Unjustified suspension of disciplinary proceedings for lack of causal link between unrelated cases
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appeal filed by the defending collegiate body, quashed the first-instance order, and remanded the case for continued proceedings, effectively ruling in favor of the institutional defendants by correcting an erroneous procedural suspension. The dispute concerned the legality of disciplinary sanctions imposed on a court bailiff, which the first-instance court had suspended pending the resolution of a separate, unrelated disciplinary case involving the same individual; the appellate court determined that the suspension was unjustified because the two cases involved distinct disciplinary infractions and proceedings, meaning the resolution of the current litigation did not depend on the outcome of the other pending case. The decision was grounded in Article 413(1) of the Code of Civil Procedure, which requires a direct dependency of the current case on the existence or non-existence of a right subject to another judgment for a suspension to be valid, applied in conjunction with Article 20(3) of the Law on Administrative Litigation No. 554/2004.
Legislator headnote
AI generatedart. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ, art. 413 alin. (1) C. proc. civ, art. 496 alin. (1) C. proc. civ; Unjustified suspension of disciplinary proceedings for lack of causal link between unrelated cases: Conform art. 413 alin. (1) C. proc. civ., instanţa poate suspenda judecata când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenta unui drept care face obiectul unei alte judecăţi.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 14 ianuarie 2022
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond
Curtea de Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea de şedinţă din 28 noiembrie 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2016, în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a suspendat judecata recursului declarat de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Comisia Superioară de Disciplină de pe lângă Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti din România, Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti din România, până la soluţionarea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a recursului declarat în dosarul nr. x/2014.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâtul Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Timişoara declarat recurs.
În motivarea recursului se arată că în dosarul x/2016, reclamantul A. a atacat Hotărârea Comisiei Superioare de Disciplină nr. 2/15.01.2016, pronunţată în dosarul CSD x/2015, la Curtea de Apel Bucureşti şi nu la Curtea de Apel Timişoara, astfel cum este prevederea legală şi cum se menţionează în mod expres în hotărârea atacată.
Totodată, se mai arată că nu există nici o legătură între dosarul prezent şi dosarul x/2014, fiind cauze diferite, cu fapte diferite.
În opinia recurentului, în cauza de faţă este vorba de nici un drept al reclamantului în funcţie de care soluţia ce se va pronunţa să aibă înrâurire asupra drepturilor sale.
3. Soluţia instanţei de recurs
Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a dispoziţiilor legale incidente pricinii, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că instanţa de fond a apreciat că soluţionarea prezentei cauze depinde de soluţionarea dosarului nr. x/2014 aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Conform art. 413 alin. (1) C. proc. civ., instanţa poate suspenda judecata când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenta unui drept care face obiectul unei alte judecăţi.
Ori, în situaţia de faţă, cauza aflată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu priveşte în niciun fel speţa supusă judecăţii la Curtea de Apel Timişoara.
Este adevărat că dosarele au ca parte acelaşi contestator, A., dar obiectul acestora este diferit, respectiv fiind rezultatul unor sancţiuni disciplinare dispuse în cauze diferite, ca urmare a unor abateri disciplinare diferite.
Astfel, în dosarul nr. x/2014 sunt contestate Hotărârea nr. 16/26.09.2014 a Comisiei Superioare de Disciplină şi Hotărârea nr. 4/16.06.2014 a Consiliului de Disciplină al CEJ Timişoara.
În acest dosar, recursul formulat împotriva încheierii de şedinţă din data de 17.11.2017 priveşte cererea de recuzare a judecătorului şi sentinţa civilă nr. 56/02.03.2018 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara.
În dosarul x/2016 sunt contestate Hotărârea nr. 8/30.10.2015, pronunţată de Consiliul de Disciplină al CEJ Timişoara şi Hotărârea nr. 2/15.01.2016, pronunţată de Comisia Superioară de Disciplină.
Aşadar, dosarul priveşte legalitatea sancţiunilor disciplinare aplicate de către forurile legale în urma verificărilor dispuse în dosarele de executare silită nr. x/2014, nr. y/2014 şi nr. 190/EX/2015.
Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod greşit a dispus suspendarea cauzei până la soluţionarea dosarului nr. x/2014 aflat pe rolul ÎCCJ.
Este evident faptul că între cele două cauze nu există nicio legătură, iar soluţionarea prezentului litigiu nu depinde de soluţia pronunţată în dosarul nr. x/2014.
Prin urmare, Înalta Curte constată că susţinerile recurentului sunt întemeiate, iar instanţa de fond a pronunţat o soluţie nelegală pe care o va casa şi, pe cale de consecinţă, va trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru continuarea judecăţii.
4. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa încheierea atacată şi va trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru continuarea judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurentul-pârât Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Timişoara împotriva încheierii din 28 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2016.
Casează încheierea atacată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru continuarea judecăţii.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 ianuarie 2022.