Salary recalculation and sectoral reference value for legal specialists; dismissal of appeal for lack of procedural interest due to subsequent compliance

Şedinţa publică din data de 3 martie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 24.04.2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, a solicitat: emiterea unui ordin de modificare a Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 759/C/12.02.2019 prin care indemnizaţia de încadrare începând cu 1 ianuarie 2019 să fie stabilită pe baza unei valori de referinţă sectorială de 484,169 RON, iar cuantumul sporurilor pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, respectiv a celor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi pentru păstrarea confidenţialităţii să fie corect calculate astfel cum prevăd dispoziţiile legale în vigoare aplicabile, respectiv un total de procent 45% din indemnizaţia de încadrare lunară, emiterea unui ordin de modificare a Ordinului ministrului justiţiei nr. 304/C/25.01.2019 în ceea ce o priveşte pe reclamantă, modificarea acestuia şi emiterea unui nou ordin prin care indemnizaţia de încadrare să fie calculată prin raportare la o valoare de referinţă sectorială după cum urmează: începând cu data de 09.04.2015 cu o valoare de referinţă sectorială de 405 RON la care se adaugă o majorare de 8,5%, (439,4 RON), începând cu 01.12.2015 cu o valoare de referinţă sectorială de 405 RON la care se adaugă o majorare de 8,5 % şi procentul de 10% (484 RON), plata diferenţelor salariate ce vor rezulta din recalcularea salariului pentru perioadele indicate, plata cheltuielilor de judecată, în vederea realizării unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată în cadrul aceleiaşi familii ocupaţionale.

Prin cererea adiţională depusă în data de 06.06.2019, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului şi la plata sumelor ce i se cuvin potrivit capetelor de cerere principale, actualizate cu indicele de inflaţie la data efectuării plăţii, la care se va aplica şi dobânda legală penalizatoare calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective. Având în vedere că plata drepturilor solicitate în capătul principal de cerere nu a fost făcută la momentul la care avea dreptul, a considerat că este îndreptăţită la daune interese pentru repararea prejudiciului produs ca urmare a executării cu întârziere a obligaţiilor ce incumbă pârâtului, potrivit ordinelor anterior menţionate, fiind aplicabile dispoziţiile art. 161 alin. (4) Codul Muncii, potrivit cărora "întârzierea nejustificată a plaţii salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului".

Prin întâmpinarea formulate, Ministerul Justiţiei a invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru perioada anterioară celor 3 ani înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, iar pe fond, respingerea acţiunii ca neîntemeiate.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 582 din 11 octombrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, a admis în parte cererea de chemare în judecată, formulată şi completată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, a anulat parţial Ordinul nr. 759/C/12.02.2019 şi Ordinul nr. 304/C/25.01.2019, emise de pârât, în partea ce priveşte elementele componente ale venitului total brut al reclamantei, ce nu corespund nivelului maxim recunoscut de lege, a obligat pârâtul să emită pentru reclamantă ordinul de încadrare salarială în vederea recalculării indemnizaţiei cu aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5)1 din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 71/2015, începând cu data de 09.04.2015 la zi, în raport de valoarea de referinţă sectorială de 440,16 RON, ulterior majorată cu 10%, conform Legii nr. 293/2015, a obligat pârâtul la plata către reclamantă a diferenţelor salariale, începând cu data de 09.04.2015 la zi, actualizate cu rata inflaţiei şi cu dobânda legală, a respins în rest cererea, ca neîntemeiată.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei nr. 582 din 11 octombrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal, pârâtul Ministerul Justiţiei a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii, în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiată pe capătul de cerere privind emiterea Ordinelor de reîncadrare pe numele reclamantei şi a recalculării indemnizaţiei de încadrare acesteia, iar pentru perioada 1.12.2016-1.02.2019 constatarea că prezenta cauză este lipsită de obiect.

În opinia recurentului, sentinţa a fost pronunţată cu nerespectarea dispoziţiilor privind prescripţia dreptului material la acţiune pentru drepturile care nu se încadrează în termenul de prescripţie general de trei ani de la data introducerii acţiunii.

Prima instanţă a reţinut că reclamanta a făcut dovada că, printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pentru familia ocupaţională din care face parte, au fost recunoscute majorările salariale prevăzute de Ordonanţa nr. 13/2008 privind creşterile salariale aplicabile judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei pentru anul 2008.

Recurenta consideră eronat raţionamentul Curţii de Apel Bucureşti, întrucât hotărârea judecătorească avută în vedere a fost pronunţată în favoarea unor reclamanţi care au calitatea de personal auxiliar de specialitate, respectiv personal conex acestuia, prin aplicarea unor creşteri la valoarea de referinţă sectorială prevăzute pentru această categorie profesională în anul 2008 potrivit O.G. nr. 13/2008.

Susţine recurentul că în aceste condiţii, nu putea fi reţinuţă existenţa unui nou maxim de salarizare care să reiasă din hotărâri judecătoreşti pronunţate în favoarea judecătorilor şi personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor si procurorilor.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând, cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia lipsei de interes în susţinerea recursurilor, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi iniţiat şi întreţinut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziţii aplicabile şi în cazul căilor de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât şi în căile de atac.

Întrucât cauza de faţă are drept obiect obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei la emiterea unor noi ordine de încadrare salarială, în acord cu prevederile legale invocate de reclamantă, în stabilirea interesului procesual al susţinerii recursului se au în vedere şi modificările survenite ulterior pronunţării hotărârii atacate, respectiv actele administrative emise în vederea punerii în aplicare a sentinţei recurate.

Înalta Curte reţine că, pe de o parte, recurentul-pârât Ministerul Justiţiei a procedat la emiterea Ordinului nr. 5021/002.12.2019 referitor la salarizarea personalului de specialitate juridică din aparatul Ministerului Justiţiei, în contextul în care anterior fusese emis Ordinul nr. 4988/C/2019, care îi priveşte pe judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate, curţilor de apel şi pe asistenţii judiciari, ţinând seama de faptul că, în sistemul justiţiei, prin hotărâri judecătoreşti definitive, a fost acordată valoarea de referinţă sectorială de 464,18 RON, fiind emise în acest sens Decizia nr. 365 din 26.09.2019 a Preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii precum şi Ordinul nr. 276 din 21.10.2019 al preşedintelui înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Astfel, art. 1 din OMJ nr. 5021/C/O2.12.2019 stabileşte următoarele:"(1) în perioada 01.12.2016-31.12.2017, personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor din Ministerul beneficiază de o indemnizaţie de încadrare brută lunară stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 484,18 RON, drepturile salariale recalculându-se în mod corespunzător; (2) în perioada 01.01.2018 - 31.12.2018, în aplicarea dispoziţiilor Legii - cadru nr. 153/2017, drepturile salariale pemru personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor din Ministerul se recalculează, având in vedere cele menţionate la alin. (1); (3) începând cu data de 01.01.2019, în aplicarea dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, cu modificările şi completările ulterioare, drepturile salariale pentru personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor din Ministerul se recalculează, având ui vedere cele menţionate la alin. (1) şi alin. (2).

Art. 2 prevede că plata drepturilor salariale prin raportare la valoarea de referinţă sectorială prevăzută la art. 1 se va realiza după cum urmează: începând cu luna ianuarie 2020, pentru drepturile salariale aferente lunii decembrie 2019; pentru perioada 01.12.2016 - 30.11.2019, după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Justiţiei.

În raport de această împrejurare, Înalta Curte reţine că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual al susţinerii recursului, având în vedere că recurentul - pârât şi-a îndeplinit obligaţiile stabilite prin hotărârea atacată, cu efectul unei recunoaşteri implicite a pretenţiilor reclamantei. Prin urmare, interesul de a acţiona al pârâţilor nu mai este actual, potrivit art. 33 din C. proc. civ., iar condiţia de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes nu este îndeplinită, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului şi va respinge recursul declarat, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 582 din 11 octombrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 03 martie 2022.