Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 1311/2022 AI generated

Jurisdiction over claims arising from administrative concession contracts: exclusion of administrative courts and assignment to ordinary civil courts under Law 554/2004

Case Number Decizia nr. 1311/2022
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction in favor of the Court of First Instance (Sector 1 Court of Bucharest), definitively assigning the case to that court for merits adjudication. The dispute arose from a contractual claim by a service provider against national and local public authorities for unpaid sums resulting from an additional act to a concession contract, which triggered a procedural conflict as the Bucharest Court of Appeal and the initial Tribunal had both declined jurisdiction. The Court held that the action, stemming from the execution of an administrative contract, falls under the jurisdiction of ordinary civil courts rather than administrative ones, pursuant to Article 8(2) of Law No. 554/2004. Based on the claim value of 70,000 RON, which is below the 200,000 RON threshold, material jurisdiction was determined by Article 94(1)(k) of the Code of Civil Procedure, while territorial jurisdiction was established at the defendant authority’s headquarters under Article 111 of the Code of Civil Procedure.

Legislator headnote

AI generated

art. 111 din C. proc. civ, art. 135 alin. (4) C. proc. civ; Jurisdiction over claims arising from administrative concession contracts: exclusion of administrative courts and assignment to ordinary civil courts under Law 554/2004: Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la achitarea sumei de 70.000 Iei (respectiv: 10.000 RON/lună de la data intrării în vigoare a Legii nr. 236/2019 şi până la data apariţiei O.U.G. nr. 117/2020, adică de la data de 16.12.2019 până la data de 24.07.2020, conform art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019 ca urmare încheierii între reclamantul A., în calitate de prestator, şi pârâta Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Teleorman, în calitate de achizitor, a actului adiţional nr. x/12.08.2014 la contractul de concesiune nr. x/01.09.1999.

Keywords

AI generated
administrative contract Civil Procedure Code territorial jurisdiction negative conflict of jurisdiction assignment of claims concession

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 3 martie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 03.11.2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor - ANSVSA a solicitat obligarea acesteia la achitarea sumei de 70.000 RON (respectiv: 10.000 RON/lună de la data intrării în vigoare a Legii nr. 236/2019 si până la data apariţiei O.U.G. nr. 117/2020, adică de la data de 16.12.2019, până la data de 24.07.2020), conform art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019.

La data de 21.12.2020 pârâta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, iar pe fondul cauzei respingerea cererii ca neîntemeiată.

La data de 10.01.20021 reclamantul a formulat cerere modificatoare prin care a arătat că înţelege să se judece în contradictoriu şi cu pârâta Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Ialomiţa în calitate de pârât.

2. Hotărârile în conflict de competenţă

Prin sentinţa civilă nr. 864/11.02.2021 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti şi declinată cauza în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Cererea a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal la data de 05.04.2021.

Prin sentinţa civilă nr. 1311/28.09.2021 Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti şi declinată cauza în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1, secţia a II-a civilă la data de 04.11.2021.

La termenul de judecată din data de 17.12.2021 instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi a rămas în pronunţare cu privire la aceasta.

Judecătoria Sectorul 1 Bucureşti, secţia A-II-A civilă, prin sentinţa civilă nr. 12484 din data de 17 decembrie 2021 a admis excepţia necompetenţei materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cererii privind pe reclamanta A. şi pe pârâţii Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Ialomiţa şi Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor - ANSVSA în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia, a suspendat judecata până la soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 şi 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la achitarea sumei de 70.000 Iei (respectiv: 10.000 RON/lună de la data intrării în vigoare a Legii nr. 236/2019 şi până la data apariţiei O.U.G. nr. 117/2020, adică de la data de 16.12.2019 până la data de 24.07.2020, conform art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019 ca urmare încheierii între reclamantul A., în calitate de prestator, şi pârâta Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Teleorman, în calitate de achizitor, a actului adiţional nr. x/12.08.2014 la contractul de concesiune nr. x/01.09.1999.

Aşadar, reclamanta a învestit instanţa de judecată cu o cerere care decurge din executarea contractelor de concesiune încheiate între reclamantul A., în calitate de prestator şi pârâta Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Teleorman, în calitate de achizitor, împrejurare care atrage incidenţa în cauză a prevederilor art. 8 alin. (2), teza a II-a din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, potrivit căruia litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competenţa de soluţionare a instanţelor civile de drept comun.

Având în vedere faptul că pretenţiile deduse judecăţii decurg din executarea unui contract de concesiune, se apreciază că în cauză competenţa revine, conform dispoziţiilor menţionate, instanţelor civile de drept comun.

Potrivit art. 94 punctul 1 lit. k) din C. proc. civ., judecătoriile judecă orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti.

Prin raportare la valoarea obiectului cererii de chemare în judecată, respectiv 70.000 RON, competenţa materială de soluţionare a cererii de chemare în judecată aparţine judecătoriei, potrivit art. 94 punctul 1 lit. k) din C. proc. civ.

Potrivit art. 111 din C. proc. civ., cererile îndreptate împotriva statului, autorităţilor şi instituţiilor centrale sau locale, precum şi a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanţa de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanţa de la sediul pârâtului.

Cererea de chemare în judecată a fost introdusă în contradictoriu şi cu pârâta ANSVSA, astfel încât, prin raportare la prevederile art. 111 din C. proc. civ., reclamanta a manifestat opţiunea pentru soluţionarea cauzei de către instanţele competente de la sediul ANSVSA.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Sector 1 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Ialomiţa şi Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor - ANSVSA, în favoarea Judecătoriei Sector 1 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 03 martie 2022.