Tax assessment appeal perempted due to procedural inaction

Şedinţa publică din data de 3 martie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub dosar nr. x/2017, reclamanta A. S.R.L., societate în insolvenţă, prin administrator special B., a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor ca prin sentinţa ce se va pronunţa, să se dispună: anularea Deciziei nr. 131/24.04.2017 privind soluţionarea contestaţiei înregistrată la Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor sub nr. x/28.03.2017 7, emisă de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală; obligarea pârâtei să emită decizie prin care să soluţioneze pe fond contestaţia administrativă formulată împotriva Deciziei de impunere nr. x/12.01.2017 emisă în baza Raportului de inspecţie fiscală nr. x/12.01.2017 şi Procesul-verbul de control nr. 10009/12.01.2017.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 56 din 21 martie 2018 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal s-a respins ca nefondată acţiunea în contencios administrativ fiscal formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. - în insolvenţă, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs societatea A. S.R.L. prin lichidator judiciar C.. şi prin administrator special B., criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.

4. Soluţia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată perimat recursul, în considerarea următoarelor argumente:

Cererea de recurs a fost înaintată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie spre competentă soluţionare, iar prin încheierea din data de 27 mai 2021, judecata recursului a fost suspendată pentru lipsa părţilor, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Prin rezoluţia din data de 17.01.2022 s-a dispus citarea părţilor în vederea discutării excepţiei de perimare, acordându-se termen de judecată la data de 3 martie 2022.

Potrivit dispoziţiilor art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de şase luni.

Legiuitorul a reglementat perimarea în cuprinsul art. 416-418 C. proc. civ., conferindu-i natura juridică a unei sancţiuni procedural pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, fiind totodată şi o "prezumţie de desistare", dedusă din faptul nestăruinţei vreme îndelungată în judecată.

Din conţinutul textului procedural mai sus evocat, rezultă că pentru a opera perimarea trebuie să fie îndeplinite cumulative următoarele condiţii: instanţa a fost învestită cu o cerere care se judecă în primă instanţă sau într-o cale de atac; pricina să fie rămas în nelucrare timp de 6 luni, lăsarea pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părţilor.

Fiind un termen procedural, termenul de perimare se calculează potrivit art. 181 din C. proc. civ., astfel încât acesta se împlineşte în ziua anului sau lunii corespunzătoare zilei de plecare şi începe să curgă de la data ultimului act de procedură efectuat în cauză, care nu a mai fost urmat, din culpa părţii, de alte acte de procedură necesare pentru judecarea pricinii.

Excepţia de perimare este o excepţie dirimantă, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află şi este o excepţie absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părţilor, dar şi în interesul unei bune administrări a actului de justiţie.

Aşa fiind, cum de la momentul suspendării judecării recursului, ca urmare a conduitei procesuale pasive adoptată de părţi a trecut mai mult de 6 luni, Înalta Curte urmează a constata intervenită perimarea.

5. Temeiul de drept al soluţiei

Având în vedere că în cauză nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe sau suspenda cursul perimării, potrivit dispoziţiilor art. 417 - 418 din C. proc. civ., văzând că sunt întrunite condiţiile pentru constatarea perimării, prevăzute de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 420 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să constate perimarea cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. prin lichidator judiciar C.. şi prin administrator special B. împotriva sentinţei civile nr. 56 din 21 martie 2018 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 03 martie 2022.