Judicial salary reclassification error and appeal peremption due to six-month procedural inaction

Şedinţa publică din data de 16 martie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele;

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 08.08.2018, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei a formulat contestaţie împotriva Ordinului nr. 2210/C/2017, privind reîncadrarea în funcţie, în temeiul Legii nr. 153/2017 (comunicat prin e-mail la 29.05.2018), prin care a solicitat anularea parţială a ordinului contestat şi obligarea pârâtului la emiterea unui nou ordin, care să prevadă: modificarea art. 1 din Ordinul nr. 2210/C din 31.08.2017, care prevede că:

"începând cu data de 01.07.2017, asistenţii judiciari din cadrul tribunalelor din circumscripţia teritorială a curţilor de apel, prevăzuţi în Anexele nr. 1-15 care fac parte integrantă din prezentul ordin, se reîncadrează în funcţie cu menţinerea cuantumului brut al indemnizaţiei de încadrare şi al sporurilor, potrivit celor menţionate în dreptul fiecăruia, în Anexe", în sensul că: începând cu data de 01.07.2017, asistenţii judiciari din cadrul tribunalelor din circumscripţia teritorială a curţilor de apel, prevăzuţi în Anexa nr. 5 care face parte integrantă din prezentul ordin, se reîncadrează în funcţie cu majorarea indemnizaţiei de încadrare prin aplicarea coeficientului de majorare corespunzător vechimii efective în funcţie, la care se adaugă, în procent, sporurile corespunzătoare avute în plată, potrivit celor menţionate în dreptul fiecăruia, în Anexă; în Anexa nr. 5, la nr. curent 4 - unde sunt menţionate cifre privitoare la reîncadrarea sa precum şi la drepturile aflate în plată, se fac următoarele consemnări: coeficient - 6,39 în loc de 5,43; indemnizaţie de încadrare brută lunară - 12.029 în loc de 9.623; cuantum spor pentru condiţii de muncă grele - 1.804 în loc de 1.443; cuantum spor pentru risc - 1.579 în loc de 1.263 şi total venit brut - 15.412 în loc de 12.329.

Reclamanta a arătat că încadrarea sa şi cuantumul sumelor din Anexa nr. 5 (unde sunt stabilite indemnizaţiile de încadrare brute lunare) sunt greşit calculate prin prisma faptului că nu s-a ţinut cont de vechimea efectivă în funcţie a asistenţilor judiciari - în sensul aplicării majorării indemnizaţiilor cu coeficientul aferent vechimii efective în funcţie, coroborat cu hotărârile judecătoreşti definitive şi/sau irevocabile prin care asistenţi judiciari în funcţie din ţară au câştigat în instanţă aceste majorări - în cazul său fiind de 20% (de la 10 la 15 ani).

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 2504 din data de 06.11.2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiţiei în privinţa capătului de cerere având ca obiect obligarea la plata diferenţelor salariale, a respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei la plata diferenţelor salariale, ca fiind introdus împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A respins în rest cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL JUSTIŢIEI, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 2504 din data de 06.11.2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A..

4. Soluţia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată perimat recursul, în considerarea următoarelor argumente:

Cererea de recurs a fost înaintată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie spre competentă soluţionare, iar prin încheierea din data de 17 martie 2021, judecata recursului a fost suspendată pentru lipsa părţilor, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Prin rezoluţia din data de 17.01.2022 s-a dispus citarea părţilor în vederea discutării excepţiei de perimare, acordându-se termen de judecată la data de 16.03.2022.

Potrivit dispoziţiilor art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de şase luni.

Legiuitorul a reglementat perimarea în cuprinsul art. 416-418 C. proc. civ., conferindu-i natura juridică a unei sancţiuni procedural pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, fiind totodată şi o "prezumţie de desistare", dedusă din faptul nestăruinţei vreme îndelungată în judecată.

Din conţinutul textului procedural mai sus evocat, rezultă că pentru a opera perimarea trebuie să fie îndeplinite cumulative următoarele condiţii: instanţa a fost învestită cu o cerere care se judecă în primă instanţă sau într-o cale de atac; pricina să fie rămas în nelucrare timp de 6 luni, lăsarea pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părţilor.

Fiind un termen procedural, termenul de perimare se calculează potrivit art. 181 din C. proc. civ., astfel încât acesta se împlineşte în ziua anului sau lunii corespunzătoare zilei de plecare şi începe să curgă de la data ultimului act de procedură efectuat în cauză, care nu a mai fost urmat, din culpa părţii, de alte acte de procedură necesare pentru judecarea pricinii.

Excepţia de perimare este o excepţie dirimantă, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află şi este o excepţie absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părţilor, dar şi în interesul unei bune administrări a actului de justiţie.

În speţă, recursul a fost înregistrat pe rolul acestei instanţe, iar la data de 17 martie 2021 s-a dispus suspendarea judecăţii în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., text ce reglementează cazul voluntar de suspendare al judecăţii, când niciuna dintre părţi, legal citate, nu se înfăţişează la strigarea cauzei şi nici nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Aşa fiind, cum de la momentul suspendării judecării recursului, ca urmare a conduitei procesuale pasive adoptată de părţi a trecut mai mult de 6 luni, Înalta Curte urmează a constata intervenită perimarea.

5. Temeiul de drept al soluţiei

Având în vedere că în cauză nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe sau suspenda cursul perimării, potrivit dispoziţiilor art. 417 - 418 din C. proc. civ., văzând că sunt întrunite condiţiile pentru constatarea perimării, prevăzute de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 420 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să constate perimat recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinţei nr. 2504 din 6 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare la completul de 5 judecători.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 martie 2022.