Liability of Guarantees Fund for insolvent insurer’s procedural legal costs and validity of internal moral damage quantification criteria

Şedinţa publică din data de 9 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 18.12.2017 sub nr. x/2017, contestatorul A. a solicitat în contradictoriu cu Fondul de Garantare a Asiguraţilor ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea parţială a Deciziei nr. 11210/15.11.2017 în sensul majorării daunelor acordate şi obligarea Fondului de Garantare a Asiguraţilor la emiterea unei decizii prin care să fie obligaţi la plata unei despăgubiri în cuantum de 1.611,72 RON, reprezentând daune patrimoniale, daune nepatrimoniale în cuantum de 4000 RON plus cheltuieli de judecată efectuate în acest caz în cuantum de 2957 RON, aşa cum au fost acordate de către Judecătoria Piteşti prin sentinţa civilă nr. 4306/19.05.2015, plus cheltuielile de judecată ocazionate de cererile la F.G.A. şi prezenta contestaţie.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 2321 din 16 mai 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 11210/15.11.2017, emisă de intimatul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs reclamantul apreciind că instanţa de judecată a efectuat o greşită aplicare a dispoziţiilor legale, caz de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

A susţinut recurentul reclamant că legislaţia în materie prevede că asigurătorul este obligat să-l despăgubească pentru toate prejudiciile produse părţilor vătămate, daunele materiale şi daunele morale solicitate.

S-a arătat că, potrivit Ordinului CSA 5/2010, în art. 26. asigurătorul RCA are obligaţia de a despăgubi partea prejudiciata pentru prejudiciile suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, inclusiv pentru cheltuielile de judecată efectuate de către persoana prejudiciată şi daunele morale.

Fondul de Garantare a Asiguraţilor s-a constituit ca persoană juridică de drept public conform Legii nr. 213/2015, reprezentând o schemă de garantare în domeniul asigurărilor, având drept scop protejarea creditorilor de asigurări de consecinţele insolvenţei unui asigurător, motiv pentru care este îndreptăţit reclamantul să primească cheltuielile de judecată făcute pentru recuperarea daunelor materiale si morale.

Cu privire la cuantumul daunelor morale acordate, s-a solicitat majorarea acestora până la suma acordata de către instanţa judecătoriei de fond având în vedere prejudiciile produse, pe deplin dovedite, recurentul-reclamant suferind în urma accidentului vătămări care au necesitat 9-10 zile de îngrijiri medicale.

A arătat recurentul - reclamant că a avut parte de dureri fizice si psihice datorită traumatismului cranio-cerebral suferit şi, deşi nu există criterii legale pentru determinarea daunelor morale ca urmare a vătămării corporale grave suferite într-un accident auto, practica judiciara în materie este constanta, în sensul ca daunele morale au rolul de a compensa respectivul prejudiciu.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi obligarea Fondului de Garantare sa emită o Decizie prin care să majoreze daunele morale pana la suma de 4000 RON si acordarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.957,12 RON.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor nu a depus întâmpinare, dar a formulat note de şedinţă prin care a invocat excepţia nulităţii recursului în ceea ce priveşte petitul majorării daunelor morale.

Pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând, în esenţă, apărările formulate şi prin întâmpinarea depusă la fondul cauzei.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prealabil analizei motivelor de casare, verificând cererea de recurs din perspectiva excepţiei nulităţii, prin raportare la cerinţele instituite la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine caracterul neîntemeiat al excepţiei respective, reţinându-se că, la o analiză a motivelor de reformare a sentinţei atacate din perspectiva normelor de drept material incidente în soluţionarea litigiului, recurentul - reclamant a formulat critici ce pot fi încadrate într-o interpretare extinsă a cazului de casare reglementat de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., care în materia contenciosului administrativ implică şi o minimă aplecare asupra situaţiei de fapt stabilite de instanţa de fond. Prin urmare, instanţa respinge excepţia nulităţii recursului.

Pe fondul cauzei, se constată că la data de 06.03.2014 a avut loc un accident de circulaţie, recurentul - reclamant, în calitate de pasager, suferind un traumatism cranio-cerebral minor si echimoză, necesitând pentru vindecare un număr de circa 10 de zile de îngrijiri medicale.

La data evenimentului, autovehiculul cu nr. de înmatriculare x era asigurat RCA la asigurătorul B. S.A., conform poliţei de asigurare seria x nr. x Urmare avizării daunei, a fost constituit dosarul nr. x (nr. unic 48018).

Prin cererea de plata nr. x/08.03.2016 înregistrată la Fondul de Garantare a Asiguraţilor, petentul a solicitat sa fie despăgubit din disponibilităţile F.G.A. cu suma de 8.568,72 RON din care 4000 RON daune morale, 1611,72 RON daune materiale şi 2957 RON cheltuieli de judecată conform sentinţei civile nr. 4306/2015 în procesul purtat între asiguratorul B. şi reclamant. Acest dosar a fost suspendat de drept în apel prin încheierea din 10.12.2015 de Tribunalul Argeş în dosarul nr. x/2014, ca urmare a deschiderii procedurii falimentului împotriva B..

Prin Decizia nr. 11210/15.11.2017 autoritatea publică pârâtă a admis cererea de plată formulată de reclamant pentru suma de 2.862 RON din care 1.612 RON reprezentând daune materiale iar 1.250 reprezentând daune morale, şi a respins în rest cererea de plată pentru diferenţa de plată reprezentând daune morale şi pentru cheltuielile de judecată din litigiul civil dintre B. şi reclamant.

In ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, reţine Înalta Curte că din interpretarea normelor speciale cuprinse în Legea nr. 503/2004 şi Legea nr. 213/2015 rezultă că Fondul de Garantare a Asiguraţilor este ţinut să efectueze, în limita plafonului de garantare, plăţi ale indemnizaţiilor/despăgubirilor rezultate din contractele de asigurare facultative şi obligatorii, iar nu plăţi ale cheltuielilor de judecată stabilite în sarcina asiguratorului falit, acestea fiind determinate de atitudinea culpabilă a asiguratorului, care nu a înţeles să-şi execute obligaţiile contractuale la termenul scadent.

De asemenea, trebuie avute în vedere şi prevederile art. 2214 C. civ., care stabilesc că "În cazul asigurării de bunuri, asigurătorul se obligă ca, la producerea riscului asigurat, să plătească o despăgubire asiguratului, beneficiarului asigurării sau altor persoane îndreptăţite." Aşadar, despăgubirea ce decurge din contractul de asigurare este reprezentată de contravaloarea pierderii suferite de persoana asigurată prin producerea riscului asigurat.

În acest context, Înalta Curte constată că asigurătorul nu datorează cheltuielile de judecată în baza contractului de asigurare încheiat cu persoana vinovată de producerea accidentului, ci această obligaţie rezultă exclusiv în urma constatării de către instanţă a culpei societăţii asiguratoare în executarea la termen a obligaţiei de plată a despăgubirilor decurgând din contractul de asigurare, precum şi a culpei sale procesuale în demararea litigiului.

Sumele pretinse cu titlu cheltuieli de judecată în cadrul unui proces purtat cu societatea de asigurare, ce ulterior a intrat în faliment, nu au legătură cu raportul de asigurare, ci reprezintă despăgubiri pentru comportamentul culpabil al asiguratorului, cauza juridică a acordării acestor sume prin hotărâre judecătorească fiind aşadar diferită, întemeiată pe dispoziţiile art. 1349 şi art. 1350 din C. civ.

Reclamantul nu pretinde plata unei creanţe de asigurări rezultată din însuşi contractul de asigurare, ci daune-interese a căror cauză juridică este neplata la termen a despăgubirilor stabilite în dosarul de daună, motiv pentru care soluţia primei instanţă este legală şi temeinică.

In ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor morale, se reţine că prima instanţă a constatat că pârâtul a procedat corect, raportându-se la un criteriu obiectiv şi rezonabil (numărul zilelor de îngrijiri medicale), în situaţia reclamantului fiind luat în calcul nr. maxim de 10 zile, iar prin acordarea unei sume de 125.00 RON/zi de îngrijire medicală a rezultat un cuantum al despăgubirii în valoare de 1.250 RON, cu titlu de daune morale.

În prezenta cauză, invocându-se motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul - reclamant critică soluţia la care a ajuns judecătorul fondului, apreciind că instanţa a ţinut seama doar de criteriile stabilite prin procedura adoptată prin decizia directorului general al FGA, iar nu de vătămările suferite în concret şi dovedite prin probele administrate în dosarul civil.

Recurentul - reclamant consideră că suferinţele de natură morală datorate accidentului şi urmărilor acestuia îl îndreptăţesc la primirea sumei solicitate, dat fiind că leziunile suferite au exercitat o influenta negativă asupra activităţilor cotidiene.

Înalta Curte reţine că în prezenta cauză, daunele materiale şi morale suferite de o persoană păgubită printr-un accident de circulaţie, cum este situaţia recurentului - reclamant, se raportează la dispoziţiile Legii nr. 213/2015, lege specială în domeniul plăţii despăgubirilor ca urmare a falimentului unui asigurător, precum şi la dispoziţiile din Norma ASF nr. 23/2014, privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule.

În caz de vătămare corporală, potrivit dispoziţiilor art. 50 alin. (1) lit. e) din Norma ASF nr. 23/2014, daunele morale se acordă în conformitate cu legislaţia şi jurisprudenţa din România.

Prin Decizia Directorului General al FGA nr. 142/2016, s-au stabilit criterii determinante, pe praguri valorice raportate la consecinţele suferite de victimă.

Prima instanţă a considerat că este suficientă, în vederea reparării prejudiciului moral, referirea la dispoziţiile Deciziei nr. 142/2016.

Este adevărat şi că judecătorul nu este obligat să ţină seama strict doar de aceste prevederi ale Deciziei nr. 142/2016, putând să aprecieze de la caz la caz, cuantumul daunelor morale şi să admită plata într-un cuantum majorat.

Înalta Curte reţine însă că prima instanţă a analizat toate documentele depuse la dosar de către reclamant, iar situaţia de fapt şi reaprecierea probelor administrate nu pot face obiectul motivului de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Daunele morale sunt acele despăgubiri ce se acordă pentru a compensa traumele afective, psihice, durerea fizică şi cea psihică, suferite ca urmare a accidentului de circulaţie, dar evaluarea acestora nu este supusă unor criterii determinate, ci este apreciată de instanţa de judecată în funcţie de actele din dosar şi de cele învederate de reclamant.

În cazul despăgubirilor ce pot fi acordate de Fondul de Garantare a Asiguraţilor, instanţa de judecată este obligată să ţină seama de legislaţia în domeniu, precum şi de jurisprudenţă.

În aplicarea dispoziţiilor legale, intimatul-pârât FGA are dreptul de a stabili proceduri interne privind modul de cuantificare a daunelor morale şi, dat fiind că aceste proceduri reprezintă rezultatul cercetării jurisprudenţei în materie, Înalta Curte va observa că Procedura aprobată prin Decizia nr. 142/2016 reprezintă un criteriu obiectiv în stabilirea cuantumului daunelor morale.

Astfel, raportat la leziunile suferite care au necesitat în vederea vindecării 9-10 zile de îngrijiri medicale s-a propus valoarea de 125 RON/zi de îngrijire medicală fiind incadrat la Pragul 1 din Anexa 2 la Procedură.

Nu pot fi avute în vedere criticile potrivit cărora despăgubirile primite au fost stabilite de către intimatul-pârât Fondul de Garantare al Asiguraţilor făcându-se abstracţie de jurisprudenţa şi practica în materie şi că această procedură internă reprezintă un punct de vedere arbitrar care nu ţine seama de jurisprudenţa şi practica instanţelor, cu atât mai mult cu cât modul de stabilire nu a fost exercitat discreţionar, ci în baza unor reguli concrete, cu aplicabilitate generală, ce asigură respectarea unui tratament egal şi nediscriminatoriu faţă de orice creditor de asigurare. Astfel, tocmai pentru a nu lăsa loc arbitrariului, Directorul General al FGA a emis Decizia nr. 142/2016, prin care a determinat o medie a cuantumului despăgubirilor acordate cu titlu de daune morale, prin raportare nu doar la jurisprudenţă, ci şi la modalitatea de soluţionare pe cale amiabilă, în trecut, a unor astfel de situaţii de către asigurătorul în insolvenţă S.C. B. S.A., dar şi în considerarea rezultatului studiului FPVS 2011.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul - pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 2321 din 16 mai 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 martie 2021.