Territorial jurisdiction for public authority plaintiff in administrative litigation under exclusive venue rule of Art. 10(3) Law 554/2004

Şedinţa publică din data de 10 martie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul litigiului

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 28.10.2020 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal (nouă), sub nr. x/2020, reclamanţii Municipiul Ploieşti şi Primarul Municipiului Ploieşti în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei au solicitat anularea Deciziei nr. 291/28.05.2020 de soluţionare a contestaţiei, a informării privind situaţia cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. x, cu obligarea pârâtului la plata diferenţelor neachitate în conformitate cu cererea de rambursare nr. x

1.2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Prin sentinţa civilă nr. 208 din 18 februarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal (nouă) s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi s-a declinat competenţa materială de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

În motivarea acestei soluţiei, s-a reţinut incidenţa art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004 având în vedere că, în cauză, reducerea procentuală aplicată de pârâtul MLPDA părţii reclamante prin informarea nr. x/31.03.2020, aşa cum a fost confirmată prin decizia nr. 291/28.05.2020 de respingere a contestaţiei, este în cuantum de 9.780,19 RON, inferioară plafonului de 3.000.000 RON relevant pentru competenţa materială de judecată a curţii de apel. În consecinţă, s-a constatat că revine tribunalului, secţia contencios administrativ şi fiscal competenţa materială de judecată a procesului.

Totodată, în cauză s-a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004. Astfel, competenţa teritorială aparţine Tribunalului Bucureşti, ca instanţă în a cărei circumscripţie teritorială se află sediul pârâtului, câtă vreme reclamanţii nu sunt o persoană fizică sau o persoană juridică de drept privat, ci persoană de drept public.

Prin sentinţa civilă nr. 3692 din 31 mai 2021 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti, cauza fiind declinată în favoarea Tribunalului Prahova.

În contextul enunţării dispoziţiilor art. 10 alin. (3), art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. şi) b) din Legea nr. 554/2004 şi art. 2 alin. (1) lit. e) şi g) din O.U.G. nr. 66/2011, instanţa a constat că în raportul de drept administrativ dedus judecăţii, nu Municipiul Ploieşti şi Primarul Municipiului Ploieşti au calitatea de autoritate publică în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, aceştia fiind beneficiarii contractului de finanţare, ci Ministerul Lucrărilor Publice Dezvoltării şi Administraţiei este organul de stat care acţionează în regim de putere publică, iar în virtutea competenţei legale, de gestionare a fondurilor europene a şi emis actele administrative care sunt contestate în prezenta cauză, Municipiul Ploieşti şi Primarul Municipiului Ploieşti având în speţă calitatea de persoane vătămate.

Or, în raport de prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, instanţa a constatat că în speţă nu autoritatea publică în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 are calitatea de reclamant, ci pe aceea de pârât, astfel că sunt incidente în cauză prevederile art. 10 alin. (3) teza I respectiv este competentă instanţa de la sediul reclamantei, întrucât potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) lit. g) din O.U.G. nr. 66/2011, beneficiar poate fi atât o persoană de drept public, cât şi o persoană de drept privat şi nu teza a II-a a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Prin sentinţa nr. 1353 din 8 decembrie 2021 pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Prahova, şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

În baza art. 135 alin. (1) C. proc. civ. s-a constatat ivit conflictul de competenţă şi s-a sesizat Înalta Curte de Casaţie si Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a pronunţa soluţia, Tribunalul Iaşi a apreciat că, în cauza pendinte, Municipiul Ploieşti este reclamant şi are calitate de autoritate publică, prin raportare la definiţia dată autorităţii publice de Legea contenciosului administrativ.

Prin urmare faţă de considerentul că teza a doua a alin. (3) din Legea nr. 554/2004 stabileşte din punct de vedere teritorial plenitudinea absolută în materie de competenţă pentru domiciliul sau sediul pârâtului, instanţa a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Bucureşti.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

2.1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu o cerere prin care reclamanţii Municipiul Ploieşti şi Primarul Municipiului Ploieşti în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei au solicitat anularea deciziei nr. 291/28.05.2020 de soluţionare a contestaţiei, a informării privind situaţia cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. x, cu obligarea pârâtului la plata diferenţelor neachitate în conformitate cu cererea de rambursare nr. x

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă vizează aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, instanţele aflate în conflict exprimând opinii diferite în ceea ce priveşte consecinţele pe care le atrage încadrarea reclamantului autoritate publică în categoria persoanelor vătămate prin actul administrativ contestat, asupra instanţei competente teritorial să judece cauza.

Înalta Curte reţine că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanţei:

"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."

De asemenea, Înalta Curte are în vedere că reclamantul Municipiul Ploieşti are calitatea de autoritate publică, potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004:

"autoritate publică - orice organ de stat sau al unităţilor administrativ-teritoriale care acţionează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităţilor publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică".

Înalta Curte constată că legiuitorul a instituit o competenţă teritorială exclusivă, stabilind că, în situaţia în care reclamantul din cauză are calitatea de autoritate publică, acesta se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului, în speţă pârâtul având sediul în municipiul Bucureşti. Norma cuprinsă în art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 nu instituie nicio distincţie în funcţie de obiectul litigiului ori de calitatea pârâtului chemat în judecată, elementul esenţial în determinarea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei reprezentându-l calitatea reclamantului de autoritate publică.

Deşi, în prezenta cauză, reclamantul Municipiul Ploieşti acţionează în calitate de persoană vătămată printr-un act administrativ emis de o altă autoritate publică, iar nu ca emitent al unui act administrativ, în regim de putere publică, Înalta Curte constată că, în lipsa unor distincţii în textul de lege care reglementează competenţa, în situaţia în care o autoritate publică are calitatea de reclamant într-o acţiune în contencios administrativ, aceasta trebuie să se adreseze instanţei de la sediul sau domiciliul pârâtului, dispoziţiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 instituind o normă de competenţă teritorială exclusivă în favoarea acestei instanţe.

Cum aplicarea tezei I a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este exclusă, aceasta reprezentând o normă specială, de strictă aplicare, întrucât vizează situaţia reclamanţilor persoane fizice sau juridice, competenţa trebuie tranşată în raport de dispoziţiile tezei a II-a a art. 10 alin. (3) din acelaşi act normativ, care reglementează în mod expres ipoteza reclamantului autoritate publică, fără a face distincţie între situaţiile în care se acţionează în calitate de parte vătămată şi cele în care se acţionează ca emitent al actelor atacate.

Prin urmare, în considerarea calităţii de autoritate publică a reclamantului Municipiul Ploieşti şi a locului situării sediului pârâtului Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei, Înalta Curte constată că instanţa competentă din punct de vedere teritorial să soluţioneze prezenta cauză, în fond, este tribunalul aflat în circumscripţia teritorială a municipiului Bucureşti.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii Municipiul Ploieşti şi Primarul Municipiului Ploieşti în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 10 martie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.