Recovery of fiscal tax security deposit unrelated to suspended enforcement obligation

Şedinţa publică din data de 8 martie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara la data de 04.06.2021 reclamanta S.C. A. S.R.L. Caransebeş a solicitat restituirea cauţiunii în sumă de 16.879 RON constituită pe seama şi la dispoziţia Curţii de Apel Timişoara, în dosar nr. x/2016.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin încheierea nr. 350 din 11 iunie 2021 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal s-a admis cererea de restituire a cauţiunii formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în dosarul nr. x/2021 al Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

S-a dispus restituirea către reclamanta S.C. A. S.R.L. a cauţiunii 16.879 RON constituită pe seama şi la dispoziţia Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosar nr. x/2016, conform recipisei de consemnare nr. x din 21.07.2016 eliberată de B..

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 au formulat recurs pârâtele pârâte Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Caraş-Severin şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Caraş-Severin, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Au arătat recurentele că prima instanţă a considerat greşit că sunt incidente dispoziţiile art. 1063 din C. proc. civ., republicat.

S-a solicitat a se avea în vedere faptul că reclamanta figurează cu obligaţii fiscale restante la bugetul general consolidat al statului, creanţa care nu a fost achitată, astfel că pârâtele sunt îndreptăţite să intre în posesia cauţiunii pentru acoperirea sumelor datorate.

S-a solicitat admiterea recursului, modificarea încheierii nr. 350/11.06.2021 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2021 ca netemeinică şi nelegală, urmând ca pe fondul cauzei să se respinsă cererea de restituire a cauţiunii, cu toate consecinţele ce decurg din aceasta, respectiv suma de 16.879 RON plătită cu titlu de cauţiune să fie transferată pentru a acoperi o parte din obligaţiile fiscale restante cu care figurează reclamanta.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata -reclamantă S.C. A. Caransebeş nu a formulat întâmpinare.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâte este nefondat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt şi de drept relevante

Reclamanta a solicitat instanţei pronunţarea unei hotărâri prin care sa se dispună restituirea cauţiunii în sumă de 16.879 RON constituită pe seama şi la dispoziţia Curţii de Apel Timişoara, în dosar nr. x/2016.

În cadrul dosarului nr. x/2016 reclamanta a solicitat suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x/30.04.2013 emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Caraş-Severin, în baza Raportului de inspecţie fiscală nr. x/29.04.2013, prin care a fost obligată la plata sumei de 3.379.535 RON, cu titlu de TVA suplimentară, impozit pe profit calculat suplimentar şi majorări de întârziere aferente.

Reclamanta a îndeplinit condiţia depunerii cauţiunii stabilite de instanţă, fiind depusă la dosar copia recipisei de consemnare nr. x din 21.07.2016 eliberată de B..

Prin sentinţa civilă nr. 185/26.07.2016, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. Caransebeş în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Caraş-Severin şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, Serviciul Soluţionare Contestaţii, şi a suspendat executarea actului administrativ reprezentant de decizia de impunere x/30.04.2013 emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Caraş-Severin până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anularea acestui act administrativ ce face obiectul dosarului nr. x/2016 aflat pe rolul Curţii de Apel Timişoara.

Împotriva sentinţei civile nr. 185/26.07.2016 au declarat recurs declarat pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Caraş-Severin şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, Serviciul Soluţionare Contestaţii, iar prin Decizia nr. 4392/10.12.2018 pronunţată în dosar nr. x/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins recursul pârâtelor.

La data de 04.06.2021, reclamanta S.C. A. S.R.L. Caransebeş a solicitat restituirea cauţiunii de 16.879 RON consemnată în prezentul dosar.

Potrivit dispoziţiilor art. 1064 din C. proc. civ., (1) Cauţiunea depusă se va restitui, la cerere, după soluţionarea prin hotărâre definitivă a procesului în legătură cu care s-a stabilit cauţiunea, respectiv după încetarea efectelor măsurii pentru care aceasta s-a depus. (2) Cauţiunea se restituie celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptăţit nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite până la împlinirea unui termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii sau, după caz, de la data încetării efectelor măsurii, prevăzute la alin. (1). Cu toate acestea, cauţiunea se restituie de îndată dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmăreşte obligarea celui care a depus-o la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin încuviinţarea măsurii pentru care aceasta s-a depus".

Prin motivele de recurs întemeiate pe cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentele pârâte au invocat greşita aplicare a dispoziţiilor art. 1064 din C. proc. civ., motivat de împrejurarea că reclamanta intimată figurează cu obligaţii fiscale restante la bugetul general consolidat al statului, astfel că s-ar impune acoperirea a unei parte a creanţelor din sumele consemnate cu titlu de cauţiune.

Cauţiunea a fost instituită de legiuitor ca o condiţie a suspendării executării actului administrativ fiscal, pentru acoperirea eventualelor daune suferite prin efectul suspendării acestuia, iar, pe de altă parte, prin acest mecanism, s-a urmărit să se prevină şi să se limiteze eventualele abuzuri în valorificarea unui atare drept de către părţi.

În cazul actelor administrativ fiscale cauţiunea se plăteşte în vederea soluţionării cererii de suspendare, având în vedere caracterul executoriu, din oficiu, al actului administrativ.

Înalta Curte constată că instanţa de fond, cu ocazia soluţionării cererii, a verificat îndeplinirea condiţiilor reglementate de art. 1064 C. proc. civ. pentru restituirea cauţiunii, reţinând în mod corect că, deşi cererea de suspendare a executării actului administrativ - fiscal în vederea căreia a fost consemnată suma cu titlul de cauţiune, a fost admisă, pârâtele nu au formulat cerere de pentru plata unor despăgubiri până la împlinirea unui termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.

Susţinerile recurentelor potrivit cărora intimata - reclamantă are în continuare creanţe fiscale neachitate, nu au relevanţă raportat la dispoziţiile art. 1064 C. proc. civ., în condiţiile în care cauţiunea nu reprezintă o garanţie instituită pe numele creditoarelor - recurente, în general, cu privire la orice obligaţii fiscale ale reclamantei, ci doar cu privire la prejudiciul suferit urmare a măsurii suspendării dispuse de către instanţă, împrejurare care nu a fost nici susţinută şi nici dovedită.

De altfel, această interpretare se desprinde şi din împrejurarea că, spre deosebire de vechiul C. proc. civ., în dispoziţiile art. 1063 alin. (4) din Noul C. proc. civ., s-a prevăzut expres că, dacă cererea pentru care s-a depus cauţiunea a fost respinsă, aceasta se restituie din oficiu de către chiar instanţa de judecată care pronunţă hotărârea.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentele-pârâte Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Caraş-Severin şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Caraş-Severin împotriva încheierii nr. 350 din 11 iunie 2021 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 8 martie 2022.