Negative jurisdictional conflict over the material competence of administrative versus social insurance courts for terminating age-limit indemnities for former parliamentarians

Şedinţa publică din data de 3 martie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii hotărârea primei instanţe sesizate

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea la data de 15 aprilie 2021, sub numărul x/2021, reclamanţii A., B., C. şi D. au solicitat în contradictoriu cu pârâţii Parlamentul României - Camera Deputaţilor, Secretarul General al Camerei Deputaţilor, Parlamentul Romaniei - Senatul şi Secretarul General al Senatului, anularea Ordinelor de încetare la plată a indemnizaţiei pentru limita de vârstă emise pentru fiecare dintre reclamanţi, precum şi obligarea pârâţilor la repunerea în plată a acestei indemnizaţii, începând cu data de 27.02.2021 la zi, pentru fiecare dintre reclamanţi. Totodată, s-a solicitat obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe sesizate

Prin sentinţa civilă nr. 1378/24.09.2021, Tribunalul Tulcea a admis excepţia de necompetenţei materiale a instanţei şi a declinat competenţa soluţionării cauzei, în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

3. Hotărârea celei de-a doua instanţe

Prin sentinţa nr. 14/CA din 27 ianuarie 2022, Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel Constanţa, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind acţiunea promovată de reclamanţii A., B., C. şi D. în contradictoriu cu pârâţii Parlamentul României - Camera Deputaţilor şi Secretarul General al Camerei Deputaţilor, Parlamentul României - Senatul şi Secretarul General al Senatului, în favoarea Tribunalului Tulcea, secţia civilă, completul specializat conflicte de muncă şi asigurări sociale, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea conflictului.

4. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 şi 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii:

În cauza de faţă, acţiunea formulată de reclamanţi, în temeiul prevederilor art. 139 din Legea nr. 127/2019 privind sistemul public de pensii, are ca obiect anularea ordinelor de încetare la plată a indemnizaţiei pentru limită de vârstă şi obligarea pârâţilor la repunerea în plată a acestei indemnizaţii.

Potrivit dispoziţiilor art. 49 din Legea nr. 96/2006 privind statutul deputaţilor şi al senatorilor:

"(1) Deputaţii şi senatorii care îndeplinesc condiţiile vârstei standard de pensionare, eşalonate, după caz, în anexele nr. 5 şi 6 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, sau ale vârstei standard reduse în conformitate cu prevederile aceleaşi legi sau ale altor legi speciale au dreptul, la încetarea mandatului, la indemnizaţie pentru limită de vârstă, dacă nu sunt realeşi pentru un nou mandat. (2) Deputaţii şi senatorii beneficiază de indemnizaţia pentru limită de vârstă de la data la care li se acordă drepturile de pensie pentru limită de vârstă, dar nu mai devreme de data încetării mandatului aflat în derulare; (3) Cuantumul indemnizaţiei pentru limită de vârstă prevăzut la alin. (1) se acordă în limita a 3 mandate şi se calculează ca produs al numărului lunilor de mandat cu 0,55% din indemnizaţia brută lunară aflată în plată".

Se observă că indemnizaţia pentru limită de vârstă recunoscută deputaţilor şi senatorilor prin art. 49, este legată de îndeplinirea de către aceştia a condiţiilor vârstei standard de pensionare sau ale vârstei standard reduse, conform Legii nr. 263/2010 şi se acordă numai de la data la care li se acordă şi drepturile de pensie pentru limită de vârstă.

Totodată, acordarea acestui drept este recunoscută în considerarea calităţii de deputat şi senator şi derivă din raporturile generate de exercitarea funcţiei de demnitate publică, neputând să fie separată de exercitarea funcţiei.

Din economia dispoziţiilor legale anterior citate reiese că, indemnizaţia pentru limită de vârstă de care reclamanţii au beneficiat în baza art. 49 din Legea nr. 96/2006 este un drept de natura celor de asigurări sociale.

Or, potrivit dispoziţiilor art. 140 din Legea nr. 127/2019 privind sistemul public de pensii, "Jurisdicţia asigurărilor sociale se realizează prin tribunale şi curţi de apel", fiind exclusă, din punct de vedere funcţional, competenţa instanţelor de contencios administrativ.

Litigiul de faţă nu poate fi calificat ca fiind unul de contencios administrativ, întrucât calitatea emitentului deciziei de încetare a plăţii indemnizaţiei, de instituţie/autoritate publică, nu este de natură a atrage de plano competenţa instanţei de contencios administrativ, întrucât o atare competenţă specială intervine doar în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de legiuitor, ceea ce nu este cazul în prezenta speţă.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Tulcea, secţia Asigurări Sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii C., D., B., A., E., în contradictoriu cu pârâţii Secretarul General al Camerei Deputaţilor, Parlamentul României - Camera Deputaţilor, Parlamentul României - Senatul, Secretarul General al Senatului, în favoarea Tribunalului Tulcea, secţia Asigurări Sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 03 martie 2022.