Recourse inadmissible against final appellate decision; exclusive scope of extraordinary appeal under Art. 483 C. proc. civ.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania dismissed the appellant's appeal as inadmissible, thereby upholding the Court of Appeal's decision to reject the lower tribunal's judgment as inadmissible, leaving the initial dismissal of the plaintiff's case in force. The dispute involved a challenge against the County Prefect regarding the effective and point-by-point resolution of a preliminary complaint, which the first-instance tribunal had dismissed on the merits. The decisive legal basis for the Supreme Court's decision was Article 483(1) of the Code of Civil Procedure, which limits appeals via *recurs* to specific categories of judgments (first-instance decisions without a right to appeal or appellate decisions); because the decision challenged was a final appellate decision that had already resolved the admissibility of the prior appeal, it was not susceptible to *recurs*, making the filing a violation of procedural law under Article 457(1).
Legislator headnote
AI generatedart. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 457 alin. (1) C. proc. civ, art. 483 alin. (1) C. proc. civ, art. 7 din C. proc. civ, art. 483 alin. (1) din C. proc. civ, art. 496 din C. proc. civ; Recourse inadmissible against final appellate decision; exclusive scope of extraordinary appeal under Art. 483 C. proc. civ: În considerarea dispoziţiilor prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte analizând condiţiile de admisibilitate ale cererii de recurs, va respinge cererea de faţă, ca inadmisibilă.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 16 martie 2022
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele;
1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 12.09.2019, pe rolul Curţii de Apel Cluj, sub nr. x/2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Prefectul Judeţului Cluj, a solicitat obligarea pârâtului la soluţionarea plângerii prealabile nr. 25.388/18.06.2019, efectiv şi punctual, şi plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 240/2019, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, a fost admisă excepţia de necompetenţă materială invocată de pârât şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.
2. Soluţia primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 1135 din 08.07.2020, Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins excepţia de nelegalitate formulată de reclamant, în contradictoriu cu pârâtul Curtea de Apel Cluj ca fiind neîntemeiată; a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Prefectul Judeţului Cluj, ca fiind neîntemeiată şi a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva sentinţei civile nr. 1135 din 08.07.2020, pronunţată de Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale a formulat apel reclamantul A. solicitând instanţei schimbarea în tot a hotărârii apelate şi judecarea cauzei în fond.
4. Hotărârea instanţei de apel.
Prin decizia nr. 7 din data de 22 aprilie 2021, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a respins apelul formulat de apelantul reclamant A., împotriva sentinţei civile nr. 1.135 din 08.07.2020, pronunţată de Tribunalul Cluj, ca inadmisibil.
5. Cererea de recurs.
Împotriva deciziei nr. 7 din data de 22 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A..
6. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra cererii de recurs.
În considerarea dispoziţiilor prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte analizând condiţiile de admisibilitate ale cererii de recurs, va respinge cererea de faţă, ca inadmisibilă.
Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.:
"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.", iar potrivit art. 129 din Constituţia României:
"Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."
Înalta Curte va avea în vedere că sfera hotărârilor supuse căii de atac a recursului este determinată, cu caracter general, de dispoziţiile art. 483 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora sunt supuse recursului hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.
Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că pot face obiect al recursului doar hotărârile primei instanţe, când sunt date fără drept de apel, sau hotărârile instanţei de apel, fiind delimitată astfel, expres şi limitativ, categoria hotărârilor judecătoreşti supuse acestei căi de atac.
În aceste condiţii, părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.
Din datele speţei de faţă rezultă că recursul a fost promovat împotriva deciziei nr. 7 din data de 22 aprilie 2021, prin care Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a respins apelul formulat de apelantul reclamant A., împotriva sentinţei civile nr. 1.135 din 08.07.2020, pronunţată de Tribunalul Cluj, ca inadmisibil, iar respectiva decizie este definitivă şi nu putea fi atacată cu recurs.
Cu alte cuvinte, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţia României arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.
Recunoaşterea unor căi de atac, în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalităţii, consacrat expres de dispoziţiile art. 7 din C. proc. civ., precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor.
Or, normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României, neobservarea acestora fiind sancţionată cu nulitatea hotărârii judecătoreşti pronunţate cu nesocotirea lor.
Faţă de aceste aspecte, Înalta Curte constată că recurentul a declarat recurs împotriva unei hotărâri definitive, care nu face parte din categoria hotărârilor care, potrivit art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt susceptibile a fi atacate cu recurs, fiind definitivă, ceea ce este inadmisibil.
7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., coroborate cu dispoziţiile art. 457 alin. (1) şi art. 483 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 7 din 22 aprilie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 martie 2022.