Competence assigned to labor courts for public sector contractual employment dispute

Şedinţa publică din data de 8 martie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX a contencios administrativ şi fiscal la data de 06.05.2021, sub nr. x/2021, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea răspunsului ANRE nr. 42151/16.04.2021 prin care i-a fost respinsă contestaţia administrativă transmisă pe email la ANRE în data de 14.04.2021, admiterea contestaţiei transmisă pe email la ANRE în data de 14.04.2021 şi înregistrată cu nr. x/14.04.2021 formulată împotriva rezultatului selecţiei dosarelor depuse în vederea ocupării postului vacant de consilier juridic la serviciul contencios din cadrul ANRE, prin care dosarul de concurs i-a fost respins pe motiv că are "contractul individual de muncă desfăcut din motive imputabile, conform declaraţiei pe proprie răspundere depuse la dosar", anularea art. 12 alin. (1) lit. d) din Contractul colectiv de muncă la nivelul ANRE încheiat în data de 04.12.2020, potrivit căruia nu se admite angajarea în ANRE a persoanelor care se încadrează în una dintre următoarele situaţii: d) persoane care au avut contractul individual de muncă desfăcut din motive imputabile acestora în ultimul an de activitate; anularea anunţului de selecţie dosare nr. x/13.04.2021, anularea anunţului de concurs nr. x/29.03.2021, anularea concursului organizat de ANRE pentru ocuparea postului de Consilier juridic la Serviciul contencios din cadrul Direcţiei generale activităţi suport; obligarea ANRE la reluarea acestei proceduri de concurs, fără a se solicita drept condiţie să nu fi avut contractul individual de muncă desfăcut din motive imputabile; suspendarea actelor administrative vătămătoare antemenţionate, cu consecinţa suspendării procedurii de concurs organizată de ANRE pentru ocuparea postului vacant de consilier juridic, în orice fază s-ar afla aceasta, până la soluţionarea definitivă a prezentei cauze; obligarea ANRE la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă.

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 1728/03.06.2019 Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale şi a dispus declinarea soluţionării cererii în favoarea Tribunalului Bucureşti, reţinând că, în raport de natura juridică a actului atacat, data organizării concursului, faptul că reclamanta se consideră afectată de organizarea concursului şi de rezultatul concret al concursului, devine incidentă norma de competenţă edictată în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare.

A mai reţinut Curtea faptul că, aspectele legate de disjungere, antamate de către pârâtă cu privire la cererea de anulare a unor prevederi din contractul colectiv de muncă, nu pot fi analizate decât de instanţa competentă.

2.2. Prin sentinţa nr. 7990 din data de 17.12.2021 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II a contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti, invocată din oficiu.

S-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea acestui conflict.

A reţinut tribunalul că este aplicabilă speţei norma specială prevăzută de H.G. nr. 286/2011 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind stabilirea principiilor generale de ocupare a unui post vacant sau temporar vacant corespunzător funcţiilor contractuale şi a criteriilor de promovare în grade sau trepte profesionale imediat superioare a personalului contractual din sectorul bugetar plătit din fonduri publice, iar nu norma generală în materie, respectiv O.U.G. nr. 57/2019.

A apreciat instanţa că dispoziţiile art. 35 din H.G. nr. 286/2011 prevăd o competentă specială în favoarea instanţelor de contencios administrativ în condiţiile legii, şi întrucât ANRE este o autoritate publică centrală, competenţa se stabileşte în condiţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă:

Argumente de fapt şi de drept relevante.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competentă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei.

Instanţa de contencios administrativ a fost învestită cu cererea formulată de reclamantă prin care a solicitat admiterea contestaţiei formulate împotriva rezultatului selecţiei dosarelor depuse în vederea ocupării postului vacant de consilier juridic la serviciul contencios din cadrul ANRE şi anularea art. 12 alin. (1) lit. d) din Contractul colectiv de muncă la nivelul ANRE încheiat în data de 04.12.2020.

În esenţă, reclamanta reclamă respingerea dosarului la concursul de angajare în funcţia de consilier juridic în cadrul pârâtei, pentru motivul neîndeplinirii condiţiei prevăzute de art. 12 alin. (1) lit. d) din Contractului colectiv de muncă la nivelul ANRE, potrivit căreia nu se admite angajarea în ANRE a persoanelor care se încadrează în una dintre următoarele situaţii: d) persoane care au avut contractul individual de muncă desfăcut din motive imputabile acestora în ultimul an de activitate.

Cu privire la raportul juridic dedus judecăţii, constată instanţa, că potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Consituţia României: Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, iar normele care reglementează competenţa materială procesuală (specializată) sunt de ordine publică întrucât ocrotesc un interes public- buna administrare a actului de justiţie, asigurarea respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanelor, asigurarea respectării drepturilor la un proces echitabil.

Competenţei materiale procesuale i se subsumează şi competenţa specializată, care este reglementată în cuprinsul Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, precum şi în cuprinsul unor legi speciale, cum este Legea 554/2004 a contenciosului administrativ.

Ca ramură distinctă de drept public, dreptul administrativ reglementează o grupare specifică de raporturi sociale, care constituie obiectul activităţii administrative a statului şi al autorităţilor publice locale.

Exceptând actele administrative, toate celelalte acte ale autorităţilor administraţiei publice (cum sunt, de exemplu, cele aferente unor raporturi juridice civile ori de muncă) încheiate în cadrul unor raporturi juridice aparţinând altor ramuri de drept, excedează materiei contenciosului administrativ.

Contrar celor reţinute de instanţele aflate în conflict, Inalta Curte constată că nu ne aflăm în prezenţa unui raport de drept administrativ, autoritatea pârâtă neacţionând în regim de putere publică, astfel că nu poate fi reţinut criteriul poziţionării autorităţii emitente în sistemul autorităţilor publice, prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

In ceea ce priveşte competenţa specială instituită prin O.U.G. nr. 57/2019 (Codul Administrativ), invocată de curtea de apel, se reţine că aceasta are în vedere competenţa specializată a tribunalului secţia de contencios administrativ şi fiscal în ceea ce priveşte raportul de serviciu al funcţionarului public, ceea ce nu este cazul în speţă, întrucât postul pentru care a fost organizat concursul este unul de personal contractual, respectiv, consilier juridic.

Cu privire la incidenţa dispoziţiilor art. 35 din Regulamentul-cadru privind stabilirea principiilor generale de ocupare a unui post vacant sau temporar vacant corespunzător funcţiilor contractuale şi a criteriilor de promovare în grade sau trepte profesionale imediat superioare a personalului contractual din sectorul bugetar plătit din fonduri publice adoptat prin H.G. nr. 286/2011, potrivit cărora "candidatul nemulţumit de modul de soluţionare a contestaţiei se poate adresa instanţei de contencios administrativ, în condiţiile legii", observă Înalta Curte că dispoziţiile art. 2 alin. (2) din hotărârea de guvern, exclud aplicarea dispoziţiilor regulamentului asupra autorităţilor publice care prin statute sau alte acte normative specifice domeniului de activitate au o reglementare proprie privind încadrarea şi promovarea personalului contractual.

Or, din verificarea actelor dosarului rezultă că examenul a fost organizat în temeiul O.U.G. nr. 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei şi a Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea concursurilor şi examenelor în vederea angajării şi promovării, aprobat prin Ordinul preşedintelui ANRE nr. 21/2020, care în cuprinsul său (art. 33) face trimitere la instanţa judecătorească competentă.

Având în vedere argumentele expuse în cuprinsul prezentei hotărâri, observând că nicio normă specială nu prevede competenţa expresă a instanţei de contencios administrativ, Înalta Curte constată că raportul juridic dedus judecăţii se circumscrie domeniului raporturilor de muncă, reglementat de Codul muncii, competenţa materială aparţinând secţiei specializate în soluţionarea litigiilor de muncă a tribunalului de la domiciliul reclamantei.

4. Temeiul legal al regulatorului de competenţă

În temeiul art. 133 alin. (2), art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII -a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII -a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 8 martie 2022.