Court Rejects Ministry's Appeal in Judicial Salary Recalculation Case

Şedinţa publică din data de 9 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2017, reclamanţii A., B., C., D., E. au chemat în judecată pârâtul Ministerul Justiţiei, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe carte o va pronunţa, să dispună: anularea parţială a Ordinului de salarizare nr. 1471/C din data de 24.05.2017 emis de Ministerul Justiţiei, anexa nr. 5 privind salarizarea judecătorilor din cadrul Judecătoriei Marghita; emiterea unor noi ordine de salarizare pentru fiecare reclamant în parte cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 405 RON, începând cu 09.04.2015, sumă ce urmează a fi majorată cu 10% având în vedere Legea nr. 293 din 25 noiembrie 2015, conform art. 1 alin. (5) indice 1 din O.U.G. nr. 83/2014 aprobată prin Legea 71/2015.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 1729 din 10 aprilie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal Respinge excepţia tardivităţii şi excepţia inadmisibilităţii s-a admis acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C., D. şi E., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei.

S-a anulat în parte ordinul de salarizare nr. 1471/C/24.05.2017, anexa nr. 5, în privinţa reclamanţilor.

A fost obligat pârâtul să emită pentru reclamanţi ordine de salarizare prin care să recalculeze indemnizaţia de încadrare, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015 şi de 405 RON majorată cu 10%, începând cu 01.12.2015.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs pârâtul Ministerul Justiţiei criticând-o pentru motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

A solicitat recurentul - pârât ca instanţa de recurs să constate că la momentul declarării căii de atac pretenţiile reclamanţilor au fost satisfăcute, astfel că acţiunea a rămas fără obiect, având în vedere că, la data de 24.05.2018, ministrul justiţiei a emis Ordinul nr. 2066/C/2018.

Potrivit art. 1 din acest ordin pentru perioada 9.04.2015-30.11.2015 s-a recunoscut in favoarea magistraţilor stabilirea indemnizaţiei de încadrare prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 421,36 RON.

Pentru aceste motive, s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate, in sensul respingerii acţiunii ca rămasă fără obiect.

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii - reclamanţi nu au formulat întâmpinare la recurs.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este nefondat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt şi de drept relevante

Prin ordinul de salarizare contestat, emis de Ministrul Justiţiei au fost stabilite drepturile salariale ale reclamanţilor, începând cu 9.04.2015.

Împotriva acestui ordin, în baza art. 7 din Anexa VI, Capitolul VIII, Secţiunea I din Legea cadru nr. 284/2010, reclamanţii au formulat contestaţie, solicitând emiterea unor noi ordine de salarizare cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectoriale de 405 RON, începând cu 9.04.2015, ce urmează a fi majorată cu 10%.

Prin răspunsul nr. x/6.07.2017, Ministerul Justiţiei a respins contestaţia reclamanţilor.

Salarizarea personalului bugetar este reglementată prin Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Ulterior, prin reglementări succesive, legiuitorul a intervenit pentru înlăturarea diferenţelor salariale rezultate în urma aplicării acestei legi, astfel cum a fost ea modificată prin legi anuale de salarizare.

În acest sens, au fost adoptate Legea nr. 71/2015 şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016, prin care a fost modificată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016.

Legea nr. 71/2015 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 233 din 6 aprilie 2015 şi a intrat în vigoare la data de 9 aprilie 2015.

Prin această lege a fost aprobată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83 din 12 decembrie 2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 925 din 18 decembrie 2014.

Dispoziţiile Legii nr. 71/2015 sunt aplicabile magistraţilor si personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, inclusiv asistenţilor judiciari.

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 434 din 9 iunie 2016.

Ulterior, a fost adoptată O.U.G. nr. 43/2016 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi pentru aplicarea unitară a dispoziţiilor legale, publicată la data de 31.08.2016, în Monitorul oficial al României nr. 673 din 31 august 2016.

Prin aceste texte introduse prin O.U.G. nr. 43/2016, în cadrul aplicării O.U.G. nr. 57/2015 (astfel cum a fost iniţial modificată prin O.U.G. nr. 20/2016), Guvernul a urmărit să elimine din procesul de egalizare a indemnizaţiilor, raportarea la indemnizaţiile stabilite în baza legii, prin hotărâre judecătorească.

Prin motivele de recurs, recurentul - pârât nu critică soluţia adoptată de prima instanţă ci invocă lipsa de obiect a acţiunii.

Potrivit art. 29 din C. proc. civ., acţiunea civilă este reprezentată de ansamblul mijloacelor procesuale prin care se asigură protecţia judiciară a drepturilor şi intereselor civile legal ocrotite, iar art. 32 din acelaşi cod reglementează condiţiile necesare pentru existenţa dreptului la acţiune, una dintre acestea fiind formularea unei pretenţii. Aşadar, unul dintre elementele acţiunii civile, este, alături de părţi şi cauză, obiectul acţiunii, respectiv pretenţia concretă a reclamantului, condiţie generală care vizează orice cerere în justiţie şi care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi la momentul exercitării şi soluţionării căilor de atac.

Obiectul acţiunii civile de faţă este reprezentat de pretenţia reclamanţilor de a le fi recunoscute drepturile salariale, în cuantumul stabilit în conformitate cu textele de lege indicate în acţiune, prin anularea Ordinului de salarizare nr. 1471/C din data de 24.05.2017 şi emiterea unui nou ordin de salarizare.

Lipsa de obiect a acţiunii a fost susţinută de recurentul-pârât prin raportare la emiterea Ordinului ministrului justiţiei nr. 2066/C/24.05.2018, prin care a fost recunoscut dreptul judecătorilor la calcularea indemnizaţiei lunare brute prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 421,63 RON, pe perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, respectiv de 463,50 RON, pe perioada 01.12.2015 - 31.12.2017.

Înalta Curte constată că acest ordin colectiv a fost emis de Ministerul Justiţiei la data de 24.05.2018, ulterior pronunţării sentinţei de fond, astfel că poate fi calificat ca act de achiesare la hotărârea pronunţată, iar nu ca motiv de respingere a acţiunii reclamanţilor ca lipsită de obiect.

În aceste condiţii, Înalta Curte constată că este neîntemeiată cererea de respingere a acţiunii ca rămasă fără obiect, motiv pentru care va respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiţiei.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-pârât Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 1729 din 10 aprilie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 martie 2021.