Peremption of administrative appeal due to six-month procedural inactivity

Şedinţa publică din data de 16 martie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele;

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea formulată la data de 31.08.2018 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. a solicitat anularea Hotărârii nr. 308/25.07.2018 emisă de pârâtul CONSILIUL NATIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, prin care a fost sancţionată contravenţional cu amenda în cuantum de 2000 de RON.

Prin sentinţa civilă nr. 57/09.01.2019, Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, în temeiul art. 129 C. proc. civ., a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat cauza, spre competentă soluţionare, Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a de contencios administrativ şi fiscal, având în vedere că competentă să soluţioneze prezenta cerere de chemare în judecată, prin care se contestă un act administrativ emis de o autoritate publică centrală, precum Hotărârea nr. 308/25.07.2018 a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, în lipsa unei alte dispoziţii legale exprese, este Curtea de Apel Bucureşti, în raza teritorială a căreia îşi are sediul reclamanta.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 05.04.2019, sub nr. x/2018.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 486 din data de 25.09.2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins cererea formulată de reclamanta S.C. A.-persoană juridică română în insolvenţă, reprezentată de administrator special B., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, ca inadmisibilă.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 486 din data de 25.09.2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta S.C. A.-persoană juridică română în insolvenţă, reprezentată de administrator special B..

4. Soluţia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată perimat recursul, în considerarea următoarelor argumente:

Cererea de recurs a fost înaintată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie spre competentă soluţionare, iar prin încheierea din data de 03 martie 2021, judecata recursului a fost suspendată pentru lipsa părţilor, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Prin rezoluţia din data de 17.01.2022 s-a dispus citarea părţilor în vederea discutării excepţiei de perimare, acordându-se termen de judecată la data de 16.03.2022.

Potrivit dispoziţiilor art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de şase luni.

Legiuitorul a reglementat perimarea în cuprinsul art. 416-418 C. proc. civ., conferindu-i natura juridică a unei sancţiuni procedural pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, fiind totodată şi o "prezumţie de desistare", dedusă din faptul nestăruinţei vreme îndelungată în judecată.

Din conţinutul textului procedural mai sus evocat, rezultă că pentru a opera perimarea trebuie să fie îndeplinite cumulative următoarele condiţii: instanţa a fost învestită cu o cerere care se judecă în primă instanţă sau într-o cale de atac; pricina să fie rămas în nelucrare timp de 6 luni, lăsarea pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părţilor.

Fiind un termen procedural, termenul de perimare se calculează potrivit art. 181 din C. proc. civ., astfel încât acesta se împlineşte în ziua anului sau lunii corespunzătoare zilei de plecare şi începe să curgă de la data ultimului act de procedură efectuat în cauză, care nu a mai fost urmat, din culpa părţii, de alte acte de procedură necesare pentru judecarea pricinii.

Excepţia de perimare este o excepţie dirimantă, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află şi este o excepţie absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părţilor, dar şi în interesul unei bune administrări a actului de justiţie.

În speţă, recursul a fost înregistrat pe rolul acestei instanţe, iar la data de 03 martie 2021 s-a dispus suspendarea judecăţii în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., text ce reglementează cazul voluntar de suspendare al judecăţii, când niciuna dintre părţi, legal citate, nu se înfăţişează la strigarea cauzei şi nici nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Aşa fiind, cum de la momentul suspendării judecării recursului, ca urmare a conduitei procesuale pasive adoptată de părţi a trecut mai mult de 6 luni, Înalta Curte urmează a constata intervenită perimarea.

5. Temeiul de drept al soluţiei

Având în vedere că în cauză nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe sau suspenda cursul perimării, potrivit dispoziţiilor art. 417 - 418 din C. proc. civ., văzând că sunt întrunite condiţiile pentru constatarea perimării, prevăzute de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 420 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să constate perimat recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. - în insolvenţă, prin administrator judiciar C. şi administrator special B. împotriva sentinţei nr. 486 din 25 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare la completul de 5 judecători.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 martie 2022.