FGA Liability for Moral Damages to Non-Core Relatives and Preclusion of Uncontested Bankruptcy Claims in Insurer Insolvency

Şedinţa publică din data de 18 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 05.07.2017, sub nr. x/2017, reclamanţii A., B., C., D. şi E. au chemat în judecată pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, solicitând anularea Deciziei nr. 6397/12.06.2017, cu consecinţa obligării Fondului de Garantare a Asiguraţilor la emiterea unei decizii de aprobare a plăţii creanţelor acestora, conform cererii de plată înregistrate sub nr. x/05.04.2016.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 214 din 23 ianuarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanţii A., B., D. şi E., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

A fost anulată Decizia FGA nr. 6397/12.06.2017 şi a fost obligat pârâtul FGA să soluţioneze cererea de plată nr. x/05.04.2016, cu luarea în considerare a motivelor sentinţei.

A fost respinsă, în rest, acţiunea, ca neîntemeiată.

S-a luat act de cererea reclamanţilor de solicitare a cheltuielilor de judecată pe cale separată.

A fost anulată cererea formulată de reclamantul C., decedat.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs Fondul de Garantare a Asiguraţilor, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii recurate şi, în urma rejudecării, respingerea în tot a cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului, a arătat că intenţia legiuitorului a fost de a institui un mecanism de protecţie, iar nu un continuator/succesor în drepturi şi obligaţii al asigurătorului în faliment.

În ceea ce priveşte cererea de plată formulată de reclamantul E., a arătat recurentul că acesta este înscris în tabelul preliminar rectificat nr. 1 al creanţelor împotriva F. S.A. cu data de referinţă 03.12.2015, la poziţia 265, cu suma de 47.231 RON, lichidatorul judiciar acceptând, sub condiţie rezolutorie, acordarea acestei sume către partea vătămată, cu titlul de daune morale.

A mai susţinut recurentul că, în calitate de creditor în cadrul procedurii de faliment, contestatorul avea posibilitatea de contesta atât măsurile dispuse de lichidatorul judiciar, inclusiv înscrierea în tabelul de creanţă, sub condiţie rezolutorie, a creanţei sale de 47231 RON, faţă de Fond, cât şi rapoartele lichidatorului judiciar privitoare la analiza creanţei Fondului, dar dovada unor astfel de contestaţii nu a fost făcută, astfel că aceste măsuri se bucură de autoritate de lucru judecat.

Decizia administrativă emisă de Fond cuprinde în considerente tocmai incidenţa procedurii de faliment şi consecinţele acesteia prin raportare la înscrierea creanţei contestatorului în tabelul de creanţe al debitoarei, aspecte pe care contestatorul nu le combate.

A mai arătat recurentul că a adoptat la 26.05.2016 prin Decizia Directorului General nr. 142, amendată şi completată prin Decizia nr. 258/16.11.2016, Procedura de soluţionare pe cale amiabilă a pretenţiilor pecuniare izvorând din cazuri de vătămări corporale sau deces, după consultarea lichidatorului judiciar G..

În stabilirea daunelor morale acordate petentului E., recurentul a arătat că a avut în vedere şi Anexa 1 din Procedură - Tabelul sumelor cuvenite pentru cazurile de daune morale ca urmare a vătămării corporale sau decesului, ca cuprinde valorile medii pentru părintele persoanei decedate, respectiv despăgubiri medii plătite de F. pe cale amiabilă 2011-2012: 47231 RON.

Astfel, a apreciat recurentul că în mod eronat a reţinut instanţa de fond că în privinţa solicitării reclamantului nu a avut loc o analiză pe fondul cererii.

În ceea ce priveşte acordarea daunelor morale către ceilalţi reclamanţi, a arătat recurentul că s-a raportat la procedura internă, respectiv Anexa 1 din Procedură, în care unchiul, mătuşa, naşul, respectiv naşa de botez ai defunctului nu se regăsesc printre persoanele reţinute ca fiind prejudiciate ca urmare a decesului victimei pentru care Fondul urmează să acorde despăgubiri morale.

A concluzionat recurentul că nu se poate reţine refuzul nejustificat de acordare, respectiv de acordare integrală a daunelor solicitate de reclamanţi, având în vedere, pe de o parte, dreptul de apreciere de care dispune, care nu a fost exercitat discreţionar sau prin abuz/exces de putere, ci în baza unor reguli clare şi concret, cu aplicabilitate generală, ce asigură aplicarea unui tratament egal şi nediscriminatoriu faţă de oricare victimă a accidentelor rutiere, iar pe de altă parte, rolul FGA, precum şi lipsa criteriilor şi limitelor legale de stabilire a daunelor morale.

4. Apărările intimaţilor

Intimaţii-reclamanţi au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală.

În motivare, în ceea ce priveşte creanţa reclamantului E., au arătat că instanţa de fond a reţinut în mod corect că acesta a avut la dispoziţie atât calea procedurii de faliment, cât şi pe cea în faţa Fondului şi că până în prezent nu a avut loc o evaluare plenară a dreptului său. Totodată, FGA avea obligaţia de a analiza pe fond cererea de plată şi nu doar de a efectua plata în limitele recunoscute preliminar de lichidatorul judiciar.

Cu privire la creanţa celorlalţi reclamanţi, au invocat prevederile art. 1391 alin. (2) din C. civ. şi au arătat că toţi cei lezaţi printr-un fapt prejudiciabil pot exercita acţiunea în daune-interese atât pentru pierderea materială, cât şi pentru prejudiciul moral sub raportul afecţiunii.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este fondat, sentinţa urmând să fie casată în parte, pentru considerentele ce urmează:

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamanţii A., B., C., D. şi E. au învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, anularea Deciziei nr. 6397/12.06.2017, cu consecinţa obligării Fondului de Garantare a Asiguraţilor la emiterea unei decizii de aprobare a plăţii creanţelor acestora, conform cererii de plată înregistrate sub nr. x/05.04.2016.

Prin decizia nr. 6397/12.06.2017, Fondul de Garantare a Asiguraţilor a admis în parte cererea de despăgubire formulată de reclamantul E., pentru suma de 47.231,00 RON, respingând cererea de plată pentru diferenţa dintre suma solicitată şi cea acordată. De asemenea, au fost respinse în totalitate cererile de plată ale reclamanţilor A., B., C., D..

Prin sentinţa atacată a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanţii A., B., D. şi E., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

A fost anulată Decizia FGA nr. 6397/12.06.2017 şi a fost obligat pârâtul FGA să soluţioneze cererea de plată nr. x/05.04.2016, cu luarea în considerare a motivelor sentinţei.

A fost respinsă, în rest, acţiunea, ca neîntemeiată. A fost anulată cererea formulată de reclamantul C., decedat.

În privinţa reclamantului E., instanţa de fond a reţinut faptul că pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor ar fi avut obligaţia să analizeze pe fond cererea de plată ce i-a fost dedusă, şi nu doar de a efectua plata în limitele recunoscute preliminar de lichidatorul judiciar, în lipsa tranşării chestiunii existenţei şi întinderii dreptului de creanţă definitiv în cadrul procedurii de faliment. A mai apreciat că soluţia Fondului de a nu admite cererea de plată în favoarea reclamantului decât în limitele recunoscute pe cale judiciară în procedura de faliment ar fi fost legală, în măsura în care creanţa ar fi fost stabilită definitiv în cadrul aceste proceduri.

Înalta Curte apreciază că sunt corecte susţinerile recurentului în ceea ce îl priveşte pe reclamantul E., acesta fiind înscris în tabelul preliminar rectificat nr. 1 al creanţelor împotriva F. S.A. cu data de referinţă 03.12.2015, la poziţia 265, cu suma de 47231 RON, lichidatorul judiciar acceptând, sub condiţie rezolutorie, acordarea acestei sume către partea vătămată cu titlul de daune morale.

Este adevărat că, potrivit legii, creditorul de asigurări are la dispoziţie atât calea procedurii de faliment, cât şi pe cea în faţa Fondului, reglementată de dispoziţiile Legii nr. 213/2015.

Astfel, potrivit art. 17 din Legea nr. 213/2015, "Creditorul de asigurări poate urma separat şi procedura de faliment a asigurătorului prevăzută de Legea nr. 85/2014, în vederea recuperării creanţei sale din activele asigurătorului aflat în faliment, inclusiv pentru suma cuvenită care depăşeşte plafonul de garantare prevăzut la art. 15 alin. (2),,.

Însă, odată ce şi-a ales calea în instanţă în cadrul procedurii de faliment, reclamantul E. nu poate solicita ulterior Fondului de Garantare a Asiguraţilor o altă sumă, având în vedere că nu a formulat nicio contestaţie în procedura aleasă.

Astfel cum a remarcat şi instanţa de fond, potrivit art. 111 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, "Debitorul, creditorii şi orice altă parte interesată vor putea să formuleze contestaţii faţă de tabelul de creanţe, cu privire la creanţele şi drepturile trecute sau, după caz, netrecute de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar în tabel."

Potrivit art. 102 alin. (9) din Legea nr. 85/2014, toate creanţele prezentate a fi admise la masa credală vor fi prezumate corecte şi valabile dacă nu sunt contestate de către debitor, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar şi creditori.

Rezultatul analizei făcute de lichidatorul judiciar în ceea ce priveşte existenţa creanţelor, concretizat în tabelul preliminar al obligaţiilor debitorului, în lipsa unei contestaţii, se definitivează. Chiar dacă nu se pune problema unei autorităţi de lucru judecat, creanţa respectivă nu mai poate fi pusă în discuţie decât în condiţiile speciale prevăzute de art. 113 din Legea nr. 85/2014.

În aceste condiţii, cererea de anulare a deciziei FGA nr. 6397/12.06.2017 în privinţa reclamantului E. urmează să fie respinsă.

În ceea ce îi priveşte pe ceilalţi reclamanţi, urmează să fie menţinută soluţia instanţei de fond, fiind corectă argumentarea acesteia în sensul că, în lipsa oricăror referiri făcute la fondul dreptului, pârâtul a avut în vedere un fine de neprimire fundamentat pe lipsa calităţii de rudă apropriată, de un anumit grad, a reclamanţilor, limitare care contravine legii.

În privinţa acestora, instanţa a avut în vedere şi dispoziţiile art. 1391 alin. (2) C. civ., potrivit cărora "instanţa judecătorească acordă despăgubiri ascendenţilor, descendenţilor, fraţilor, surorilor şi soţului, pentru durerea încercată prin moartea victimei, precum şi oricărei alte persoane, care la rândul ei, ar putea dovedi existenţa unui asemenea prejudiciu."

Totodată, cum în mod corect a observat şi instanţa de fond, chiar prin Procedura de soluţionare pe cale amiabilă a pretenţiilor pecuniare (morale şi materiale) izvorâte din cazuri de vătămări corporale sau deces emisă de pârât şi depusă la dosarul cauzei se prevede că "pot fi acordate despăgubiri ascendenţilor, descendenţilor, fraţilor, surorilor şi soţului, pentru durerea încercată prin moartea victimei, precum şi oricărei alte persoane care ar putea dovedi existenţa unui asemenea prejudiciu.

În aceste condiţii, în privinţa celorlalţi reclamanţi, dispoziţiile sentinţei recurate urmează a fi menţinute, întrucât pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor nu a analizat pe fond cererea acestora.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei civile nr. 214 din 23 ianuarie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Va casa în parte sentinţa recurată şi, rejudecând:

Va respinge cererea de anulare a deciziei FGA nr. 6397/12.06.2017 în privinţa reclamantului E..

Va menţine dispoziţiile sentinţei în privinţa celorlalţi reclamanţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei civile nr. 214 din 23 ianuarie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa recurată şi, rejudecând:

Respinge cererea de anulare a deciziei FGA nr. 6397/12.06.2017 în privinţa reclamantului E..

Menţine dispoziţiile sentinţei în privinţa celorlalţi reclamanţi.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 18 martie 2021.