Judges' salary recalculation appeals partially allowed; Ministry of Justice and Court of Appeal found to lack standing for payment obligations

Şedinţa publică din data de 19 ianuarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 10.07.2017, sub nr. x/2017, reclamanţii A., B., C.. D.. E.. F., G., H., I., J., K., L., judecători în cadrul Tribunalului Vâlcea în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Piteşti, Tribunalul Vâlcea, Tribunalul Gorj şi Curtea de Apel Craiova au formulat contestaţie împotriva Ordinului de salarizare nr. 1470/C din data de 24.05.2017, emis de Ministerul Justiţiei, prin care a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea parţială a acestui ordin în ceea ce îi priveşte; obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei să emită ordine de salarizare pentru fiecare dintre reclamanţi cu luarea în considerare începând cu 09.04.2015 şi până la data de 30.11.2015, a unei valori de referinţă sectorială de 405 RON, iar începând cu data de 01.12.2015 şi până în data 01.10.2016, cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 445,50 RON, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (5)1 din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată prin Legea nr. 71/2015. decizia nr. 794/15.12.2016 a Curţii Constituţionale, prin care au fost declarate neconstituţionale dispoziţiile art. 31 alin. (1)2) din O.U.G. nr. 57/2016, astfel cum a fost completată prin O.U.G. nr. 43/2016, sentinţa nr. 48/13.01.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin decizia nr. 2369/22.06.2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sentinţa civilă 4332/23.09.2010 pronunţată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. x/2010, sentinţa civilă nr. 2073/12.04.2010, pronunţată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. x/2010, irevocabilă prin decizia civilă nr. 5085/24.11.2010 a Curţii de Apel Cluj, decizia civilă nr. 2509 R/04.07.2011 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2008. sentinţa civilă nr. 2602/18.05.2009 pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2008, sentinţa civilă nr. 993/07.05.2009, pronunţată de Tribunalul Prahova în dosarul nr. x/2009, irevocabilă prin decizia civilă nr. 1993/28.10.2009 a Curţii de Apel Ploieşti, ordinele individuale de salarizare nr. 4662/C/23.12.2014, nr. 2100/C/12.10.2011. nr. 1561/C/07.05.2015 şi nr. 4661/C/23.12.2014, emise de Ministerul Justiţiei în executarea unor hotărâri judecătoreşti prin care s-au stabilit şi pus în plată drepturi salariale calculate la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON şi, respectiv de 445 RON, în favoarea unor judecători aliaţi în situaţie similară cu a noastră, respectiv având aceeaşi funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate; obligarea pârâţilor, potrivit art. 18 alin. (3) din Legea 554/2004.

Ia plata unor despăgubiri materiale constând în diferenţele dintre drepturile salariale rezultate din aplicarea. începând cu 09.04.2015 şi până la data de 30.11.2015, a unei valori de referinţă sectorială de 405 RON, iar începând cu data de 01.12.2015 şi până la data 01.10.2016, a unei valori de referinţă sectorială de 445,50 RON, şi drepturile salariale efectiv încasate, diferenţe ce urmează să fie actualizate cu indicele de inflaţie până la dala plăţii, precum şi la plata dobânzilor legale aferente, de la data scadenţei fiecărei sume cuvenite şi până la data plăţii elective a acesteia.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 5037 din 19 decembrie 2017 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a decis următoarele: "Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâta Curtea de Apel Craiova, ca neîntemeiată.

Admite acţiunea formulată de reclamanţii A., C., D., F., G., H., I., J. şi L., judecători în cadrul Tribunalului Vâlcea, cu domiciliul ales la Tribunalul Vâlcea, Râmnicu Vâlcea, judeţ Vâlcea, B. şi E., ambele cu domiciliul ales la Curtea de Apel Piteşti, cu sediul în Piteşti, judeţ Argeş, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei cu sediul în Bucureşti, str. x, Curtea de Apel Piteşti cu sediul în Piteşti, judeţ Argeş, Tribunalul Vâlcea cu sediul în Râmnicu Vâlcea, judeţ Vâlcea, Tribunalul Gorj cu sediul în Târgu Jiu, judeţ Gorj, şi Curtea De Apel Craiova cu sediul în Craiova, judeţ Dolj.

Admite în parte acţiunea formulată de reclamantul K. cu domiciliul ales la Tribunalul Vâlcea, Râmnicu Vâlcea, judeţ Vâlcea.

Anulează în parte Ordinul nr. 1470/24.05.2017, în ce îi priveşte pe reclamanţi.

Obligă pârâtul Ministerul Justiţiei să emită ordine de salarizare pentru fiecare reclamant, cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 405 RON, începând cu 09.04.2015, majorată cu 10% potrivit Legii 293/2015, până la 01.10.2016.

Obligă pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Piteşti şi Tribunalul Vâlcea la plata diferenţei dintre venitul calculat potrivit referinţei sectoriale menţionate anterior şi venitul efectiv plătit, diferenţă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la plata dobânzii legale aferente, de la data scadenţei fiecărui venit lunar până la data plăţii efective, pentru reclamanţi, cu excepţia reclamanţilor K. şi A..

Respinge cererea formulată de reclamantul K., de obligare a pârâţilor Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Piteşti şi Tribunalul Vâlcea la plata diferenţei dintre venitul calculat potrivit referinţei sectoriale menţionate anterior şi venitul efectiv plătit, actualizată cu indicele de inflaţie şi dobânda legală aferentă.

Obligă pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Craiova şi Tribunalul Gorj la plata diferenţei dintre venitul calculat potrivit referinţei sectoriale menţionate anterior şi venitul efectiv plătit, diferenţă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la plata dobânzii legale aferente, de la data scadenţei până la data plăţii efective, pentru reclamantul A..".

3. Cererile de recurs şi motivele de casare invocate

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, au formulat recursur pârâţii Curtea de Apel Craiova şi Ministerul Justiţiei, criticând soluţia instanţei de fond pentru nelegalitate.

S-a solicitat de către recurenta-pârâtă Curtea de Apel Craiova admiterea recursului, casarea sentinţei atacate în sensul admiterii excepţiei calităţii procesuale pasive a pârâtei şi respingerea acţiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă şi respingerea cererii de chemare în judecată.

Critică pârâta lipsa calităţii sale procesuale pasive în raport de reclamantul A. apreciind că obligaţia de plată a diferenţelor salariale revine Tribunalului Gorj, instanţă cu personalitate juridică proprie şi care are calitatea de ordonator terţiar de credite, pentru perioada dedusă judecăţii acesta desfăşurându-şi activitatea în funcţia de judecător la Tribunalul Gorj.

Mai critică recurenta soluţia de admitere a acţiunii, în sensul calculării indemnizaţiei reclamanţilor în raport de valoarea de referinţă sectorială de 405 RON, începând cu 09.04.2015, în condiţiile în care niciunui judecător nu îi fusese stabilită indemnizaţia de încadrare la VRS de 405 RON.

Se arată că instanţa de fond nu a avut în vedere O.U.G. nr. 57/2015, act normativ ce a dat posibilitatea egalizării drepturilor salariale ale personalului cu aceeaşi funcţie, prin raportare la nivelul maxim, care a avut aplicabilitate cu începere de la data de 1 august 2016 şi nu anterior, iar în aplicarea lui, Ministerul Justiţiei a emis Ordinul nr. 219/C/2017 prin care, începând cu data de 1 octombrie 2016 au fost stabilite drepturile salariale ale judecătorilor din cadrul instanţelor, cu luarea în calcul a VRS 405 RON, majorat cu 10% potrivit Legii nr. 293/2015.

Totodată, Ordinul nr. 219/C/2017 a fost emis ca urmare a Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/15.12.2016 care face referire la nivelul maxim de salarizare pentru fiecare funcţie, pe familie ocupaţională.

Prin Legea nr. 71/2015 s-a statuat ca personalul care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie să fie salarizat la nivel maxim, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

În aplicarea acestui text legal, Ministrul Justiţiei a emis ordinul nr. 1470/C/24.05.2017 prin care a stabilit drepturile salariale ale judecătorilor din cadrul instanţelor de judecată din circumscripţia Curţii de Apel Craiova şi, implicit drepturile reclamantului, la nivelul maxim pentru fiecare funcţie, grad, gradaţie şi vechime în funcţie, cu începere de la data de 09.04.2015.

În cadrul Curţii de Apel Craiova şi al instanţelor arondate nu a existat nivel de salarizare maxim raportat la valoarea de referinţă sectorială de 405 RON.

În aceste condiţii, pentru stabilirea nivelului maxim de salarizare, conform Legii nr. 71/2015 la nivelul datei de 09.04.2015, nu poate fi luat în calcul nivelul maxim de salarizare obţinut de salariaţii din cadrul aceleiaşi instituţii, în baza unor hotărâri judecătoreşti, hotărâri care se aplică doar persoanelor care au luat parte la proces.

Pârâtul Ministerul Justiţiei a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticând soluţia de admitere a acţiunii, în sensul calculării indemnizaţiei reclamanţilor în raport de valoarea de referinţă sectorială de 405 RON, începând cu 09.04.2015, în condiţiile în care niciunui judecător nu îi fusese stabilită indemnizaţia de încadrare la VRS de 405 RON.

În motivarea recursului se arată ca la data de 21.12.2016 a fost emis OMJ nr. 4680/C/21.12.2016, în baza art. 1 alin. (5) indice 1 din O.U.G. nr. 83/2014, în acord cu Decizia nr. 23/2016 a ÎCCJ-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul art. 3 indice 1 alin. (1) şi (3) din O.U.G. nr. 57/2015 şi mai ales ca urmare a Deciziei nr. 794/2016 a Curţii Constituţionale privind excepţia de neconstituţionalitate a art. 3 indice 1 alin. (1) indice 2 din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice pe anul 2016.

Totodată, prin OMJ nr. 219/C/01.02.2017 a fost modificat OMJ nr. 4680/C/2016, la art. 1 alin. (1) din cuprinsul acestuia prevăzându-se că "începând cu data de 1 octombrie 2016, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate şi curţilor de apel, precum şi asistenţii judiciari beneficiază de o indemnizaţie de încadrare brută lunară stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, majorată cu 10%, potrivit Legii nr. 293/2015 (...)"

Se mai arată că valoarea de 405 RON a fost acordată la nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie începând cu 1 octombrie 2016, iar în conformitate cu art. 31 din O.U.G. nr. 57/2015 care prevede nivelul maxim în plată, se poate observa că reclamanţii nu au niciun temei legal de a pretinde aplicarea valorii de referinţă sectorială de 405 de la 09.04.2015, în condiţiile în care această valoare a fost folosită, din data de 01.10.2016.

Totodată, se arată că valoarea de 405 RON a fost acordată la nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie începând cu 1 octombrie 2016, urmare adoptării Ordinului Preşedintelui ICCJ nr. 283/25.10.2016, astfel încât, arată pârâtul, doar începând cu această dată se poate face raportarea la un salariu în plată pe familie ocupaţională, respectiv VRS 405 RON, lucru care s-a realizat prin emiterea ordinului nr. 219/2017.

Printr-un alt rând de critici, pârâtul a susţinut că în mod greşit a fost obligat Ministerul Justiţiei la plata diferenţelor salariale, atribuţia ministrului justiţiei fiind aceea de a stabili indemnizaţia de încadrare şi nu de a efectua plata în concret a drepturilor salariale. Raportul obligaţional de plată se desfăşoară între reclamanţi şi Curtea de Piteşti/Tribunalul Vâlcea.

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii-reclamanţi nu au formulat întâmpinare.

5. Alte aspecte procesuale

La data de 10 decembrie 2020 recurentul-pârât Ministerul Justiţiei a depus la dosarul cauzei note scrise în cuprinsul cărora a invocat excepţia rămânerii fără obiect a acţiunii faţă de împrejurarea că a fost emis Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 86/C/4.01.2019 în aplicarea OMJ nr. 2066/C/2018 şi OMJ nr. 3079/C/2018, în anexa căruia se regăsesc şi reclamanţii.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor declarate în cauză

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că se impune admiterea recursurilor formulate de pârâţii Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Craiova, casarea parţială a sentinţei, în limitele şi pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Litigiul dedus judecăţii are ca obiect obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei la emiterea ordinului de încadrare salarială şi, obligarea pârâţilor Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Piteşti şi Tribunalul Vâlcea, Curtea de Apel Craiova şi Tribunalul Gorj la plata diferenţelor salariale rezultate, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014.

Instanţa de fond a admis cererea reclamanţilor A., C., D., F., G., H., I., J. şi L., B. şi E., şi, în parte, pentru reclamantul K., apreciind-o ca fiind întemeiată şi a dispus anularea parţială a Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 1470/C/24.05.2017, sub aspectul modului de stabilire a cuantumului indemnizaţiilor de încadrare brute lunare ale reclamanţilor pentru perioada 09.04.2015 - 01.10.2016 şi a obligat pârâtul Ministerul Justiţiei să emită un nou ordin prin care să stabilească salariile reclamanţilor prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015, respectiv 405 RON majorat cu 10%, începând cu 01.12.2015.

Totodată, a obligat pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Piteşti şi Tribunalul Vâlcea la plata către reclamanţi a diferenţelor dintre drepturile salariale rezultate, cu excepţia reclamanţilor K. şi A..

De asemenea, a respins cererea formulată de reclamantul K., de obligare a pârâţilor Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Piteşti şi Tribunalul Vâlcea la plata diferenţei salariale rezultate şi a obligat pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Craiova şi Tribunalul Gorj la plata diferenţelor salariale rezultate, pentru reclamantul A..

Prealabil, Înalta Curte arată că în ceea ce priveşte raporturile de muncă ale reclamantului A., acestea sunt stabilite cu Tribunalul Vâlcea, însă pentru perioada dedusă judecăţii, reclamantului şi-a desfăşurat activitatea în funcţia de judecător la Tribunalul Gorj.

În ceea ce priveşte critica referitoare la lipsa calităţii recurenţilor-pârâţi Curtea de Apel Craiova şi Ministerul Justiţiei de persoane obligate la acordarea/plata diferenţelor salariale cuvenite reclamantului, Înalta Curte o apreciază a fi fondată, constatând că o astfel de obligaţie nu poate fi identificată, în actualul cadru legislativ, în sarcina autorităţii ministeriale şi nici a Curţii de Apel.

Potrivit art. 131 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, bugetul curţilor de apel, al tribunalelor, al tribunalelor specializate şi al judecătoriilor este gestionat de Ministerul Justiţiei, ministrul justiţiei având calitatea de ordonator principal de credite, iar potrivit art. 6 pct. VII subpct. 3 din H.G. nr. 652/2009, Ministerul Justiţiei asigură fondurile necesare, fundamentează şi elaborează proiectul bugetului pentru activitatea proprie, a instituţiilor publice din sistemul justiţiei pentru care ministrul justiţiei are calitatea de ordonator principal de credite şi a unităţilor subordonate Ministerului, repartizând creditele bugetare ordonatorilor secundari de credite şi urmărind modul de utilizare a acestora.

Totodată, calitatea de ordonatori secundari/terţiari de credite aparţine curţilor de apel şi tribunalelor, care, conform art. 125 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, au în structură câte un departament economico-financiar şi administrativ, condus de un manager economic.

În raport cu obligaţiile ce revin pârâtului Ministerul Justiţiei, Înalta Curte constată că formularea unor cereri având ca obiect plata efectivă a drepturilor salariale cuvenite magistraţilor care activează în cadrul instanţelor de judecată nu poate să atragă obligarea Ministerului Justiţiei în acest sens, numai prin prisma calităţii de ordonator principal de credite. Raportul obligaţional, care are ca obiect plata salariului, se desfăşoară, în speţă, între intimatul-reclamant şi Tribunalul Gorj (în cadrul cărora activează reclamantul), în timp ce Ministerul Justiţiei este parte a unui raport juridic financiar care implică ordonatorii de credite, potrivit atribuţiilor prevăzute de Legea nr. 500/2002. Prin urmare, chiar dacă Ministerul Justiţiei are calitatea de ordonator principal de credite, gestionând bugetele instanţelor judecătoreşti, plata efectivă a drepturilor salariale se face de către curtea de apel/tribunal, ordonatori secundari/terţiari de credite, în baza ordinelor de salarizare individuale.

Chestiunea vizând existenţa unei obligaţii legale a Ministerului Justiţiei, privind plata diferenţelor salariale solicitate de reclamanţii magistraţi prin acţiunile adresate instanţelor judecătoreşti, a făcut obiectul unei sesizări referitoare la pronunţarea unei hotărâri pentru dezlegarea unei chestiuni de drept vizând interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, art. 6 pct. VII subpunctul 3 din H.G. nr. 652/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Justiţiei, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 4 din O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, aprobată cu completări prin Legea nr. 288/2002, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 222 din C. civ., privind calitatea procesuală pasivă a Ministerului Justiţiei în litigiile dintre angajaţi şi instituţiile/unităţile cu personalitate juridică pentru care este ordonator principal de credite, având ca obiect plata unor drepturi de natură salarială.

Deşi sesizarea a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin Decizia nr. 60/2019, în cuprinsul considerentelor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a reţinut următoarele aspecte, cu relevanţă pentru soluţia pronunţată în prezenta cauză:

"55. De altfel, prin Decizia nr. 13 din 13 iunie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 763 din 29 septembrie 2016, s-au stabilit, ca o consecinţă a admiterii recursului în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, următoarele: "În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 7 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Interne, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 222 din C. civ., adoptat prin Legea nr. 287 din 17 iulie 2009, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Ministerul Afacerilor Interne, în calitatea sa de ordonator principal de credite, nu are calitate procesuală pasivă în litigiile dintre angajaţi şi instituţiile/unităţile cu personalitate juridică aflate în subordinea sa, având ca obiect solicitarea unor drepturi de natură salarială".

56. În motivarea acestei decizii s-a menţionat, între altele, că "În măsura în care pretenţiile deduse judecăţii vizează exclusiv acordarea unor drepturi salariale sau de natură salarială, fără a pune în discuţie atribuţiile legal reglementate ale ordonatorului principal de credite, Ministerul Afacerilor Interne nu poate avea calitate procesuală pasivă în acest gen de cauze" (paragraful 49).

57. M., pentru identitate de raţiune, dezlegarea dată în recursul în interesul legii sus-menţionat poate fi avută în vedere, în mod corespunzător, şi în alte cauze similare."

Aşadar, Înalta Curte constată că, în sarcina pârâtului nu subzistă obligaţia de acordare a diferenţelor salariale solicitate de reclamanţi, în sensul plăţii efective a pretenţiilor băneşti formulate de aceştia, Ministerului Justiţiei revenindu-i doar obligaţia asigurării resurselor bugetare necesare plăţilor salariale, împrejurare de natură a conduce la reformarea sentinţei instanţei de fond de către instanţa de control judiciar.

Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Curţii de Apel Craiova, se reţine că potrivit art. 36 şi art. 44 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, "Curţile de apel sunt instanţe cu personalitate juridică, (…).", "Tribunalele sunt instanţe cu personalitate juridică, organizate la nivelul fiecărui judeţ şi al municipiului Bucureşti, (…)" (art. 36), respectiv "Preşedinţii curţilor de apel au calitatea de ordonator secundar de credite, iar preşedinţii tribunalelor au calitatea de ordonator terţiar de credite" (art. 44).

Astfel, pentru că reclamantul face parte din categoria magistraţilor din cadrul Tribunalului Gorj, calitatea de ordonator terţiar de credite şi debitor al plăţii drepturilor salariale invocate de acestea se găseşte la nivelul Tribunalului Gorj, faţă de care reclamantul se află în raport de serviciu.

În aceste condiţii, în cauza de faţă nu este justificată calitatea procesuală pasivă în ceea ce o priveşte pe pârâta Curtea de Apel Craiova referitor la capătul de cerere privind plata diferenţelor salariale rezultate, drepturi actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală.

În aceste condiţii, Înalta Curte casând în parte sentinţa recurată va respinge cererea privind obligarea pârâţilor Curtea de Apel Craiova şi Ministerul Justiţiei la plata diferenţelor salariale rezultate, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

În ceea ce priveşte obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei la emiterea unui nou ordin prin care să stabilească salariile reclamanţilor prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015, respectiv 405 RON majorat cu 10%, începând cu 01.12.2015, Înalta Curte constată că, la data de 21.12.2016, a fost emis Ordinul ministrului Justiţiei nr. 4680/C/2016, în baza art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, în acord cu Decizia nr. 23/2016 a ÎCCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul art. 31 alin. (1) şi (3) din O.U.G. nr. 57/2015, urmare şi a Deciziei nr. 794/2016 a Curţii Constituţionale privind excepţia de neconstituţionalitate a art. 31 alin. (12) din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice pe anul 2016.

Astfel, prin ordinul menţionat mai sus, la art. 1 s-a dispus că:

"Începând cu 9.04.2015, judecătorii care beneficiau la acea dată de un cuantum al indemnizaţiei de încadrare brute lunare şi al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad, gradaţie şi vechime în funcţie se recalculează la nivel maxim, dacă personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii".

La art. 2 din ordinul menţionat se prevede că:

"Începând cu 1 august 2016, indemnizaţia de încadrare brută lunară a judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate şi curţilor de apel, precum şi a asistenţilor judiciari se recalculează prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 381,823 RON, care include toate majorările acordate acestei categorii de personal, inclusiv majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015, în vederea stabilirii unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeaşi funcţie, grad, gradaţie, vechime în funcţie, dacă personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii".

Înalta Curte reţine că, pentru aplicarea art. 1 alin. (51) O.U.G. nr. 83/2014, la stabilirea indemnizaţiei intimaţilor-reclamanţi, s-a ţinut cont de nivelul maxim al cuantumului salariului de bază şi al sporurilor pentru funcţia similară, diferenţele băneşti rezultate din calcularea în acest mod a drepturilor salariale începând cu data de 09.04.2015.

De asemenea, pentru judecătorii din cadrul instanţelor de judecată din circumscripţia Curţii de Apel Piteşti, din care fac parte şi intimaţii-reclamanţi, în baza O.U.G. nr. 57/2015, a Deciziei nr. 23/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept şi a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/2016, a fost emis Ordinul ministrului Justiţiei nr. 3079/C/2018.

Totodată, prin Ordinul nr. 219/C/01.02.2017, care a modificat Ordinul nr. 4680/2016, la art. 1 se prevede stabilirea indemnizaţiei prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, majorată cu 10%, potrivit Legii nr. 293/2015, începând cu 1 octombrie 2016.

Ulterior, la data de 24 mai 2018, Ministrul Justiţiei a emis Ordinul nr. 2066/C/2018 prin care s-a statuat, la art. 1, că, în perioada 9.04.2015-30.11.2015, indemnizaţia de încadrare brută lunară a judecătorilor şi asistenţilor judiciari este stabilită prin raportare la valoarea de referinţă sectorială 421,36 RON (alin. (1), în perioada 01.12.2015-31.12.2017, indemnizaţia se calculează prin raportare la valoarea de referinţă sectorială 463,5 RON (alin. (2),

La art. 3 al aceluiaşi ordin, se prevede că, începând cu 01.01.2018, în aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 153/2017, drepturile salariale pentru judecători şi asistenţi judiciari se recalculează, având în vedere cele menţionate la alin. (2).

Drept urmare, în aplicarea Ordinului nr. 2066/C/2018, Ministrul Justiţiei a emis Ordinul nr. 86/C/2019, prin care au fost recalculate drepturile judecătorilor din cadrul instanţelor de judecată din circumscripţia Curţii de Apel Piteşti, din care fac parte şi intimaţii-reclamanţi.

Rezultă astfel că, în cursul soluţionării cauzei, în aplicarea art. 1 alin. (51) O.U.G. nr. 83/2014, modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015, la stabilirea indemnizaţiei intimaţilor-reclamanţi, s-a ţinut cont de nivelul maxim al cuantumului salariului de bază şi al sporurilor pentru funcţia similară, diferenţele băneşti rezultate din calcularea în acest mod a drepturilor salariale începând cu data de 09.04.2015.

Prin urmare, întrucât prin Ordinele ministrului Justiţiei nr. 4680/C/2016, nr. 219/C/2017 şi nr. 2066/C/2018, s-au stabilit drepturile judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate şi curţilor de apel, precum şi asistenţilor judiciari potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată prin Legea nr. 71/2015, iar în aplicarea acestora au fost emise noi ordine de salarizare pentru judecătorii din circumscripţia Curţii de Apel Piteşti, din care fac parte şi intimaţii-reclamanţi (OMJ nr. 3079/C/2018 şi OMJ nr. 86/C/2019), astfel cum s-a dispus prin sentinţa recurată, se constată că s-a răspuns pretenţiilor deduse judecăţii, aşa încât cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect.

Totodată, în considerarea celor anterior antamate vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea privind contenciosul administrativ nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursurile declarate de pârâţii Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Craiova, va casa, în parte, sentinţa recurată şi rejudecând: va admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâţii Curtea de Apel Craiova şi Ministerul Justiţiei, va admite, în parte, acţiunea formulată de reclamanţii A., C., D., F., G., H., I., J., L., B. şi E. şi va respinge capătul de cerere în obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei să emită ordine de salarizare pentru fiecare reclamant, ca rămas fără obiect.

Totodată, va respinge capetele de cerere privind plata diferenţei dintre venitul calculat potrivit referinţei sectoriale de 405 RON, majorată cu 10%, şi venitul efectiv plătit actualizată cu indicele de inflaţie şi plata dobânzii legale aferente, faţă de pârâţii Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Craiova, ca fiind formulate împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă şi va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de pârâţii Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Craiova împotriva sentinţei civile nr. 5037 din 19 decembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal,

Casează în parte sentinţa recurată şi, în rejudecare:

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâţii Curtea de Apel Craiova şi Ministerul Justiţiei.

Admite, în parte, acţiunea formulată de reclamanţii A., C., D., F., G., H., I., J., L., B. şi E..

Respinge capătul de cerere în obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei să emită ordine de salarizare pentru fiecare reclamant, ca rămas fără obiect.

Respinge capetele de cerere privind plata diferenţei dintre venitul calculat potrivit referinţei sectoriale de 405 RON, majorată cu 10%, şi venitul efectiv plătit actualizată cu indicele de inflaţie şi plata dobânzii legale aferente, faţă de pârâţii Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Craiova, ca fiind formulate împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 ianuarie 2021.