RCA indemnity eligibility: applicability of judicial determination rule when friendly accident statement identifies the at-fault party

Şedinţa publică din data de 2 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, sub nr. x/2017, la data de 18.08.20,17, reclamantul A., a formulat contestaţie împotriva deciziei nr. 7270 din 04.07.2017 emisa de Fondul de Garantare a Asiguraţilor, solicitând instanţei de judecata ca în urma administrării întregului probatoriu să pronunţe o hotărâre prin care sa dispună:

1. Anularea deciziei nr. 7270 din 04,07.2017 şi obligarea Fondului de Garantare a Asiguraţilor la emiterea unei noii decizii prin care sa fie admisa cererea subsemnatului de despăgubire pentru suma de 24.105,04 RON.

2. Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Sentinţa instanţei de fond

Prin sentinţa civile nr. 554 din data de 13 februarie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a hotărât următoarele: "Admite în parte cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, cu sediul în Bucureşti.

Anulează decizia nr. 7270/04.07.2017 emisă de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

Obligă pârâtul să soluţioneze pe fond cererea reclamantului.

Obligă pârâtul la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 350 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.".

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 554 din data de 13 februarie 2018, pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor a formulat recurs, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Ceea ce contestă recurentul este aspectul potrivit căruia instanţa de fond nu a luat în considerare Notificarea nr. x/07.05.2014 emisă de către asigurătorul B. prin care au fost prezentate motivele respingerii cererii de despăgubire pe cale amiabilă, fiind astfel aplicabile dispoziţiile art. 45 din Norma ASF nr. 14/2011.

Mai face referire, recurentul la atribuţiile şi scopul înfiinţării fondului, acesta trebuind să se limiteze la plata sumelor ce reies din documentele depuse de petenţi, nefiind succesorul în drepturi şi obligaţii al unui asigurător în faliment.

4. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul formulat este nefondat.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte constată că deşi pârâtul invocă şi motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., nu formulează critici concrete şi nu aduce argumente în susţinerea acestui motiv de casare, criticile formulate de recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor fiind formulate exclusiv în susţinerea cazului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Instanţa de contencios administrativ a fost sesizată cu cererea reclamantul A. prin care s-a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, anularea Anularea deciziei nr. 7270 din 04,07.2017 şi obligarea Fondul de Garantare a Asiguraţilor la emiterea unei noii decizii prin care sa fie admisa cererea subsemnatului de despăgubire pentru suma de 24.105,04 RON.

Prin decizia nr. 7270/04.07.2017, în temeiul dispoziţiilor art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015, coroborate cu art. 19 din Legea nr. 503/2004, pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor (FGA) a fost respinsă cererea de plată formulată de reclamantul A. cu privire la suma de 24.105,04 RON reprezentând contravaloarea pieselor şi manopera pentru reparaţia autoturismului avariat.

Pentru a respinge cererea, pârâtul a reţinut următoarele:

La data de 02.05.2014 autoturismul cu nr. de înmatriculare x, proprietatea reclamantului A. se presupune ca a fost avariat în trafic de autovehiculul cu nr. de înmatriculare x. Autoturismul cu numărul de înmatriculare x avea încheiata poliţa RCA nr. x emisa de B. S.A.

După avizarea daunei la B. S.A., a fost constituit dosarul de dauna nr. x - 47415. în cadrul instrumentării dosarului de dauna au fost analizate documentele depuse la dosar şi a rezultat că nu se poate stabili persoana vinovată de producerea evenimentului rutier.

Pârâta a reţinut că sunt incidente prevederile art. 45 alin. (3) din Ordinul CSA nr. 14/2011 conform cărora despăgubirile se stabilesc prin hotărâre judecătorească în cazul în care nu se pot trage concluzii cu privire la persoana răspunzătoare de producerea prejudiciului.

Prin criticile subscrise motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a susţinut că prima instanţă a aplicat greşit prevederile art. 45 din Norma ASF 14/2011, având în vedere doar documentul intitulat constatare amiabilă accident fără a lua în considerare atât Notificarea nr. x/07.05.2017 emisă de asigurătorul B., cât şi documentele din dosarul de daună şi documentele depuse de contestator.

Înalta Curte arată că potrivit dispoziţiilor art. 43 din Ordinul CSA nr. 14/2011, în vigoare la data producerii accidentului: "Despăgubirile se stabilesc în conformitate cu art. 54 din Legea nr. 136/1995, cu modificările şi completările ulterioare, în baza poliţei RCA, cu respectarea prevederilor legale în vigoare, pe baza elementelor cuprinse în formularul "Constatare amiabilă de accident" ori pe baza actelor eliberate de persoanele care au competenţe să constate accidentele de vehicule, pe baza înştiinţării sau a procesului-verbal de constatare a pagubelor întocmit de asigurător, precum şi a oricăror mijloace de probă, ori prin hotărâre judecătorească.

Dispoziţiile art. 44 dispun în sensul că: "Stabilirea despăgubirilor se poate face în cazurile în care, din documentele existente în dosarul de daună - constatare amiabilă de accident, acte eliberate de persoanele care au competenţe să constate accidentele de vehicule, înştiinţare, procesul-verbal de constatare a pagubelor întocmit de asigurător sau alte mijloace de probă - rezultă răspunderea civilă a proprietarului sau a conducătorului vehiculului asigurat în producerea pagubei, iar persoana păgubită face dovada prejudiciului suferit.

Art. 45 reglementează în sensul că: "Despăgubirile se stabilesc prin hotărâre judecătorească, în cazul în care: (...)

3. nu se pot trage concluzii cu privire la persoana răspunzătoare de producerea prejudiciului, la cauzele şi împrejurările producerii accidentului, precum şi la cuantumul prejudiciilor produse."

Înalta Curte împărtăşeşte statuările primei instanţe, în sensul că interpretarea logică şi sistematică a dispoziţiilor anterior citate, impune concluzia potrivit căreia stabilirea despăgubirilor se poate face în cazul în care părţile au încheiat o constatare amiabilă de accident, iar persoana păgubită face dovada prejudiciului suferit.

În cauză, între părţi s-a încheiat o constatare amiabilă de accident, din care rezultă că vinovat de producerea accidentului din data de 02.05:2014 este C., iar reclamantul a depus devizul de calcul al despăgubirilor .

Astfel, din înscrisurile existente la dosar rezultă, fără putinţă de tăgadă, că pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor poate soluţiona cererea de plată, urmând ca în măsura în care nu este de acord cu ceea de rezultă din documentele existente, să motiveze în mod corespunzător soluţia adoptată.

În acest context, în mod just a reţinut instanţa de fond că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 45 pct. 3 din Ordinul CSA nr. 14/2011, invocate de pârât, care vizează situaţia în care nu există niciunul din documentele enumerate la art. 44 din care să rezulte persoana responsabilă de producerea accidentului.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, apreciind că motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este neîntemeiat, în temeiul art. 496 alin. (1) din acelaşi act normativ raportat şi la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei civile nr. 554 din data de 13 februarie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 martie 2021.