Disciplinary challenge to judicial inspection closure; nullity of appeal for failure to articulate statutory grounds for cassation

Şedinţa publică din data de 8 martie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 20.07.2020 sub nr. x/2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, a contestat rezoluţia de clasare nr. 1212/A din data de 7 aprilie 2020 emise în dosarul nr. 20-1245 şi nr. 14/II-2/2019 din 26.06.2020 şi rezoluţia de clasare din 25.11.2019 dispusă în dosarul penal nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă ICCJ, secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal la data de 07.09.2020 sub nr. x/2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, a contestat rezoluţia inspectorului - şef nr. C20-754 prin care a fost respinsă plângerea împotriva rezoluţiei de clasare nr. 1212/A din data de 7 aprilie 2020, comunicată la data de 01.07.2020 în lucrarea nr. 20-1245 înregistrată sub nr. C20-754.

La termenul din data de 19.02.2021, Curtea a admis excepţia de litispendenţă, reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 138 alin. (1) C. proc. civ., reunind cele două cauze; a conexat dosarul nr. x/2020 al secţiei a IX-a contencios administrativ şi fiscal la dosarul nr. x/2020 al secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 221 din 19 februarie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal s-au respins contestaţiile conexate formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, ca neîntemeiate.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs reclamantul solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate, apreciind că soluţiile pronunţate de curtea de apel sunt neîntemeiate şi nemotivate.

A arătat recurentul -reclamant că aspectele invocate întrunesc indiciile săvârşirii abaterii disciplinare, raportat la modul de lucru al magistraţilor în perioada cercetărilor penale.

Totodată, s-a arătat că faptele reclamate nu erau prescrise la data sesizării Consiliului Superior al Magistraturii, fiind sesizate cu mult timp înainte de a se fi epuizat termenul de prescripţie.

Cu privire la aspectele invocate, a susţinut recurentul că despre acestea nu se face vorbire în motivarea rezoluţiei de clasare şi nici în motivarea curţii de apel.

Prin cererea depusă la data de 15 februarie 2022, recurentul - reclamant a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 46 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, excepţie care face obiectul dosarului asociat nr. x/2020

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, intimata - pârâtă Inspecţia Judiciară a solicitat, în principal, admiterea excepţiei nulităţii recursului, întrucât acesta nu cuprinde motive care să poată fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

În subsidiar, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciindu-se că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 317/2004 şi a Legii nr. 303/2004.

5. Soluţia instanţei de recurs

Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului în condiţiile art. 499 C. proc. civ.

Instanţa de control judiciar constată că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare şi dezvoltarea lor. Recursul nu se poate limita la o simplă invocare formală a nelegalităţii hotărârii atacate, întrucât motivele de recurs şi condiţiile de exercitare a căii de atac sunt reglementate prin C. proc. civ.

Astfel, condiţia legală a încadrării motivelor de recurs în cazurile de casare prevăzute la art. 488 din C. proc. civ., precum şi a dezvoltării motivelor, implică determinarea greşelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt şi în drept, arătarea probelor pe care se bazează.

Motivele de recurs desemnează ipotezele expres şi limitativ prevăzute de lege pentru care se poate cere casarea hotărârii atacate.

Textul legal se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute limitativ de art. 488 pct. 1-8 din C. proc. civ.

Potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din C. proc. civ.

În practica judiciară s-a decis că simpla nemulţumire a unei părţi faţă de hotărârea pronunţată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligaţia să-şi întemeieze recursul pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute limitativ de lege.

Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport cu dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Motivele de recurs sunt instituite prin dispoziţii procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situaţii ce nu au fost avute în vedere la legiferare şi trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de Codul anterior în care motivele vizau şi netemeinicia acesteia.

Înalta Curte constată că recurentul - reclamant nu a formulat nicio critică posibil a fi circumscrisă motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., aptă să conducă la casarea hotărârii recurate. Alegaţiile din cererea de recurs vizează elemente de fapt ale cauzei, reprezentând o redare fidelă a argumentelor din care au determinat sesizarea instanţei de fond.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, reţinând că recursul promovat nu este explicit în vreo critică compatibilă cu materia recursului, având în vedere şi faptul că, în speţă, nu este prezent nici un motiv de recurs de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 489 din C. proc. civ., va dispune anularea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 221 din 19 februarie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 8 martie 2022.