Suspension request moot after EU Council appointment; incidental appeal upheld, list upheld.

Şedinţa publică din data de 9 martie 2021

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 14.07.2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României a formulat cerere de suspendare, până la pronunţarea instanţei de fond, a efectelor actului administrativ emis de către Guvernul României, constând în lista reprezentanţilor României în cadrul Comitetului Economic şi Social European, pentru perioada 2020 - 2025, listă publicată pe site-ul https://sgg.gov.ro/new/category/presa/la data de 03.06.2020 şi a actului administrativ emis de către Guvernul României constând în lista reprezentanţilor României în cadrul Comitetului Economic şi Social European pentru perioada 2020 - 2025, listă comunicată de către Guvernul României Secretariatului General al Consiliului Uniunii Europene.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 659 din 24 iulie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată.

S-a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii sub aspectul lipsei actului administrativ unilateral, ca fiind neîntemeiată.

S-a respins excepţia lipsei de interes ca fiind neîntemeiată.

S-a respins ca nefondată cererea de suspendare a actului administrativ constând în lista reprezentanţilor României în cadrul Comitetului Economic şi Social European pentru perioada 2020-2025, publicată pe site-ul Guvernului la 3.06.2020, respectiv a actului administrativ constând în lista reprezentanţilor României în cadrul Comitetului Economic şi Social European pentru perioada 202-2025, comunicată de către Guvernul României Secretariatului General al Consiliului Uniunii Europene, formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu Guvernul României.

3. Căile de atac exercitate în cauză

3.1 Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs principal reclamantul A. criticând-o pentru motive de nelegalitate, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

A considerat că instanţa de fond a procedat la o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 reţinând în mod eronat că nu există un temei suficient pentru suspendarea listei cu nominalizări pentru mandatul 2020 - 2025.

Limitele dreptului de apreciere de care beneficiază autorităţile administraţiei publice sunt determinate chiar de lege şi de orice acte normative pe care trebuie să le aplice şi, pe cale de consecinţă, motivarea oricărui act administrativ este o obligaţie legală pentru orice autoritate administrativă. Însă propunerile realizate de către Guvernul României nu sunt motivate, autoritatea pârâtă nearătând în concret în ce măsură sunt îndeplinite de persoanele selectate, sau în ce măsură nu sunt îndeplinite de către reclamant, a cărui candidatură a fost respinsă, criteriile de selecţie.

Lipsa motivării determină nelegalitatea respectivului act administrativ, deoarece interesul subiecţilor afectaţi de efectele acestuia trebuie să prevaleze oportunităţii autorităţilor publice de a motiva sau nu un act administrativ.

Însăşi instanţa de fond a reţinut că actul administrativ este nemotivat, dar cu toate acestea a considerat că "ar putea exista detalieri în notele interne de lucru, memo-uri, documente de lucru specifice, etc ale aparatului Secretarului General al Guvernului".

Câtă vreme intimatul nu a depus la dosarul cauzei niciun astfel de înscris care să justifice o minimă motivare, în mod greşit curtea de apel a considerat că astfel de documente "ar putea exista", creând pe baza unei presupuneri o situaţie favorabilă intimatului.

Câtă vreme dreptul reclamantului de a ocupa aceeaşi funcţie deţinută anterior a fost suprimat printr-o decizie pur arbitrară şi nemotivată, prezumţia de legalitate a fost răsturnată, singurul remediu legal fiind suspendarea actului administrativ.

În ceea ce priveşte condiţia prevenirii unei pagube iminente, este previzibil că reclamantul nu îşi va putea desfăşura activitatea de reprezentant în B., cu toate că îndeplineşte condiţiile de numire şi că va suferi o pagubă constând nu doar la indemnizaţiile pe care ar fi trebui să le încaseze din respectiva activitate, ci şi în imposibilitatea de a continua exercitarea unei funcţii la care este îndreptăţit şi posibilitatea de a deveni în următorul mandat 2020 - 2025 vice-preşedinte al B..

Pentru toate aceste motive s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi admiterea cererii de suspendare.

3.2. Recurentul - pârât Guvernul României a formulat recurs incident asupra considerentelor şi soluţiei adoptate asupra excepţiei inadmisibilităţii acţiunii şi a lipsei de interes.

A susţinut recurentul - pârât, sub un prim aspect, că în mod nelegal, instanţa de fond a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1, art. 2 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) şi art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cât şi a normelor de tehnică legislativă regăsite în Legea nr. 24/2000.

Guvernul, ca organ colegial, poate sta în justiţie numai în litigiile de contencios administrativ, atunci când este contestată legalitatea actelor administrative pe care le adoptă, în acest caz fiind în prezenta unei capacităţi juridice/calităţi speciale de drept public. Acordând acestui organ al administraţiei de stat dreptul de a adopta actele expres menţionate ca fiind hotărâri şi ordonanţe, implicit legea îi acordă şi calitatea de a sta în judecată, atunci când instanţele judecătoreşti exercită, în condiţiile stabilite de Legea nr. 554/2004, controlul legalităţii actelor sale.

Partea reclamantă nu a indicat actele administrative, respectiv nu probat faptul că actele a căror suspendare o solicită îndeplinesc condiţiile legale spre a fi considerate acte administrative, spre a le fi aplicabilă procedura de suspendare reglementată de prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Totodată, s-a arătat că listele contestate nu produc efecte juridice de sine stătătoare în conformitate cu prevederile art. 302 alin. (1) din TFUE, membrii B. fiind numiţi de către Consiliu prin hotărâre adoptate cu majoritate

A considerat recurentul - pârât că în mod nelegal instanţa de fond a respins excepţia lipsei de interes a reclamantului apreciind că acesta justifică un interes prin aceea că a participat în cadrul procedurii de selecţie finalizată cu desemnarea reprezentanţilor României în B., făcând abstracţie de faptul că prin Memorandumul cu tema "Criteriile orientative pentru selecţia reprezentanţilor sindicatelor, patronatelor şi societăţii civile, în vederea desemnării reprezentanţilor României în cadrul Comitetului Economic şi Social European (B.) pentru perioada 2020-2025", aprobat în şedinţa Guvernului din data de 7 mai 2020, au fost aprobate criteriile orientative pentru selecţia reprezentanţilor patronatelor şi sindicatelor, precum şi pentru selecţia reprezentanţilor organizaţiilor neguvernamentale în Comitetul Economic şi Social European (B.).

Având în vedere termenele-limită prevăzute în cuprinsul memorandumului, precum şi faptul că, în urma desfăşurării procedurii de selecţie, au fost nominalizaţi reprezentanţii sindicatelor, patronatelor şi altor organizaţii ale societăţii civile în B., prin depunerea cererii de suspendare la 14.07.2020, reclamantul nu mai justifica nici un interes, procedura desemnării reprezentanţilor fiind finalizată. Mai mult lista reprezentanţilor desemnaţi a fost înaintată prin mijloace diplomatice către organismele europene.

In ceea ce priveşte motivele de recurs vizând considerentele hotărârii primei instanţe, s-a criticat aprecierea judecătorului fondului asupra îndeplinirii condiţiei cazului bine justificat, cu privire la existenţa unui prejudiciu material viitor şi previzibil care decurge din imposibilitatea reclamantului de a continua desfăşurarea activităţii actuale.

S-a arătat că instanţa de judecată a făcut abstracţie de faptul că mandatul reclamantului urmează a se încheia la finele anului 2020 şi că legislaţia europeană - Decizia UE 2019/853 a Consiliului din 21 mai 2019 - nu stabileşte păstrarea componenţei nominale a membrilor din mandatul actual, păstrarea automată a reclamantului ca membru pentru mandatul 2020-2025.

Actuala calitate de membru al B. nu implică nici vocaţia şi nici dreptul reclamantului de a fi renominalizat ca reprezentant al unei organizaţii non-guvernamentale.

Pentru motivele arătate, s-a solicitat admiterea recursului şi, în conformitate cu prevederile art. 461 alin. (2) teză finală din C. proc. civ., admiterea excepţiilor inadmisibilităţii acţiunii şi a lipsei de interes, astfel cum au fost invocate, cu consecinţa respingerii acţiunii şi înlăturarea din considerentele instanţei de fond ca fiind dovedită îndeplinirea condiţiei cazului bine justificat. S-a solicitat şi menţinerea soluţiei de respingere, pe fond, ca neîntemeiată, a cererii de suspendare din dispozitivul hotărârii atacate.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Recurentul - intimat - reclamant A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului incident, arătând că din interpretarea dispoziţiilor art. 491, 472 şi 473 din C. proc. civ., rezultă că acesta poate fi exercitat numai în situaţia în care se tinde la schimbarea hotărârii primei instanţe.

Or, prin faptul că pârâtul doreşte respingerea cererii ca inadmisibilă sau ca lipsită de interes, nu se urmăreşte schimbarea soluţiei primei instanţe.

In ceea ce priveşte toate aceste aspecte, care vizează considerentele hotărârii, nu se putea formula decât recurs principal, astfel că recursul incident este inadmisibil.

In subsidiar, s-a solicitat respingerea recursului incident ca nefondat, arătând că interesul reclamantului derivă din faptul că acesta a fost nominalizat de către Camera de Comerţ şi Industrie a României în calitate de reprezentant B..

4.2. Recurentul - intimat - pârât Guvernul României a formulat întâmpinare prin care a solicitat, pe fondul recursului, respingerea acestuia ca nefondat, apreciind legală soluţia instanţei de fond de respingere a cererii de suspendare.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând cu prioritate recursul incident instanţa urmează a-l admite în parte, pentru motivele arătate în continuare, împrejurare care face inutilă analiza celorlalte motive de casare potrivit art. 248 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ.

Constată Înalta Curte, în acord cu soluţia primei instanţe, că ne aflăm în prezenta unor acte administrative, având in vedere că Lista publicată de autoritatea pârâtă reprezintă, din perspectiva dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, forma de manifestare a deciziei de respingere candidaturii recurentului - reclamant, care dă naştere unui raport juridic.

În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii recursului - incident, contrar susţinerilor recurentului - reclamant, Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 472 alin. (1) din C. proc. civ., prevăd posibilitatea intimatului de a formula recurs incident odată cu întâmpinarea, după formularea recursului principal.

În ipoteza textului de lege se încadrează şi situaţia dedusă judecăţii, când partea care are câştig de cauză în prima instanţă, urmăreşte ca soluţia să devină definitivă prin neatacare, neavând interesul reformării acesteia sub aspectul apărărilor, cererilor incidentale respinse la fond. Însă, la momentul exercitării recursului de către partea adversă, se naşte interesul intimatului de a repune dezbaterii, pe calea recursului incident, a acelor apărări care prin neatacare ar intra sub autoritatea lucrului judecat, neputând fi reiterate prin întâmpinare.

Pentru aceste considerente Inalta Curte va respinge excepţia inadmisibilităţii recursului incident.

Analizând actele şi lucrările dosarului din perspectiva existenţei interesului în susţinerea cererii de suspendare, instanţa reţine că potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia justifică un interes.

Literatura de specialitate şi practica judiciară au stabilit că interesul reprezintă o condiţie generală de exercitare a dreptului la acţiune, ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să subziste nu doar cu prilejul promovării acţiunii, ci şi pe tot parcursul soluţionării unei cauze, inclusiv în căile de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere, acesta trebuind a fi legitim, personal, născut şi actual.

În fapt, la data de 8 mai 2020, Guvernul României a adoptat Memorandumul privind criteriile orientative pentru selectarea reprezentanţilor sindicatelor, patronatelor, şi societăţii civile în vederea desemnării reprezentanţilor României în B. pentru perioada 2020 - 2025, fiind publicat pe site-ul https://sgg.gov.ro/new/wp-content/uploads/2020/05/MEMORANDUM-B..pdf.

Camera de Comerţ şi Industrie a României a înaintat către pârât, în termenul legal şi potrivit procedurii de transmitere indicată în Memorandum, propunerea sa în persoana reclamantului, domnul A., care are deja calitatea de membru în B. în mandatul curent 2015-2020.

În urma selecţiei efectuate în baza Memorandumului, la data de 3 iunie 2020, pe site-ul Guvernului a fost publicată lista cu propunerile României în B., https://sgg.gov.ro/new/categorv/presa/, din partea societăţii civile, în persoana următorilor: C., propus de către Fundaţia pentru dezvoltarea societăţii civile; D. propus de către Centru pentru Educaţie şi Dezvoltare Step by Step; E. propusă de F.; G. propus de H.; I. propus de J..

Prin acţiune, reclamantul, a cărui propunere din partea Camerei de Comerţ şi Industrie a României la reînnoirea mandatului actual nu a fost acceptată de către pârât, a solicitat în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 suspendarea efectelor actului administrativ emis de către Guvernul României, constând în lista reprezentanţilor României în cadrul Comitetului Economic şi Social European, pentru perioada 2020 - 2025, listă publicată pe site-ul https://sgg.gov.ro/new/category/presa/la data de 03.06.2020; respectiv a actului administrativ emis de către Guvernul României constând în lista reprezentanţilor României în cadrul Comitetului Economic şi Social European pentru perioada 2020 - 2025, listă comunicată de către Guvernul României Secretariatului General al Consiliului Uniunii Europene.

La interpelarea instanţei de recurs recurentul-reclamant, prin avocat, a precizat, că reprezentanţii în Consiliul economic şi social au fost desemnaţi în luna septembrie, acesta funcţionând în acest moment.

Se constată că potrivit art. 13 alin. (4) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), articolele 300-304 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE), Decizia (UE) 2019/853 a Consiliului privind stabilirea componenţei Comitetului Economic şi Social European şi deciziile ulterioare ale Consiliului de numire a membrilor şi a supleanţilor în cadrul Comitetului Economic şi Social European, propuşi de diferite state membre şi Decizia 2020/1392 a Consiliului de numire a membrilor Comitetului Economic şi Social European, au fost desemnaţi pentru mandatul 21 septembrie 2020-20 septembrie 2025 reprezentanţii în Consiliul Economic şi Social European.

Rezultă, în circumstanţele descrise mai sus, că soluţionarea pe fond a căii de atac şi eventuala reformare a sentinţei în sensul admiterii cererii de suspendare a propunerilor de numire în cadrul Consiliului, în raport cu criticile formulate în recurs, nu ar mai putea produce niciun folos practic pentru recurentul - reclamant, din perspectiva efectelor pe care le-ar avea suspendarea executării actului administrativ, în condiţiile validării membrilor de către Consiliu.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte apreciază că interesul recurentului - reclamant nu mai este unui actual, urmând ca, pe cale de consecinţă, să fie respins şi recursul principal formulat de acesta.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 32 alin. (1) lit. d) şi art. 33 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul principal, va admite recursul incident şi va respinge cererea de suspendare ca lipsită de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul principal declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 659 din 24 iulie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Respinge ca nefondată excepţia inadmisibilităţii recursului incident declarat de recurentul - pârât Guvernul României, invocată de recurentul - reclamant.

Admite recursul incident formulat de recurentul - pârât Guvernul României.

Casează în parte sentinţa atacată şi rejudecând:

Admite excepţia lipsei de interes.

Respinge cererea de suspendare ca lipsită de interes.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 martie 2021.