Jurisdictional conflict resolved: termination of parliamentary age-limit indemnity assigned to labor and social insurance tribunal
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by assigning the case to the Iaşi Tribunal, Civil Section I, thereby rejecting the Court of Appeal’s view that it belonged before labor and social insurance specialized panels. The dispute concerned the annulment of an administrative order terminating the payment of a "age-limit indemnity" (a social benefit for former parliamentarians upon reaching retirement age) to a former deputy, challenging whether the beneficiary or the issuer had jurisdiction over the claim. The Court determined that the indemnity, regulated by Article 49 of Law No. 96/2006, is legally inextricably linked to public pension rights under the standard age thresholds of Law No. 263/2010, thus classifying it as a social insurance benefit. Consequently, applying Articles 152 and 153 of Law No. 263/2010, the Court held that disputes regarding the refusal or termination of such social insurance benefits fall under the exclusive jurisdiction of tribunals with labor and social insurance specialties, not civil or administrative sections.
Legislator headnote
AI generatedart. 49 din Legea nr. 96/2006, art. 152 din Legea nr. 263/2010, art. 153 din Legea nr. 263/2010, art. 135 alin. (4) C. proc. civ; Jurisdictional conflict resolved: termination of parliamentary age-limit indemnity assigned to labor and social insurance tribunal: The dispute concerned the annulment of an administrative order terminating the payment of a "age-limit indemnity" (a social benefit for former parliamentarians upon reaching retirement age) to a former deputy, challenging whether the beneficiary or the issuer had jurisdiction over the claim. The Court determined that the indemnity, regulated by Article 49 of Law No. 96/2006, is legally inextricably linked to public pension rights under the standard age thresholds of Law No. 263/2010, thus classifying it as a social insurance benefit. Consequently, applying Articles 152 and 153 of Law No. 263/2010, the Court held that disputes regarding the refusal or termination of such social insurance benefits fall under the exclusive jurisdiction of tribunals with labor and social insurance specialties, not civil or administrative sections.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural provision explicitly cited in the dispositive as the basis for the High Court's power to determine jurisdiction and resolve the negative conflict of competence.
Full text
Şedinţa publică din data de 17 martie 2022
Asupra conflictului negativ de competenţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia I civilă la data de 23 aprilie 2021, sub numărul x/2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Parlamentul României-Camera Deputaţilor şi Secretarul General al Camerei Deputaţilor, a solicitat anularea Ordinului nr. 447/05.03.2021, prin care, începând cu data de 27 februarie 2021, încetează plata indemnizaţiei pentru limită de vârstă de care beneficia reclamantul.
2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 2153/13.10.2021, Tribunalului Iaşi a admis excepţia necompetenţei materiale şi, în consecinţă, a declinat în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal competenţa de soluţionare a cererii.
Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul Iaşi a reţinut, în esenţă, că ordinul de încetare a plăţii indemnizaţiei pentru limita de vârstă acordată reclamantului în baza Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor are natura unui act administrativ cu caracter individual în sensul prevederilor art. 2 lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, întrucât drepturile la care se referă nu sunt drepturi de asigurări sociale, nu se circumscriu Legii nr. 263/2010, nu se stabilesc prin decizie a casei teritoriale de pensii şi nici nu se achită din bugetul asigurărilor sociale de stat.
Trimiterea la dispoziţiile Legii nr. 263/2010 din cuprinsul art. 49 din Legea nr. 96/2006 s-a făcut strict pentru stabilirea momentului de la care parlamentarii pot beneficia de o astfel de indemnizaţie, fără ca acest lucru să transforme acest drept în unul de asigurări sociale. Indemnizaţia pentru limită de vârstă care a fost prevăzută de art. 49 din Legea nr. 96/2006 nu a fost identică cu vreo pensie sau alt drept de natura asigurărilor sociale reglementate de Legea nr. 263/2010 şi nici de actuala lege a pensiilor, respectiv, Legea nr. 127/2019.
2.2. Prin sentinţa civilă nr. 2 din 17 ianuarie 2022, Curtea de Apel Iaşi a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, a declinat în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia I civilă competenţa de soluţionare a cererii formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Parlamentul României-Camera Deputaţilor şi Secretarul General al Camerei Deputaţilor, constatând ivit conflictul negativ de competenţă şi sesizând Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.
În motivarea hotărârii, Curtea de Apel Iaşi a reţinut, în esenţă, că ordinul atacat a fost emis în baza art. 49 din Lega nr. 96/2006 privind statutul deputaţilor şi senatorilor, astfel cum era în vigoare anterior apariţiei Legii nr. 7/2021, care reglementează drepturi ce pot fi asimilate drepturilor prevăzute de Legea sistemului unitar de pensii publice.
Ca atare, dat fiind că textul Legii nr. 96/2006 nu trimite la dispoziţiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 152 din Legea nr. 263/2010, care stipulează că jurisdicţia asigurărilor sociale se realizează prin tribunale şi curţi de apel, litigiile vizând refuzul acordării unor astfel de prestaţii sociale fiind de competenţa tribunalelor, complete specializate de dreptul muncii şi asigurări sociale.
3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Iaşi, secţia I civilă, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 şi 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii:
Din actele şi lucrările dosarului reiese că prezenta acţiune are ca obiect anularea Ordinului de încetare a plăţii indemnizaţiei pentru limită de vârstă nr. 447/05.03.2021, începând cu data de 27 februarie 2021, emis pentru reclamant şi obligarea pârâtului la repunerea în plată a indemnizaţiei pentru limită de vârstă începând cu data de 27 februarie 2021 la zi.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a exercitat o funcţie de demnitate publică în Parlamentul României astfel că, odată cu încetarea mandatului de deputat şi îndeplinirea condiţiilor legale cu privire la vârsta de pensionare, a dobândit dreptul la indemnizaţia pentru limită de vârstă, prevăzută de art. 49 din Legea nr. 96/2006, privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor.
Potrivit art. 49 din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, intitulat "Dreptul la indemnizaţia pentru limită de vârstă":
"(1) Deputaţii şi senatorii care îndeplinesc condiţiile vârstei standard de pensionare, eşalonate, după caz, în anexele nr. 5 şi 6 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, sau ale vârstei standard reduse în conformitate cu prevederile aceleaşi legi sau ale altor legi speciale au dreptul, la încetarea mandatului, la indemnizaţie pentru limită de vârstă, dacă nu sunt realeşi pentru un nou mandat.
(2) Deputaţii şi senatorii beneficiază de indemnizaţia pentru limită de vârstă de la data la care li se acordă drepturile de pensie pentru limită de vârstă, dar nu mai devreme de data încetării mandatului aflat în derulare.
(3) Cuantumul indemnizaţiei pentru limită de vârstă prevăzut la alin. (1) se acordă în limita a 3 mandate şi se calculează ca produs al numărului lunilor de mandat cu 0,55% din indemnizaţia brută lunară aflată în plată. Cuantumul net al indemnizaţiei pentru limită de vârstă nu poate fi mai mare decât venitul net corespunzător unei indemnizaţii brute lunare a unui deputat sau senator aflat în exerciţiul mandatului.
(4) Pentru mandate incomplete, indemnizaţia pentru limită de vârstă se calculează proporţional cu perioada de mandat efectiv exercitată, dar nu mai puţin de un mandat parlamentar.
(5) Pe perioada exercitării unui nou mandat, plata indemnizaţiei pentru limită de vârstă se suspendă, urmând a fi reluată, la încetarea acestuia, în cuantumul recalculat prin valorificarea perioadei de mandat exercitat după suspendare.
(6) Indemnizaţia pentru limită de vârstă se actualizează din oficiu, în fiecare an, cu rata medie anuală a inflaţiei, indicator definitiv, cunoscut la data de 1 ianuarie a fiecărui an în care se face actualizarea şi comunicat de Institutul Naţional de Statistică. Dacă în urma actualizării rezultă o indemnizaţie pentru limită de vârstă mai mică, se menţine indemnizaţia pentru limită de vârstă aflată în plată.
(7) Indemnizaţia pentru limită de vârstă se cumulează cu orice tip de pensie stabilită în sistemul public de pensii sau în alt sistem de pensii neintegrat sistemului public, precum şi cu orice alte venituri realizate.
(8) Indemnizaţia pentru limită de vârstă reprezintă venit din altă sursă, în înţelesul Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.
(9) Cuantumul indemnizaţiei pentru limită de vârstă se suportă din bugetul de stat, prin bugetul Camerei Deputaţilor şi al Senatului, şi se plăteşte de acestea."
Prin urmare, acordarea dreptului la indemnizaţia pentru limită de vârstă este condiţionată de îndeplinirea condiţiilor vârstei standard de pensionare, prevăzute în anexele nr. 5 şi 6 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, sau ale vârstei standard reduse în conformitate cu prevederile aceleaşi legi sau ale altor legi speciale, indemnizaţia acordându-se de la data la care li se acordă drepturile de pensie pentru limită de vârstă, dar nu mai devreme de data încetării mandatului aflat în derulare.
Ca urmare, acordarea unei astfel de indemnizaţii este în mod necesar legată de drepturile de pensie, situaţie în care natura juridică a acestui drept nu poate fi diferită, înscriindu-se în categoria drepturilor de asigurări sociale.
Instanţa reţine că indemnizaţia pentru limită de vârstă cuvenită foştilor membri ai Parlamentului României, prevăzută de art. 49 din Legea nr. 96/2006 privind statutul deputaţilor şi al senatorilor are caracterul unui drept la pensie, reprezentând o contraprestaţie socială acordată de lege foştilor parlamentari după împlinirea vârstei standard de pensionare, pentru activitatea desfăşurată în perioada ocupării funcţiei de demnitate publică.
Fiind inclusă în categoria drepturilor de asigurări sociale, contestaţiile formulate în legătură cu refuzul acordării acestei prestaţii sociale sunt de competenţa tribunalelor, complete specializate de dreptul muncii şi asigurări sociale, în temeiul dispoziţiilor art. 152 şi art. 153 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul public de pensii potrivit cărora "Jurisdicţia asigurărilor sociale se realizează prin tribunale şi curţi de apel".
Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Parlamentul României - Camera Deputaţilor şi Secretarul General al Camerei Deputaţilor, în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 martie 2022.