Civil versus administrative jurisdiction for payment claims arising from execution of public veterinary service concession contracts

Şedinţa publică din data de 14 ianuarie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 1695 din 30 iunie 2021, Judecătoria Odorheiu Secuiesc, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei materiale invocată de pârâte prin întâmpinare şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Cabinet Medical Veterinar Individual Dr. A. şi pe pârâtele Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Harghita şi Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş.

Învestită prin declinare, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 92 din 21 octombrie 2021, a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declinat în favoarea Judecătoriei Odorheiu Secuiesc competenţa materială de soluţionare a cauzei, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.

Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Judecătoriei Odorheiu Secuiesc, secţia civilă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin cererea de chemare în judecată reclamantul Cabinet Medical Veterinar Individual Dr. A. a solicitat drepturi cuvenite lunii august 2020, conform O.U.G. nr. 117/2020, invocând derularea contractului încheiat pentru desfăşurarea activităţilor sanitar-veterinare în calitate de medic veterinar, reglementate legal drept activităţi de interes public general.

Suma de 10.000 RON este solicitată prin prezenta acţiune în baza prevederilor art. 15 alin. (7) din O.U.G. nr. 117/2020 care modifică şi completează O.G. nr. 42/2004 şi abrogă art. IV alin. (2) şi art. V din Legea nr. 236/2019, text care are în vedere concesionarul activităţilor specifice domeniului, deci şi exercitarea acestei activităţi în temeiul unui contract de acest tip:

"(7) Prestatorii activităţilor prevăzute la alin. (2), care asigură un program zilnic de opt ore, cu excepţia zilelor de sâmbătă şi duminică şi a sărbătorilor legale, primesc lunar, pentru fiecare contract subsecvent, pe perioada de derulare a acestuia, suma de 10.000 RON, exclusiv TVA, din bugetul Autorităţii, pentru transportul probelor, ridicarea produselor şi tipizatelor necesare, instruirea şi formarea profesională aferentă activităţilor contractate, consilierea proprietarilor de animale în vederea comunicării informaţiilor privind lanţul alimentar, bunăstarea şi condiţiile de biosecuritate, efectuarea catagrafiei animalelor în situaţii de urgenţă, precum şi pentru inspecţia şi certificarea animalelor destinate sacrificării".

Ulterior, prin aprobarea cu modificări (Legea nr. 291/2020) textul a devenit "(7) Concesionarii activităţilor prevăzute la alin. (2), care asigură prin unităţile medicale veterinare prevăzute la pct. 35 din anexa nr. 1 un program zilnic de 8 ore pentru proprietarii animalelor din exploataţiile nonprofesionale din circumscripţia sanitar-veterinară contractată, cu excepţia zilelor de sâmbătă şi duminică şi a sărbătorilor legale, primesc lunar, pentru fiecare contract, pe perioada de derulare a acestuia, suma de 10.000 RON, din bugetul Autorităţii, scutită de TVA, pentru transportul probelor, ridicarea produselor şi tipizatelor necesare, instruirea şi formarea profesională aferente activităţilor contractate, consilierea proprietarilor de animale în vederea comunicării informaţiilor privind lanţul alimentar, bunăstarea şi condiţiile de biosecuritate, efectuarea catagrafiei animalelor în situaţii de urgenţă, precum şi pentru inspecţia şi certificarea animalelor destinate sacrificării."

Modul de derulare a contractului de concesiune este reglementat de acelaşi act normativ în anexa 21.

În fundamentarea pretenţiilor sale, reclamantul a arătat în cuprinsul cererii de chemare în judecată şi că este titular-prestator al contractului de prestări servicii/acord cadru la care face referire actul normativ, destinatar al legii, calitate conform căreia a realizat fără întrerupere şi realizează pe mai departe activităţile de medicină veterinară prevăzute la alin. (2) al art. 15 din O.G. nr. 42/2004, iar odată cu apariţia O.U.G. nr. 117/2020 DSVSA Harghita i-a solicitat încheierea acordului-cadru de modificare a contractului în derulare, reclamantul realizând activităţile prevăzute în cuprinsul O.U.G. nr. 117/2020, întocmind întreaga documentaţie necesară pentru dovedirea eligibilităţii. Constatând satisfăcute toate exigenţele de fond şi formă prevăzute de O.U.G. nr. 117/2020, pârâta DSVSA Harghita a înregistrat factura fiscală şi decontul emis de reclamantă, cu menţiunea "bun de plată" care face dovada deplină a îndeplinirii tuturor condiţiilor legale prevăzute de noul act normativ, cu toate acestea, la finalul lunii noiembrie 2020, pârâta returnând factura aferentă lunii august cu motivarea că ANSVSA nu a alocat fondurile bugetare pentru plata sumei de 10.000 RON aferentă lunii august.

Acţiunea în contencios administrativ subiectiv, poate avea ca obiect principal:

- anularea unui act administrativ în sensul larg al acestei noţiuni (act unilateral sau contract administrativ),

- obligarea autorităţii publice pârâte la emiterea unui asemenea act ori a altui înscris în vederea recunoaşterii unui drept sau interes legitim al reclamantului,

- obligarea autorităţii publice pârâte la efectuarea unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim al reclamantului,

- obligarea unei autorităţi publice la punerea în executare a unui act administrativ de autoritate emis la cererea reclamantului sau ca urmare a plângerii prealabile a acestuia.

Obiectul este unul din elementele acţiunii civile şi reprezintă pretenţia concretă a reclamantului, protecţia dreptului subiectiv sau a unui interes ce se poate realiza numai pe calea justiţiei.

Din modul de redactare al Legii nr. 554/2004, respectiv art. 1, art. 8 şi art. 18, contenciosul administrativ este un contencios subiectiv de plină jurisdicţie, în cadrul căruia se analizează nu numai conformitatea actului administrativ cu legea sau cu alte acte normative ce au stat la baza emiterii lui, ci şi existenţa unei vătămări produse reclamantului într-un drept sau interes legitim.

În cazul unui litigiu de contencios administrativ ceea ce se verifică de către instanţă este dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 554/2004, respectiv dacă actul contestat este un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 şi dacă s-a produs o vătămare a unui drept sau interes legitim.

În cauză, ceea ce se urmăreşte de către reclamantă este obligarea pârâţilor la plata unei sume de bani, obligaţie asumată de către pârâte prin contractul de concesiune menţionat în cuprinsul cererii de chemare în judecată.

Potrivit dispoziţiilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004:

"Instanţa de contencios administrativ este competentă să soluţioneze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum şi orice litigii legate de încheierea contractului administrativ, inclusiv litigiile având ca obiect anularea unui contract administrativ. Litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competenţa de soluţionare a instanţelor civile de drept comun".

Astfel, legiuitorul a stabilit competenţa instanţei civile de drept comun pentru acele litigii ce decurg din executarea contractelor administrative.

Înalta Curte apreciază că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă pretenţiile rezultate dintr-un contract, fie chiar de concesiune, pretenţii ce decurg din executarea contractului, drept urmare prezenta acţiune îşi are temeiul pe răspundere civilă contractuală, situaţie în care prezenta cauză are natură civilă de competenţa instanţelor de drept comun.

Pe de altă parte, împrejurarea că pârâţii au calitatea de instituţii publice, sau împrejurarea că pretenţiile solicitate derivă dintr-un contract de concesiune nu determină natura prezentului litigiu ca fiind unul de contencios administrativ. Ceea ce determină natura litigiul ca fiind de contencios administrativ este ca acesta să fie născut din emiterea sau încheierea unui act administrativ, din tăcerea administrativă ori din refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri referitoare la un drept sau la un interes legitim.

În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Odorheiu Secuiesc, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Cabinet Medical Veterinar Individual Dr. A. şi pe pârâtele Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Harghita şi Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, în favoarea Judecătoriei Odorheiu Secuiesc, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 ianuarie 2022.