Judicial disciplinary liability for late judgment redaction and alleged erroneous reasoning under Law 303/2004

Şedinţa publică din data de 16 martie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele;

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a formulat contestaţie împotriva Rezoluţiei Inspectorului-şef al Inspecţiei Judiciare nr. C19-2830/09.09.2019, pronunţată în dosarul de cercetare disciplinară nr. C19-2830/21.08.2019, prin care a fost respinsă plângerea formulată împotriva Rezoluţiei de clasare nr. 1847/10.06.2019, pronunţată în dosarul de cercetare disciplinară nr. 19-2261/25.04.2019, în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, comunicată prin serviciul poştal la data de 20.09.2019 - data sosirii, conform recomandatei nr. x/10.09.2019, anexată în copie certificată la această contestaţie.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa sentinţa civilă nr. 941 din data de 06 octombrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Inspecţia Judiciară, având ca obiect "anulare rezoluţie IJ - rez. nr. C19-2830 din 09.09.2019", ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 941 din data de 06 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A..

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că instanţa de fond a soluţionat cauza, prin încălcarea normelor de drept material, respectiv a dispoziţiilor art. 45 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 317/2004, referitor la existenţa indiciilor săvârşirii unei abateri disciplinare, art. 451 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, referitor la completarea verificărilor de către Inspecţia Judiciară, art. 18 din Decretul nr. 167/1958, referitor la posibilitatea invocării din oficiu a excepţiei prescripţiei dreptului de a cerc executarea silită, precum şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 99 lit. r) din Legea nr. 303/2004, în condiţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel:

În privinţa săvârşirii abaterii disciplinare, prevăzută de art. 99 lit. s) din Legea nr. 303/2004, raţionamentul juridic al motivării efectuate sentinţei pronunţate la fond de către d-na judecător B., acesta este în mod vădit contrar dispoziţiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958, potrivit căruia, excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită poate fi invocată oricând în timpul executării silite.

În aceste circumstanţe, motivarea admiterii excepţiei tardivităţii formulării contestaţiei la executare, astfel cum rezultă din sentinţa civilă nr. 1700/19.02.2018 a Judecătoriei Constanţa, intră sub incidenţa art. 99 lit. s) din Legea nr. 303/2004.

În privinţa încălcării dispoziţiilor art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004, d-na judecător reclamată disciplinar B. a motivat şi comunicat sentinţa civilă nr. 1700/19.02.2018 a Judecătoriei Constanţa, la 10 luni şi 18 zile de la pronunţarea soluţiei, devenind incidente dispoziţiile legale antemenţionate.

Aceste indicii prezentate de recurenta-reclamantă în plângerea disciplinară, cât şi în plângere, au fost ignorate, atât de inspectorul judiciar, cât şi de inspectorul-şef al Inspecţiei Judiciare, precum şi de către instanţa de fond.

Instanţa de fond a încălcat dispoziţiile art. 451 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, referitor la completarea verificărilor de către Inspecţia Judiciară şi, raportat la această normă legală, instanţa de fond avea obligaţia să admită contestaţia şi să trimită dosarul, pentru completarea verificărilor, la Inspecţia Judiciară.

Prin stabilirea unei situaţii de fapt contrară probatoriului administrat pertinent şi necesar, astfel cum rezultă din motivarea respingerii contestaţiei, interpretarea probelor, interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale, astfel cum rezultă din motivarea efectuată sentinţei recurate, raţionamentul logico-juridic ce stă la baza sentinţei recurate (interpretarea potrivit căreia sentinţa civilă nr. 1700/19.02.2018 a Judecătoriei Constanţa, pronunţată de către d-na judecător B., este legală şi temeinică), este încălcat art. 451 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004.

Instanţa de fond a încălcat prevederile art. 18 din Decretul nr. 167/1958, referitor la posibilitatea invocării din oficiu a excepţiei prescripţiei dreptului de a cere executarea silită, iar motivarea admiterii excepţiei tardivităţii formulării contestaţiei la executare, astfel cum rezultă din sentinţa civilă nr. 1700/19.02.2018 a Judecătoriei Constanţa, intră sub incidenţa art. 99 lit. s) din Legea nr. 303/2004, iar sentinţa recurată încalcă art. 18 din Decretul nr. 167/1958.

Instanţa de fond a soluţionat cauza, prin aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 99 lit. r) din Legea nr. 303/2004, în timp ce atât în contestaţie, cât şi în cele două plângeri introduse la Inspecţia Judiciară au fost invocate dispoziţiile art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004.

În această situaţie, apreciează că, instanţa de fond a soluţionat cauza, prin aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 99 lit. r) din Legea nr. 303/2004, aspect în raport de care se impune casarea sentinţei recurate, cu trimiterea dosarului spre rejudecare la instanţa de fond, cu consecinţa obligării acesteia, conform art. 501 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. de a respecta problemele de drept dezlegate de instanţa de recurs.

4. Apărările formulate în cauză.

Prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 29 iunie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererilor de recurs la data de 16 martie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat anularea Rezoluţiei Inspectorului-şef al Inspecţiei Judiciare nr. C19-2830/09.09.2019, pronunţată în dosarul de cercetare disciplinară nr. C19-2830/21.08.2019, prin care a fost respinsă plângerea formulată împotriva Rezoluţiei de clasare nr. 1847/10.06.2019, pronunţată în dosarul de cercetare disciplinară nr. 19-2261/25.04.2019.

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor invocate.

Cu privire la motivul de recurs prin care se invocă dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit acestui motiv, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa, deşi a recurs la textele de lege aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

Prin motivele de recurs formulate, recurenta-reclamantă a arătat că deşi a invocat încălcarea dispoziţiilor art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004, deoarece doamna judecător reclamată disciplinar a motivat şi comunicat sentinţa civilă nr. 1700/19.02.2018 a Judecătoriei Constanţa la 10 luni şi 18 zile de la pronunţare, aceste aspecte au fost ignorate atât de inspectorul judiciar, cât şi de instanţa de fond, având în vedere că faptele săvârşite au fost analizate prin prisma dispoziţiilor art. 99 lit. r) din actul normativ sus-menţionat.

Înalta Curte constată că potrivit art. 99 lit. r) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată cu modificările şi completările ulterioare, constituie abatere disciplinară "neredactarea (...) hotărârilor judecătoreşti (...) din motive imputabile, în termenele prevăzute de lege".

Or, în urma verificărilor prealabile efectuate de către inspectorul judiciar, cu privire la faptele ce au făcut obiectul sesizărilor, respectiv "neredactarea hotărârilor judecătoreşti din motive imputabile, în termenele prevăzute de lege" în mod corect s-a reţinut că acestea se circumscriu cazului prevăzut de dispoziţiile art. 99 lit. r) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.

În ceea ce priveşte caracterul imputabil al încălcării normelor legale privind termenele de redactare a hotărârilor judecătoreşti, respectiv cele prevăzute de art. 16 alin. (3) din Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, potrivit cărora "hotărârile judecătoreşti trebuie redactate în termen de cel mult 30 de zile de la data pronunţării, iar în cazuri temeinic motivate, termenul poate fi prelungit cu câte 30 de zile, de cel mult două ori", prima instanţă a reţinut că aceste dispoziţii nu au stabilit criterii concrete pe baza cărora să fie conturat caracterul imputabil şi în acest context, caracterul imputabil al neredactării în termen a hotărârii judecătoreşti a fost analizat în funcţie de împrejurările concrete ale depăşirii termenului de redactare, prin raportare la volumul de activitate al magistratului desemnat cu redactarea, în comparaţie cu ceilalţi judecători, numărul de hotărâri soluţionate faţă de medie, numărul de planificări în şedinţele de judecată, numărul cauzelor rulate, dar şi efectele întârzierii redactării.

În acest context, Înalta Curte va înlătura critica recurentei-reclamante conform căreia indiciile prezentate în plângerea disciplinară cât şi în cererea de chemare în judecată au fost ignorate, având în vedere că nerespectarea termenului de redactare al hotărârii a fost analizat prin raportare la volumul ridicat de activitate din cadrul Judecătoriei Constanţa, existenţa unui număr de 15 judecători care înregistrau depăşiri ale termenelor de redactare a hotărârilor judecătoreşti cuprinse între 12 şi 277 de zile, precum şi numărul de hotărâri neredactate în termen cu care figura în evidenţele instanţei, doamna judecător B., respectiv 40 de hotărâri.

Aşa fiind, în mod corect a reţinut prima instanţă că, depăşirea de către doamna judecător B. a termenului prevăzut de art. 16 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, cu ocazia redactării sentinţei civile nr. 1700/19.02.2018 a Judecătoriei Constanţa, nu are un caracter imputabil pentru judecătorul în cauză, nefiind îndeplinite elementele constitutive ale abaterii prevăzute de art. 99 lit. r) din Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.

Cu privire la abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. s) din Legea nr. 303/2004, recurenta-reclamantă a arătat că raţionamentul juridic al motivării efectuate în cadrul sentinţei de către doamna judecător B. este în mod vădit contrar dispoziţiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958 potrivit căruia "excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită poate fi invocată oricând în timpul executării silite".

Înalta Curte, în acord cu prima instanţă, va avea în vedere că abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. s) din Legea nr. 303/2004, constă în "utilizarea unor expresii inadecvate în cuprinsul hotărârilor judecătoreşti ori motivarea în mod vădit contrară raţionamentului juridic de natură să afecteze prestigiul justiţiei sau demnitatea funcţiei de magistrat".

Din această perspectivă, prima instanţă a reţinut că în mod corect s-a dispus clasarea plângerii, întrucât nu sunt indicii privind săvârşirea acestei abateri disciplinare, motivarea soluţiei pronunţate nefiind contrară raţionamentului juridic, de natură să afecteze prestigiul justiţiei, magistratul care a instrumentat dosarul înregistrat pe rolul Judecătoriei Constanţa sub nr. x/2017 prezentând în mod logic, raţional şi argumentat motivele de fapt şi de drept ce au stat la baza pronunţării SC 1700/19.02.2018 a Judecătoriei Constanţa.

Or, aşa cum s-a arătat mai sus, prin motivele de recurs recurenta-reclamantă în continuare îşi exprimă nemulţumirea faţă de raţionamentul logico-juridic al judecătorului şi lipsa de temei a soluţiei, împrejurare ce nu poate fi analizată decât în cadrul căilor de atac prevăzute de lege, iar nu şi cu ocazia verificărilor administrative ce sunt efectuate de către Inspecţia Judiciară, având în vedere că aspectele învederate fac parte din raţionamentul juridic al judecătorului şi nu pot fi analizate pe calea prezentului demers judiciar din perspectiva propusă de reclamantă, întrucât reprezintă critici cu privire la modalitatea în care instanţa a aplicat normele procesuale, subsumate unei căi de atac şi nu unei acţiuni disciplinare.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că susţinerile şi criticile recurentului-reclamant sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinţei nr. 941 din 6 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 martie 2022.