CASCO insurance indemnity capped by recommended-service clause rather than actual repair invoice when claimant uses unauthorized service provider

Şedinţa publică din data de 19 ianuarie 2021

Asupra cauzei de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 17.07.2017 sub dosar nr. x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, formulând contestaţie împotriva deciziei FGA nr. 6875/27.06.2017 şi solicitând anularea acesteia cu consecinţa admiterii în totalitate a cererii de plată pentru suma de 3120,09 RON reprezentând contravaloarea reparaţiei autoturismului avariat.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 811 din 26 februarie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a repins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 811 din 26 februarie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A. prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi rejudecarea cauzei cu consecinţa admiterii contestaţiei sale.

În susţinerea cererii de recurs recurentul-reclamant a apreciat că deşi în cuprinsul poliţei de asigurare se menţionează service recomandat în absenţa individualizării service-ului agreat, resparaţiile efectuându-se într-o unitate cu profil service, decizia de plată parţială a intimatei este nelegală.

Reţinând dispoziţiile art. 13 alin. (3) din Legea nr. 213/2015 şi art. 51 alin. (3), (6) şi 7 din Norma ASF nr. 23/2014, reclamantul arată că intimata garantează cuantumul despăgubirilor ce rezultă din documentele justificative eliberate de unitatea de specialitate care a efectuat reparaţiile.

Astfel, din decizie nu rezultă modalitatea de determinare în concret a reducerii manoperei şi a pieselor şi nici elementele la care instanţa s-a raportat.

În drept, criticile aduse de reclamant sentinţei recurate se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

4. Apărarea formulată în cauză

Intimatul-pârât Fondul de Garantare al Asiguraţilor nu a depus întâmpinare.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Examinând recursul, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, având în vedere şi susţinerile părţilor, Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Înalta Curte reţine că prin cererea de plată înregistrată la Fondul de Garantare al Asiguraţilor sub nr. x/04.03.2016, recurentul-reclamant a solicitat să fie despăgubit din disponibilităţile pârâtului cu suma de 3120,09 RON.

Prin Decizia nr. 6875/27.06.2017, intimatul-pârât a admis cererea de plată pentru suma de 1473,53 RON, dispunând respingerea acesteia în rest. Diferenţa a fost determinată de valoarea preţurile unităţilor service de reprezentanţă pentru autoturisme avariate.

Chestiunea litigioasă dedusă judecăţii în speţă priveşte cuantumul despăgubirii stabilite prin decizia emisă de pârât, în raport de criteriile şi sistemul de evaluare utilizate pentru determinarea acestei valori, iar nu obligaţiile legale de despăgubire ce-i revin Fondului de Garantare a Asiguraţilor.

În analiza criticilor recurentului-reclamant, instanţa de recurs apreciază că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, aceasta în mod corect arătând în considerentele sentinţei recurate că, în raport de înscrisurile depuse la dosar, de dispoziţiile legale incidente şi clauzele contractuale proprii poliţei CASCO, nu se indentifică niciun viciu de legalitate al deciziei emise de către Fondul de Garantare al Asiguraţilor.

În analizarea cererilor de plată, Fondului de Garantare a Asiguraţilor se raportează la preţurile unităţilor service de reprezentanţă pentru autoturismele avariate, pentru a evita discrepanţele între sumele solicitate de creditorii de asigurări pentru servicii similare şi pentru a asigura respectarea principiului echităţii în ceea ce priveşte soluţionarea cererilor de plată formulate de aceştia.

Mai exact, recurentul a criticat aplicabilitatea în speţă a art. 13 alin. (3) din Legea nr. 213/2015, care prevede că Fondului de Garantare a Asiguraţilor procedează la verificarea dosarelor de daună, însă a apreciat că, în cursul acestei verificări, pârâtul a nesocotit dispoziţiile art. 51 alin. (3), (6) şi (7) din Norma ASF nr. 23/2014, care reglementează modul de calcul al despăgubirilor aferente pagubelor produse prin accidente rutiere.

Înalta Curte va respinge, ca nefondate, criticile recurentului în ceea ce priveşte modul de calcul a despăgubirilor, împărtăşind statuările primei instanţe, în sensul că autoritatea pârâtă garantează cuantumul despăgubirii ce rezultă din documentele justificative eliberate de unitatea de specialitate.

Însă, în cauză, despăgubirea solicitată de către reclamant, în baza devizului întocmit de unitatea specializată societatea B. S.R.L., nu respectă clauza inserată în cuprinsul cererii de asigurare (anexa la poliţa nr. x) la secţiunea 4 - Clauze speciale, care prevede că asiguratul acceptă ca, în cazul unei eventuale daune, reparaţia autovehiculului să se facă la unitatea reparatoare recomandată de Asigurător.

Astfel, reclamantul a încheiat cu C. S.A. o poliţă CASCO (un contract de asigurare de bunuri) privind autovehiculul proprietatea acestuia, în al cărui conţinut s-a prevăzut «Service recomandat (reparaţie numai la service partener C.)» - aspect consemnat expres în cererea de asigurare şi însuşit de reclamant prin semnătură .

Or, rezultă în mod evident că potrivit Condiţiilor speciale privind asigurarea de avarii şi furt a autovehiculelor aparţinând persoanelor fizice, Cod: AG-2030001-CA/PF, la Cap. 9 Clauza: "Service Recomandat" se prevede că,,9.1. Prin menţionarea expresă în Poliţă şi în schimbul acordării unei reduceri de primă, Asiguratul acceptă ca, în cazul unei eventuale daune, reparaţia autovehiculului să se facă la unitatea reparatoare recomandată de Asigurător. 9.2. Dacă Asiguratul a aderat la prezenta clauză, reparaţia poate fi făcută şi în altă unitate reparatoare decât cea recomandată de Asigurător, dar în acest caz cuantumul despăgubirii se va calcula pe baza devizelor estimative de reparaţie emise potrivit evaluării Asigurătorului, în concordanţă cu avariile consemnate în procesele-verbale de constatare (devizele estimative vor cuprinde: piesele, materialele şi costurile manoperei practicate de unitatea reparatoare recomandată, necesare readucerii autovehiculului avariat la starea de dinaintea producerii evenimentului asigurat). 9.3. Clauza este opţională în oricare dintre pachetele de asigurare şi nu poate fi inclusă în Poliţă prin act adiţional.».

În consecinţă, reclamantului îi incumba obligaţia de a efectua reparaţia autovehiculului avariat la o unitate reparatoare recomandată de asigurător, în caz contrar cuantumul despăgubirii determinându-se pe baza unui deviz estimativ întocmit de asigurător, ceea ce s-a şi întâmplat în cauză.

În evaluarea despăgubirii au fost sunt avute în vedere piesele, materialele şi costul manoperei, preţul achitat acesteia pentru lucrare (piese de schimb, materiale şi manoperă) fiind de 3120,09 RON, însă Fondului de Garantare a Asiguraţilor a utilizat în evaluare sistemul D., reieşind pentru reperele avariate, aşa cum au fost consemnate în procesul-verbal de constatare întocmit de inspectorul constatator al C., o valoare estimată a despăgubirilor de 1.473,53 RON .

Într-adevăr, partea reclamanta a prezentat în combaterea evaluării folosite de pârâtă evaluarea unităţii reparatoare - Autoserv S.R.L. - însoţită de factura şi chitanţa de plată, însă o astfel de probă nu poate fi primită în contextul celor anterior învederate.

Reclamantul trebuia să folosească serviciile unei unităţi recomandate de asigurător, alegând un «Service recomandat (reparaţie numai la service partener C.)», în caz contrar asumându-şi consecinţele efectelor produse de aceasta potrivit condiţiilor speciale privind asigurarea, după cum s-a arătat în precedent.

Cât despre categoriile concrete de reperaţii avute în vedere de clauză, Înalta Curte constată că, în mod corect a reţinut prima instanţă că asigurătorul nu a exclus dreptul asiguratului de a efectua reparaţia la orice altă unitate reparatoare la alegerea acestuia din urmă, cu consecinţa în acest caz al unei despăgubiri pe baza devizului estimativ, nu al contravalorii reparaţiei efectuate în concret.

Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 811 din 26 februarie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 811 din 26 februarie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 ianuarie 2021.