Constitutional challenge inadmissible for lacking link to case; appeal dismissed

Şedinţa publică din data de 11 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară anularea Rezoluţiilor de clasare nr. x/2018 şi nr. x/2018 emise de pârâtă.

La data de 10.01.2020, reclamanta A. a formulat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 402 C. proc. civ.

Reclamanta a arătat că acest text din C. proc. civ., după modificarea adusă prin Legea nr. 310/2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 1074/18.12.2018, contravine următoarelor articole din Constituţia României:

1. art. 21, care consfinţeşte accesul liber la justiţie

2. art. 41 referitor la dreptul la muncă şi protecţia socială a muncii

3. art. 44, care garantează dreptul de proprietate privată.

1.3. Soluţia instanţei de fond asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale

Prin încheierea de şedinţă din data de 9 octombrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României formulată de A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, ca inadmisibilă.

1.4. Cererea de recurs

Împotriva încheierii din data de 09 octombrie 2020 a formulat recurs reclamanta A., criticând-o pentru nelegalitate, criticile formulate putând fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ.

Prin argumentarea succintă a cererii de recurs, recurenta-reclamantă invocă încălcarea de către instanţa de fond a dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, care prevăd condiţiile de admisibilitate ale cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

Susţine recurenta-reclamantă că, în mod greşit, prima instanţă a considerat că art. 402 din C. proc. civ., asupra căruia poartă excepţia de neconstituţionalitate nu are legătură cu soluţionarea cauzei, având în vedere că prin acesta text procedural se reglementează instituţia "pronunţării hotărârii", or în cauză urmează să se pronunţe o hotărâre judecătorească.

De asemenea, afirmă recurenta că pronunţarea hotărârii în ziua în care au avut loc dezbaterile, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin grefa instanţei, fără ca judecătorul să amâne pronunţarea şi chiar dacă a amânat pronunţarea fără să precizeze în momentul amânării această modalitate excepţională de pronunţare, încalcă principiul citirii minutei în şedinţă publică şi poate atrage nulitatea relativă a hotărârii judecătoreşti atunci când partea dovedeşte că i s-a adus o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii.

1.5. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare prin care a solicitat în principal constatarea nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de art. 488 din Codul de procedură civilă, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La termenul de judecată din 26 februarie 2021, Înalta Curte a respins, în şedinţă publică, excepţia nulităţii recursului, reţinând că argumentele de nelegalitate invocate pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând cererea de recurs prin prisma criticilor formulate, a ansamblului probatoriu administrat în cauză, precum şi a dispoziţiilor legale incidente speţei, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru argumentele expuse în cele ce urmează.

1. Argumente de fapt şi de drept

Recurenta-reclamantă a invocat în susţinerea căii de atac nelegalitate încheierii din 09 octombrie 2020 prin prisma încălcării de către instanţa de fond a dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, critică ce se încadrează în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ.

Prin încheierea recurată, curtea de apel a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 402 din C. proc. civ., ca inadmisibilă, reţinând că acest text de lege nu are legătură cu soluţionarea cauzei.

Înalta Curte reţine, în prealabil, că instanţa de fond a fost învestită cu o acţiune în anularea unor rezoluţii de clasare dispuse de Inspecţia Judiciară în soluţionarea sesizărilor reclamantei A., prin care s-a solicitat efectuarea de cercetări în legătură cu săvârşirea de către magistraţii care au soluţionat litigiile în care a fost parte, a unor abateri disciplinare prevăzute de Legea nr. 303/2004.

Prin urmare, limitele învestirii instanţei de judecată sunt date de verificarea existenţei indiciilor săvârşirii faptelor de abatere disciplinară prevăzute de . . . . . . . . . . .Legea nr. 303/2004, în sensul de a stabili dacă, modalitatea în care magistraţii reclamaţi au înţeles să efectueze actele de cercetare penală în Dosarul penal nr. x/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, poate întruni latura materială şi subiectivă a abaterii disciplinare respective.

În acest context, Înalta Curte constată că prin actele procedurale întocmite în dosar, printre care se regăseşte şi cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţie de neconstituţionalitate, recurenta-reclamantă trebuie să respecte, de asemenea, limitele situaţiei de fapt şi a temeiului de drept pe care şi-a întemeiat acţiunea, neputând pune în discuţie şi solicita dezlegarea unor aspecte procedurale ce ţin de o etapă ulterioară închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei şi anume pronunţarea hotărârii judecătoreşti.

Astfel, pe de o parte, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale vizează un text procedural în temeiul căruia nu se poate tranşa raportul juridic de drept material dedus judecăţii, iar pe de altă parte, excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată anterior pronunţării sentinţei în prezenta speţă, fără a se cunoaşte în ce măsură instanţa va aplica dispoziţiile art. 402 din C. proc. civ.

Situaţia, potrivit căreia, în alte cauze aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti şi în care recurenta a avut calitatea de parte, au fost aplicate dispoziţiile art. 402 din C. proc. civ., nu poate învesti legal o altă instanţă, chemată să soluţioneze un alt litigiu, cu o cerere de sesizare a curţii Constituţionale, având ca temei de fapt, nemulţumirea reclamantei în raport de modalitatea în care s-a efectuat pronunţarea în alte cauze judiciare.

De altfel, recurenta-reclamantă a invocat nelegalitatea procedurii de pronunţare a unor hotărâri judecătoreşti şi în sesizările formulate la Inspecţia Judiciară împotriva magistraţilor care le-au pronunţat şi în soluţionarea cărora s-au emis rezoluţiile de clasare contestate în prezentul dosar.

Pe de altă parte, o eventuală critică de nelegalitate ce ar viza modul în care prima instanţă va face pronunţarea hotărârii prin care dezleagă fondul cauzei, poate fi invocată de recurentă pe calea unui eventual recurs exercitat asupra sentinţei pronunţate în soluţionarea litigiului.

Prin urmare, cererea de sesizare a Curţii Constituţionalitate cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 402 din C. proc. civ. excedează cadrului procesual stabilit chiar de reclamantă prin demersul său judiciar, instanţa de fond fiind învestită cu cercetarea faptului dacă, pârâta Inspecţia Judiciară a respectat din punct de vedere procedural, precum şi din perspectiva fondului abaterilor disciplinare indicate în sesizarea disciplinară, normele de drept material care au stat la baza verificărilor efectuate şi la adoptarea soluţiei de clasare.

În considerarea acestor argumente, Înalta Curte constată că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare şi interpretare a dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. x, respingând, în mod judicios, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, ca inadmisibilă.

Temeiul legal al soluţiei pronunţate în recurs

Pentru considerentele arătate, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din data de 09 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 martie 2021.