Complaint against procedural delay appeal dismissed as unfounded; prior mootness ruling upheld

Şedinţa publică din data de 14 ianuarie 2022

Asupra plângerii de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Soluţia instanţei de fond

Prin încheierea din 23 decembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins contestaţia privind tergiversarea procesului formulată de petentul A., ca rămasă fără obiect.

2. Calea de atac exercitată

Împotriva modului de soluţionare a contestaţiei privind tergiversarea procesului petentul A. a formulat plângere.

Plângerea este întemeiată pe dispoziţiile art. 524 alin. (5) C. proc. civ.

În motivare se arată că, în cauză, contestaţia a fost motivată prin nesocotirea obligaţiei de verificare a competentei şi trimitere a dosarului secţiei specializate competente (art. 200 alin. (1), (2) C. proc. civ.) sau de a fixa primul termen de judecată în dosarul de fond nr. x (art. 2 C. proc. civ.).

Contestaţia a fost motivată în drept pe dispoziţii procedurale şi constituţionale de drept intern precum şi pe dispoziţii de drept internaţional care fac parte din dreptul intern şi au prioritate faţă de acesta.

Se mai arată că, înainte de judecarea contestaţiei, a fost depusă excepţia de necompetenţă materiala a instanţei de contencios administrativ atât în format digital cât şi în format print, însă secţia de contencios administrativ s-a considerat a fi competentă pronunţându-se asupra contestaţiei la tergiversare.

Potrivit art. 132 alin. (1) C. proc. civ.: când în faţa instanţei de judecată se pune în discuţie competenţa acesteia, ea este obligată să stabilească instanţa judecătorească competentă sau alt organ cu activitate jurisdicţională competent.

Petentul mai susţine că, potrivit art. 132 alin. (2) C. proc. civ., are dreptul la calea de atac împotriva încheierii asupra excepţiei de necompetenţă, motivul fiind că instanţa nu a motivat soluţia privind competenţa în cauza de tergiversare.

În opinia sa, instanţa de contencios administrativ a încălcat primul principiu al justiţiei naturale: nemo judex in causa sua, adică s-a pronunţat asupra propriei culpe de nesocotire a obligaţiei de verificare a competentei şi trimitere a dosarului secţiei specializate competente sau de a fixa primul termen de judecată.

3. Soluţia instanţei de recurs

Examinând încheierea atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că plângerea formulată împotriva modului de soluţionare a contestaţiei privind tergiversarea este nefondată.

Pentru a ajunge la această concluzie, instanţa a avut în vedere considerentele arătate în continuare.

Prin cererea înregistrată la data de 20.12.2021, petentul A. a formulat contestaţie privind tergiversarea procesului, prin care a solicitat acordarea unui termen de judecată care să ţină seama de urgenţa soluţionării unei cauze de încălcare gravă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale.

Petentul a arătat că instanţa, respectiv Curtea de Apel Bucureşti tergiversează soluţionarea cauzei cu încălcarea art. 21 si art. 1 alin. (3) din Constituţia României cu privire la accesul liber la justiţie, respectiv cu privire la garantarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor români, art. 10 din Declaraţia Universală asupra Drepturilor Omului, art. 14 din Convenţia Internaţională asupra Drepturilor Civile şi Politice, art. 522 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că petentul a formulat cerere de chemare în judecată, transmisă prin e-mail, în data de 19.10.2021 şi înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în data de 20.10.2021 (dosar nr. x/2021).

Prin rezoluţia preşedintelui de complet din 21.10.2021 s-a dispus începerea procedurii prealabile prin punerea în vedere a reclamantului să semneze cererea de chemare în judecată şi să facă dovada comunicării petiţiei către pârât.

La data de 15.11.2021 s-a dispus comunicarea cererii către pârât cu menţiunea depunerii întâmpinării în termen de 25 de zile, iar ca urmare a depunerii întâmpinării la 17.12.2021, prin rezoluţia din 21.12.2021 s-a dispus acordarea primului termen de judecată la data de 10.01.2022.

Potrivit art. 522 C. proc. civ.:

"(1) Oricare dintre părţi, precum şi procurorul care participă la judecată pot face contestaţie prin care, invocând încălcarea dreptului la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situaţie să fie înlăturată.

(2) Contestaţia menţionată la alin. (1) se poate face în următoarele cazuri:

1. când legea stabileşte un termen de finalizare a unei proceduri, de pronunţare ori de motivare a unei hotărâri, însă acest termen s-a împlinit fără rezultat;

2. când instanţa a stabilit un termen în care un participant la proces trebuia să îndeplinească un act de procedură, iar acest termen s-a împlinit, însă instanţa nu a luat, faţă de cel care nu şi-a îndeplinit obligaţia, măsurile prevăzute de lege;

3. când o persoană ori o autoritate care nu are calitatea de parte a fost obligată să comunice instanţei, într-un anumit termen, un înscris sau date ori alte informaţii rezultate din evidenţele ei şi care erau necesare soluţionării procesului, iar acest termen s-a împlinit, însă instanţa nu a luat, faţă de cel care nu şi-a îndeplinit obligaţia, măsurile prevăzute de lege;

4. când instanţa şi-a nesocotit obligaţia de a soluţiona cauza într-un termen optim şi previzibil prin neluarea măsurilor stabilite de lege sau prin neîndeplinirea din oficiu, atunci când legea o impune, a unui act de procedură necesar soluţionării cauzei, deşi timpul scurs de la ultimul său act de procedură ar fi fost suficient pentru luarea măsurii sau îndeplinirea actului."

Articolele 522-526 din C. proc. civ., reunite sub Titlul IV, purtând denumirea "Contestaţie privind tergiversarea procesului", au instituit o cale de atac pusă la dispoziţia părţilor şi a procurorului care participă la dezbateri, în cazul încălcării dreptului la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil, pentru luarea măsurilor legale de înlăturare a acestei situaţii.

Astfel, articolul 522 alin. (2) din C. proc. civ. precizează expres situaţiile în care părţile sau/şi procurorul pot face contestaţia.

Toate motivele vizează, inevitabil, şi culpa instanţei, mai exact atitudinea ei faţă de neglijenţa sau abuzul părţilor, a altor participanţi în proces, ori a terţilor propriu-zişi, care aveau obligaţii legale sau judiciare.

Toate cazurile prevăzute de acest articol vizează pasivitatea instanţei de judecată care dispune de mijloacele necesare pentru corijarea conduitelor necorespunzătoare ale părţilor şi terţilor şi nu le foloseşte sau nesocoteşte ea însăşi dispoziţiile legale care-i impun o anumită conduită.

În acest context, contestaţia privind tergiversarea procesului este privită ca un remediu oferit de normele de procedură, şi nu ca o sancţiune aplicată judecătorului învestit cu soluţionarea cauzei, iar întârzierea dispunerii unor măsuri sau îndeplinirii unor obligaţii trebuie apreciată şi justificată prin intermediul unor criterii cu caracter obiectiv, aplicabile pricinii.

În jurisprudenţa instanţelor de judecată, inclusiv a Înaltei Curţi, s-a reţinut în mod constant că problema soluţionării cauzei într-un termen optim şi previzibil se apreciază în raport de criterii obiective ce ţin de datele statistice, de durata medie de soluţionare a cauzelor, de încărcătura cauzelor pe fiecare instanţă/pe complete de judecată, ori de obiectul cauzei, cu referire la caracterul urgent al acesteia sau la necesitatea desfăşurării anumitor proceduri prealabile specifice.

În ceea ce priveşte motivul de tergiversare prevăzut de art. 522 alin. (2) pct. 4 din C. proc. civ., se reţine că noţiunea de termen optim şi previzibil trebuie apreciată prin raportare la posibilitatea obiectivă a judecătorului, conferită de lege, de a putea trece la judecarea pricinii numai după parcurgerea tuturor etapelor procedurale premergătoare, impuse de dispoziţiile anterior menţionate. Or, în cauză, au fost respectate toate etapele legale referitoare la procedura de regularizare prevăzute de C. proc. civ. şi fixarea termenului de judecată.

"Termenul rezonabil" prevăzut de art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului nu trebuie confundat cu noţiunea de "termen scurt", iar termenul "optim şi previzibil" trebuie interpretat în contextul cerinţelor de eficacitate ale actului de justiţie şi respectării drepturilor procesuale ale tuturor participanţilor la procesul civil.

Înalta Curte constată că acţiunea reclamantului a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004, situaţie în care procedura prealabila se desfăşoară conform regulilor generale impuse de 199-200 C. proc. civ., neimpunându-se reducerea termenelor, iar in speţă au fost respectate termenele pe zile pentru complinirea lipsurilor -10 zile de la comunicare, comunicarea cererii de chemare în judecată şi depunerea întâmpinării - 25 de zile, fixarea primului termen de judecata la trei zile de la depunerea întâmpinării. Întâmpinarea a fost înregistrată la 17.12.2021, iar viza de fixare a primului termen a fost completată la 21.12.2021, iar primul termen de judecată a fost stabilit la data de 10.01.2022.

În ceea ce priveşte împrejurarea că petentul a solicitat instanţei să îşi verifice competenţa, conform art. 200 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că în mod corect s-a reţinut faptul că excedează obiectului învestirii instanţei, care se limitează doar la soluţionarea contestaţiei la tergiversare.

Conform dispoziţiilor art. 524 alin. (4) C. proc. civ., "când apreciază contestaţia ca fiind întemeiată, completul de judecată pronunţă o încheiere nesupusă niciunei căi de atac, prin care ia de îndată măsurile necesare înlăturării situaţiei care a provocat tergiversarea judecăţii. În acest caz, contestatorului îi va fi comunicată, pentru informare, o copie a încheierii".

De asemenea, Înalta Curte constată că temeinic şi legal s-a reţinut că la data soluţionării contestaţiei, cererea de chemare în judecată formulată de petent primise primul termen de judecată, motiv pentru care s-a respins ca rămasă fără obiect, deoarece condiţia esenţială, potrivit art. 522 alin. (1) pct. 4 şi art. 524 alin. (4) C. proc. civ., era ca termenul să se fi împlinit fără rezultat, deci să fie necesară luarea unor măsuri pentru înlăturarea situaţiei cu privire la care se pretinde că a provocat tergiversarea judecăţii.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile petentului nu pot fi primite, instanţa respingând în mod corect contestaţia privind tergiversarea.

4. Temeiul de drept

În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 525 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge plângerea formulată, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge plângerea formulată de petentul A. împotriva încheierii din 23 decembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2021, ca nefondată.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 ianuarie 2022.