Insurance guarantee fund liability for indirect overhead costs included in vehicle repair invoices

Şedinţa publică din data de 2 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 07.02.2018 pe rolul acestei instanţe sub nr. x/2018 reclamanta Regia Autonomă de Transport Bucureşti, a formulat în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor contestaţie împotriva Deciziei F.G.A. nr. 12489/15.01.2018 prin care a fost respinsa cererea de plata nr. x/27.01.2017 pentru suma de 169 RON, fiind admisa în parte doar pentru suma de 953 RON.

2. Sentinţa instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 2739/2018 din data de 12 iunie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare judecată formulată de reclamanta Regia Autonomă de Transport Bucureşti în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta Regia Autonomă de Transport Bucureşti, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi admiterea cererii astfel cum a fost formulată.

În motivarea cererii sale, recurenta arată că Fondul de Garantare a Asiguraţilor are o obligaţie imperativă legală de a plăti creanţa în locul societăţii de asigurare aflată în faliment, astfel că are obligaţia de a despăgubi integral societatea, diferenţa de 169 RON făcând parte integrantă din prejudiciul suferit de RATB, nefiind o creanţă conexă despăgubirii.

Prin cererea de plată depusă la FGA recurenta a solicitat contravaloarea reparaţiilor în cuantum de 1122 RON. Pretenţiile intimatei au fost în parte admise, suma de 169 RON fiind respinsă la plată prin Decizia contestată în prezenta cauză.

Or, potrivit O.U.G. nr. 119/1999 şi Ordinului nr. 1826/2003, agenţii economici au obligativitatea recuperării cheltuielilor efectuate pentru orice prestaţie realizată, înregistrarea şi repartizarea tuturor cheltuielilor astfel încât să se obţină calculaţia costului complet.

Astfel, devizul este întocmit în baza unui cadru aprobat de Comitetul Conducerii Executive şi cuprinde costul materialelor, transportul lor, valoarea manoperei, valoarea şi cotele procentuale ce se aplică la fiecare dintre aceste repere.

Or, prin devizul postcalcul nr. x/14.11.2016 întocmit de RATB sunt recuperate financiar toate cheltuielile aferente reparării autobuzului marca x avariat.

In ce priveşte cota de 34 %, reprezentând 169 RON, suma respinsă la plată prin decizia contestată, reprezintă cotă de regie a unităţii prestatoare conform pct. 2.3 din Ordinul nr. 1826/2003 şi sunt cheltuieli ce nu se pot identifica şi atribui direct pe un anumit obiect de calculaţie, cheltuieli comune ale entităţii.

4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând recursul de faţă, Înalta Curte constată că este fondat, fiind incident în cauză motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1)pct. 8 C. proc. civ.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte constată că reclamanta RATB a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune având ca obiect anularea deciziei nr. 12489/15.01.2018, emisă de Fondul de Garantare a Asiguraţilor şi recunoaşterea dreptului la despăgubiri şi pentru suma de 169 RON, respinsă la plată prin decizia anterior menţionată.

Soluţionând acţiunea reclamantei, Curtea de apel constată că pârâta FGA în mod corect, a soluţionat cererea de plată doar pentru suma de 953 RON reprezentând cheltuieli directe şi a respins la plată suma de 169 RON, reprezentând cheltuieli indirecte, respectiv cota de regie de 34% .

Constată instanţa de control judiciar că recurenta reclamantă a precizat, în cuprinsul atât al acţiunii sale, cât şi al recursului, faptul că adaosul de 34% se aplică totalului cheltuielilor materialelor, fiind cota de regie a unităţii prestatoare a reparaţiei/serviciului şi reprezintă recuperarea cheltuielilor care nu participă în mod direct la realizarea prestaţiei, dar sunt aferente funcţionării şi administrării unităţii.

Prin urmare, fără temei a stabilit prima instanţă că adaosul de 34% reprezentând cota de regie, chiar dacă au fost stabilite în temeiul prevederilor O.G. nr. 119/1999 şi ale Ordinului MFP nr. 1826/2003, nu fac parte din noţiunea de creanţă de asigurare şi FGA nu poate fi obligat la plata unor creanţe conexe despăgubirii.

Din cuprinsul înscrisurilor depuse de reclamant reiese că în vederea respectării prevederilor O.U.G. nr. 119/1999 s-a realizat actualizarea machetelor de "devize -cadru" stabilindu-se o cotă de 34% care s-a adăugat tarifului perceput pentru materiale adăugându-se astfel suma de 169 RON, rezultând valoarea totală de 1.122 RON.

În ceea ce priveşte adaosul de 34% (respectiv suma de 169 RON respinsă la plată), Înalta Curte constată că menţiunile din cuprinsul deciziei 12489/15.01.2018 privind aplicarea acestei cote pentru toate cheltuielile nu sunt reale întrucât în realitate această cotă a fost aplicată exclusiv în privinţa materialelor şi a avut ca scop acoperirea acoperirea integrală a cheltuielilor unităţii în această grupă fiind incluse salariile personalului administrativ şi consumurile generale ale entităţii.

Stabilirea acestei cote s-a realizat în raport de prevederile Ordinului nr. 1826/2003 care stabileşte că în categoria cheltuielilor directe intră costul de achiziţie al materiilor prime şi materialelor directe consumate, energia consumată în scopuri tehnologice, manopera directă (salarii, asigurări şi protecţia socială etc.), alte cheltuieli directe, iar în categoria cheltuielilor indirecte intră acele cheltuieli care nu se pot identifica şi atribui direct pe un anumit obiect de calculaţie, ci privesc întreaga producţie a unei secţii sau a persoanei juridice în ansamblul ei. Cheltuielile indirecte cuprind:

- regia fixă de producţie, formată din cheltuielile indirecte de producţie care rămân relativ constante indiferent de volumul producţiei, cum ar fi: amortizarea utilajelor şi echipamentelor, întreţinerea secţiilor şi utilajelor, precum şi cheltuielile cu conducerea şi administrarea secţiilor;

- regia variabilă de producţie, care constă în cheltuielile indirecte de producţie, care variază în raport cu volumul producţiei, cum ar fi: cheltuielile indirecte cu consumul de materiale şi forţa de muncă.

Reiese astfel că sumele de bani solicitate cu acest titlu nu au fost stabilite în mod aleatoriu pentru acest dosar de daună ci sunt expresia modului de calcul pentru întregul an 2016 pentru toate lucrările de reparaţii realizate de Regia Autonomă de Transport Bucureşti.

În consecinţă suma respinsă la plată de către pârât intră în conţinutul noţiunii de cost al reparaţiilor pagubelor produse autovehiculelor fiind astfel datorată de către pârât.

În raport de toate aceste aspect, Înalta Curtea va admite recursul declarant de reclamanta Societatea de Transport Bucureşti STB S.A., va casa sentinţa recurată şi va admite contestaţia împotriva Deciziei F.G.A. nr. 12489/15.01.2018 pe care o va anula în parte, în ceea ce priveşte respingerea cererii de plată pentru sumă de 169 RON şi va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 169 RON.

În condiţiile art. 453 C. proc. civ., Înalta Curte va obliga intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor la plata către recurenta reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 100 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru achitată în recurs .

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în aplicarea dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamanta Societatea de Transport Bucureşti STB S.A., va casa în tot sentinţa atacată şi, rejudecând, va admite contestaţia împotriva Deciziei F.G.A. nr. 12489/15.01.2018 pe care o va anula în parte, în ceea ce priveşte respingerea cererii de plată pentru sumă de 169 RON şi va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 169 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 2739/2018 din data de 12 iunie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

A. în tot sentinţa recurată şi, în rejudecare:

Admite contestaţia împotriva Deciziei F.G.A. nr. 12489/15.01.2018 pe care o anulează în parte, în ceea ce priveşte respingerea cererii de plată pentru sumă de 169 RON.

Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 169 RON.

Obligă intimatul pârât la plata către recurenta reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 100 RON.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 martie 2021.