013.

4. Apărările intimatei

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia rămânerii fără obiect a recursului.

În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală.

II. Soluţia instanţei de recurs

În ceea ce priveşte excepţia rămânerii fără obiect a recursului invocată de intimata ANAF prin întâmpinare, Înalta Curte reţine că recursul reprezintă o cale de atac formulată împotriva hotărârii judecătoreşti, în cauza de faţă hotărârea judecătorească în discuţie este sentinţa civilă nr. 1173 din 13 martie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Câtă vreme hotărârea judecătorească amintită nu a fost invalidată pe o altă cale, ea există în realitatea juridică, astfel încât recursul nu rămâne fără obiect din perspectiva hotărârii judecătoreşti respective care continuă să existe ca atare.

Pentru aceste motive, excepţia invocată de ANAF prin întâmpinare urmează să fie respinsă.

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamanta a învestit instanţa de contencios administrativ prin care a solicitat anularea parţială a Ordinului nr. 2.329 din 5 august 2016 privind modificarea şi completarea Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1.849/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem en gros sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat şi biocombustibili, precum şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare, precum şi pentru modificarea Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1.850/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a activităţii de distribuţie şi comercializare angro de băuturi alcoolice şi/sau tutun prelucrat, precum şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare, în privinţa punctelor 15-19 ale Anexei nr. 1 denumite "Procedura de înregistrare a activităţii de distribuţie şi comercializare angro de băuturi alcoolice şi/sau tutun prelucrat" la Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1.850/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a activităţii de distribuţie şi comercializare angro de băuturi alcoolice şi/sau tutun prelucrat, precum şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare, publicat in Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 471 din 24 iunie 2016.

Înalta Curte apreciază că motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este nefondat şi că interpretarea pe care prima instanţă a dat-o dispoziţiilor legale este corectă, criticile recurentei urmând să fie analizate în mod unitar şi să primească răspuns prin argumente comune, în raport de finalitatea concretă a acestora.

Rcurenta a invocat faptul că instanţa de fond ar fi încălcat şi aplicat greşit prevederile art. 435 alin. (3) din Legea nr. 227/2015, art. 11 alin. (3) din H.G. nr. 520/2013, corelate cu prevederile art. 4 alin. (3), art. 77 şi art. 78 din Legea nr. 24/2000 şi dispoziţiile art. 16-19 ale Anexei nr. 1 la Ordinul OPANAF nr. 1850/2016, astfel cum a fost modificat prin Ordinul nr. 2329/2016 raportat la prevederile art. 3 din acelaşi act normativ, precum şi dispoziţiile art. 7 lit. D) din H.G. nr. 520/2013.

Astfel, a susţinut recurenta că, atât timp cât Legea nr. 227/2015 nu îl abilitează pe Preşedintele ANAF să reglementeze prin ordin cauzele de sancţionare cu suspendarea/revocarea atestatului de comercializare, acesta şi-a depăşit atribuţiile şi învestirea dată prin art. 435 alin. (3) din Legea nr. 227/2015. A arătat recurenta că ordinul a fost emis cu încălcarea prevederilor Legii nr. 24/2000 deoarece prevederile contestate din cuprinul ordinului, act juridic cu forţă juridică inferioară Codul fiscal, adaugă la dispoziţiile legale în baza căruia a fost emis.

Înalta Curte reţine că, la baza adoptării ordinului contestat, aşa cum se prevede în preambul, s-au avut în vedere prevederile art. 435 alin. (3) din Legea 227/2015 ce statuează că "(3) Operatorii economici care doresc să distribuie şi să comercializeze angro băuturi alcoolice, tutun prelucrat şi produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat şi biocombustibili - sunt obligaţi să se înregistreze la autoritatea competentă potrivit prevederilor stabilite prin ordin al preşedintelui A.N.A.F.".

Conform acestor norme, legiuitorul a instituit prerogativa Agenţiei Naţionale de Administraţie Fiscală prin preşedinte de a emite ordinul prin care să stabilească procedura şi condiţiile vizând atestarea comercializării produselor: băuturi alcoolice, tutun prelucrat şi produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat şi biocombustibili.

Înalta Curte, în acord cu opinia instanţei de fond, apreciază că, prin norma care a stat la baza emiterii ordinului, legiuitorul a prevăzut ca operatorii ca intenţionează să comercializeze băuturi alcoolice, tutun prelucrat şi produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat şi biocombustibili trebuie nu doar să se înregistreze, ci să şi îndeplinească condiţiile stabilite prin ordin pe întreaga perioadă a comercializării.

Cu alte cuvinte, legiuitorul a statuat că regulile de înregistrare, respectiv emitere acte ce dau dreptul la comercializare, dar şi regulile de suspendare, revocare sunt cele stabilite prin ordin.

Faptul că prin ordin s-a prevăzut şi modalitatea de suspendare sau revocare a atestatului, alături de modalitatea emiterii actului ce dă dreptul la comercializare, nu este contrară procedurii de emitere a unui act, chiar legea contenciosului prevăzând posibilitatea revocării actelor administrative. În condiţiile în care norma în baza căruia a fost adoptat ordinul nu a prevăzut ca procedura suspendării nu poate fi stabilită prin ordin, nu se poate vorbi de adăugare la lege sau de o depăşire a atribuţiilor de către Preşedintele ANAF, astfel cum a susţinut recurenta.

Ordinul nu face decât să expliciteze condiţiile ce trebuie avute în vedere la emiterea actului şi care trebuie menţinute ulterior, în caz contrar intervenind suspendarea sau revocarea atestatului, după caz.

A mai susţinut recurenta că instanţa de fond ar fi reţinut în mod eronat că suspendarea atestatului se raportează la condiţiile privind înregistrarea activităţii de distribuţie şi comercializare şi că ipoteza prevăzută de art. 16 lit. b) din Ordin nu corespunde neîndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 3 din acelaşi act normativ.

Înalta Curte constată că este corectă concluzia instanţei de fond în sensul că suspendarea atestatului se raportează la condiţiile privind înregistrarea activităţii de distribuţie şi comercializare, în condiţiile în care, potrivit art. 3 din ordin:

"Operatorii economici care doresc să distribuie şi să comercializeze angro băuturi alcoolice şi/sau tutun prelucrat trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: g se regăsească înscrise sancţiuni penale din hotărâri judecătoreşti rămase definitive privind infracţiuni de abuz de încredere, infracţiuni de fals, înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare ori luare de mită în România sau în oricare dintre statele străine în care aceasta a avut domiciliul/rezidenţa în ultimii 5 ani, să nu fi fost condamnată pentru o infracţiune dintre cele reglementate de Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, de Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, cu modificările şi completările ulterioare, de Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările ulterioare, de Legea nr. 84/1992 privind regimul zonelor libere, cu modificările şi completările ulterioare, de Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările şi completările ulterioare, de Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, republicată, cu modificările ulterioare."

Totodată, este evident că toate condiţiile care au fost îndeplinite în vederea înregistrării activităţii de distribuţie şi comercializare de băuturi alcoolice şi/sau tutun prelucrat trebuie să fie menţinute pe toată durata valabilităţii atestatului, întrucât adoptarea poziţiei susţinute de recurenta-reclamantă ar conduce la concluzia evident nerezonabilă în care solicitantul ar trebui să respecte condiţiile prevăzute de lege doar la momentul înregistrării cererii, dar nu şi ulterior eliberării atestatului.

Având în vedere cele expuse, în plus şi dispoziţiile art. 7 lit. D) din H.G. nr. 520/2013 care privesc atribuţiile Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscale în domeniul prevenirii, descoperirii şi combaterii evaziunii fiscale şi a fraudei fiscale şi vamale, precum şi dispoziţiile art. 11 alin. (3) din acelaşi act normativ, Înalta Curte apreciază, în acord cu opinia instanţei de fond, că preşedintele ANAF, conducătorul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, poate dispune măsura suspendării atestatului de comercializare prin ordin, aceasta nefiind o sancţiune, ci o măsură ce priveşte îndeplinirea, pe parcursul desfăşurării activităţii de distribuţie şi comercializare, a condiţiilor de înregistrare a acesteia.

În aceste condiţii, în mod corect s-a reţinut şi faptul că sunt neîntemeiate susţinerile reclamantei privind încălcarea prevederilor art. 4, art. 77 şi art. 78 din Legea nr. 24/2000.

Concluzionând, instanţa de control judiciar apreciază că nu este fondat motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi că instanţa de fond a realizat o corectă aplicare şi interpretare a dispoziţiilor legale incidente cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. S.R.L. - societate în insolvenţă, prin lichidator judiciar B. împotriva sentinţei civile nr. 1173 din 13 martie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia invocată de ANAF prin întâmpinare.

Respinge recursul declarat de A. S.R.L. - societate în insolvenţă, prin lichidator judiciar B. împotriva sentinţei civile nr. 1173 din 13 martie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 18 martie 2021.