Prison transfer appeal: exclusive territorial competence assigned to Bacău Court of Appeal

Şedinţa publică din data de 13 ianuarie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal la data de 16.09.2020, sub nr. x/2020, reclamantul A., aflat în stare de detenţie, în contradictoriu cu pârâţii Administraţia Naţională a Penitenciarelor, Penitenciarul Focşani, Penitenciarul Giurgiu, a solicitat ca prin hotărâre judecătorească ce se va pronunţa să se dispună următoarele:

- anularea deciziei directorului general al ANP prin care a fost transferat de la Penitenciarul Focşani la Penitenciarul Giurgiu;

- obligarea pârâţilor la plata sumei de 30.000 Ron reprezentând daune materiale şi morale pentru încălcarea dreptului prevăzut la art. 11 alin. (5) din Legea nr. 254/2019 şi art. 108 alin. (4) din H.G. nr. 157/2016;

- conform art. 16 din Legea nr. 554/2004 a solicitat obligarea persoanelor care au contribuit la elaborarea, emiterea deciziei de transfer la plata sumei de 10.000 Ron fiecare, ca despăgubiri, solidar cu autoritatea publică pârâtă.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 642 din 23 aprilie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea în favoarea Curţii de Apel Bacău, secţia de contencios administrativ.

Curtea de Apel Bucureşti a reţinut în esenţă, că raportat la prevederile art. 10 alin. (3) din Legea 554/2004 şi având în vedere că domiciliul reclamantului persoană fizică, care se află în Piatra-Neamţ, jud. Neamţ, în cauză este competentă teritorial Curtea de Apel în a cărei rază teritorială îşi are reclamantul domiciliul, respectiv Curtea de Apel Bacău.

3. Hotărârea celei de-a doua instanţe

Prin sentinţa nr. 108 din 5 noiembrie 2021, Curtea de Apel Bacău a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale, excepţie pe care a admis-o, declinând competenţa privind soluţionarea cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a trimis cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

Curtea de Apel Bacău a reţinut că în lipsa unei citări legale a tuturor părţilor, instanţa iniţial sesizată nu se putea pronunţa cu privire la competenţa teritorială. Conform dispoziţiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., invocarea şi soluţionarea excepţiei de necompetenţă teritorială absolută poate avea loc doar după ce instanţa constata că procedura de citare cu părţile este legal îndeplinită. Verificarea legalităţii procedurii de citare este o operaţiune juridică care trebuie să preceadă orice alte măsuri pe care instanţa de judecată le poate dispune. În cauza pendente, Curtea de Apel Bucureşti şi-a constatat necompetenţa în condiţiile în care procedura de citare pentru termenul din 23.04.2021 nu era legal îndeplinită cu reclamantul. În această situaţie nu era îndeplinită nici teza a doua a art. 130 alin. (2) C. proc. civ., întrucât părţile nu putea pune nici concluzii.

Faţă de considerentele expuse, Curtea de Apel Bacău constatând că, în lipsa citării reclamantului, declinarea competenţei de către Curtea de Apel Bucureşti s-a făcut în condiţii de neregularitate procedurală cu încălcarea dispoziţiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., şi art. 131 C. proc. civ., urmează să admită excepţia necompetenţei teritoriale.

În susţinerea acestei soluţii, Curtea de Apel Bacău a avut în vedere şi Decizia nr. 31/2019 a ÎCCJ, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, care, deşi vizează necompetenţa materială, se aplică mutatis mutandi şi prezentei cauze, având în vedere identitate de regim procesual dintre excepţia necompetenţei materiale cu excepţia de necompetenţă teritorială exclusivă.

4. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

Din expunerea obiectului acţiunii, rezultă că, în cauză, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Administraţia Naţională a Penitenciarelor, Penitenciarul Focşani, Penitenciarul Giurgiu, anularea deciziei directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor prin care a fost transferat de la Penitenciarul Focşani la Penitenciarul Giurgiu.

Înalta Curte reţine că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile de drept comun în materia contenciosului administrativ, respectiv cele ale art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, potrivit cărora:"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Competenţa stabilită de textul de lege precizat este una teritorială exclusivă, ceea ce înseamnă că reclamantul trebuie să se adreseze instanţei de la domiciliul sau sediul său, neavând un drept de opţiune între mai multe instanţe.

Având ca reper aceste dispoziţii legale, în contextul în care domiciliul reclamantului persoană fizică, se află în Piatra-Neamţ, jud. Neamţ, Înalta Curte constată că în speţă, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Curţii de Apel Bacău.

În ceea ce priveşte aspectele reţinute de Curtea de Apel Bacău referitoare la faptul că în cauză s-a declinat competenţa, deşi nu era legal îndeplinită procedura de citare, Înalta Curte reţine că este de necontestat că, potrivit considerentelor Deciziei nr. 31/2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, invocate de Curtea de Apel Bacău, efectul neinvocării excepţiei de necompetenţă materială cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate şi pot pune concluzii este acela că instanţa sesizată devine competentă să soluţioneze cauza.

Cu toate acestea, Înalta Curte are în vedere faptul că aspectele stabilite prin Decizia nr. 31/2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, îşi găsesc aplicabilitate doar în situaţia în care a operat prorogarea de competenţă, ceea ce nu este cazul în speţa de faţă.

În consecinţă, Înalta Curte reţine că, în cauză, câtă vreme Curtea de Apel Bacău nu era instanţă de control judiciar, aceasta nu era îndrituită să analizeze legalitatea procedurii de citare întocmită de către Curtea de Apel Bucureşti.

Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Bacău, secţia a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Administraţia Naţională a Penitenciarelor, Penitenciarul Focşani, Penitenciarul Giurgiu, B. - directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, în favoarea Curţii de Apel Bacău, secţia a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 13 ianuarie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.