Revision inadmissible where appellate court expressly examined and rejected res judicata defense rather than omitting it

Şedinţa publică din data de 14 ianuarie 2021

Asupra cererii de revizuire, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată şi hotărârile pronunţate

1. Prin sentinţa civilă nr. 115/13.01.2020 pronunţată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Bucureşti a respins ca neîntemeiată excepţia inadmisibilităţii formulării capătului de cerere având ca obiect repunerea reclamantului în toate drepturile băneşti avute la data de 13.02.2018. A admis în parte cererea privind pe reclamantul A. şi pe pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, astfel cum a fost precizată. A dispus suspendarea executării Ordinului Ministrului Afacerilor Interne nr. II/396/14.02.2018 până la pronunţarea instanţei de fond în dosar nr. x/2018. A respins în rest cererea, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinţei civile nr. 115/13.01.2020 şi a încheierii de şedinţă din data de 26.11.2019, la data de 03.02.2020, pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, a formulat recurs, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanţe şi, în rejudecare, respingerea acţiunii, pe cale de excepţie, ca inadmisibilă sau pe fond, ca neîntemeiată.

În motivarea recursului său, recurentul pârât a arătat că prin cererea de chemare în judecată intimatul - reclamant a solicitat suspendarea Ordinului M.A.I nr. 11/396/14.02.2018 prin care acesta a fost trecut în rezervă ca urmare a Hotărârii Consiliului de Judecată constituit la nivelul Inspectoratului General de Aviaţie al MAI nr. 1420/12.01.2018.

Recurentul a apreciat ca nelegală soluţia instanţei de respingere a excepţiei inadmisibilităţii pentru lipsa plângerii prealabile.

În ceea ce priveşte fondul cererii de suspendare a executării, recurentul a susţinut că soluţia instanţei este nelegală, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

2. Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia civilă nr. 346 din 16 martie 2020, a dispus următoarele măsuri:

- a respins excepţia de tardivitate invocată de către recurent ca nefondată;

- a respins excepţia lipsei calităţii de reprezentant invocată de către intimat ca nefondată;

- a respins recursul declarat de recurentul pârât Ministerul Afacerilor Interne, împotriva sentinţei civile nr. 115/13.01.2020 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimatul reclamant A., ca nefondat.

II. Revizuirea formulată de pârât

Împotriva deciziei nr. 346 din 16 martie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a formulat revizuire pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, solicitând, în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., anularea deciziei nr. 346 din 16 martie 2020 şi trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Bucureşti.

Revizuentul a arătat că raportat la prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., există hotărâri potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Susţine revizurentul acest fapt întrucât, prin cererea de chemare în judecată, intimatul - reclamant a solicitat suspendarea Ordinului m.a.i nr. II/396/14.02.2018, prin care acesta a fost trecut în rezervă, ca urmare a emiterii Hotărârii nr. 1420/12.01.2018 a Consiliului de Judecată constituit la nivelul Inspectoratului General de Aviaţie al MAI.

Împotriva actului administrativ de sancţionare numitul A. a formulat o primă acţiune având ca obiect anulare si suspendare act administrativ, aceasta fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 19 februarie 2018, sub nr. x/2018.

Prin sentinţa civilă nr. 3708 din 20 septembrie 2018, cererea introductivă a fost respinsă ca inadmisibilă, întrucât reclamantul nu a formulat plângere prealabilă, astfel cum dispune art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Ulterior, partea adversă a formulat o altă acţiune, ce a format obiectul dosarului civil nr. x/2018, în care s-a pronunţat, iniţial, sentinţa civilă nr. 115 din data de 13 ianuarie 2020 şi, în recurs, decizia civilă nr. 346 din data de 16 martie 2020, referitoare la suspendarea, în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, a aceluiaşi act administrativ cu caracter individual, contestat iniţial, respectiv Ordinul m.a.i nr. 11/396/14.02.2018.

Revizurentul arată că deşi a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat provizorie, faţă de soluţia pronunţată în dosarul nr. x/2018, totuşi, Curtea de Apel Bucureşti a apreciat că parcurgerea acesteia nu ar mai fi obligatorie, raportat la prevederile art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

Din punctul său de vedere, prin această soluţie, Curtea de Apel Bucureşti a încălcat autoritatea de lucru judecat provizorie de care se bucură sentinţa civilă nr. 3708 din data de 20 septembrie 2018, pronunţată în dosarul civil nr. x/2018

Astfel, în cauză, cererea de suspendare a executării Ordinului m.a.i. nr. II/396 din 14.02.2018 a fost tranşată, provizoriu, de către Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2018, astfel că o nouă cerere de suspendare a aceluiaşi ordin ar fi trebuit respinsă prin raportare la prevederile art. 430 şi următoarele din C. proc. civ.

Cu toate acestea, instanţa de recurs, a respins recursul formulat de către MAI, menţinând sentinţa civilă nr. 115 din 13 ianuarie 2020 ca fiind temeinică şi legală.

Faţă de cele arătate, opinează că pronunţarea unei soluţii legale şi temeinice impunea respingerea cererii de suspendare a executării Ordinului m.a.i. nr. II/396 din 14.02.2018 prin raportare la prevederile art. 431 şi următoarele din C. proc. civ.

În fine, revizuentul arată că atât timp cât intimatului reclamant i-a fost soluţionată o cerere de suspendare având ca obiect executarea Ordinului m.a.i. nr. II/396 din 14.02.2018, Curtea de Apel Bucureşti ar fi trebuit să constate autoritatea de lucru judecat provizorie în raport de sentinţa civilă nr. 3708 din 20 septembrie 2018 pronunţată în dosarul civil nr. x/2018 şi să respingă în consecinţă cererea de chemare în judecată.

III Apărările intimatului reclamant

26. Intimatul A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire.

IV Considerentele Înaltei Curţi asupra revizuirii

Excepţia inadmisibilităţii revizuirii, invocată de intimatul reclamant, este nefondată.

Înalta Curte constată că sunt nefondate susţinerile privind lipsa împuternicirii semnate de ministru şi acordate domnului B., invocată în cuprinsul întâmpinării, având în vedere că reprezentantul revizuentului a depus Ordinul Ministrului Afacerilor Interne nr. II/2214 din 03.08.2018 privind numirea în funcţia de director general adjunct al Direcţiei Generale Juridice.

Art. 1 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Direcţiei Generale Juridice, aprobat prin Ordinul M.A.I. nr. 100/2011, cu modificările şi completările ulterioare, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 400 din data de 8 iunie 2011, stipulează că "Direcţia Generală Juridică, denumită în continuare direcţie generală, este unitatea centrală de specialitate a Ministerului Afacerilor Interne, denumit în continuare minister, fără personalitate juridică, cu competenţă materială şi teritorială generală în domeniul asistenţei juridice, care este organizată şi funcţionează în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Interne, aprobată cu modificări prin Legea nr. 15/2008, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Hotărârii Guvernului nr. 416/2007 privind structura organizatorică şi efectivele Ministerului Afacerilor Interne, cu modificările şi completările ulterioare". La art. 4 alin. (1) din acelaşi act administrativ se prevede că "Direcţia generală, prin directorul general, directorii generali adjuncţi, sau personalul desemnat de către aceştia, reprezintă şi angajează ministerul în raporturile cu instanţele de judecată şi a altor organe de jurisdicţie şi îndrumă, coordonează, controlează şi monitorizează activităţile din domeniul său de competenţă desfăşurate de către structurile de profil ori de personalul desemnat în acest scop la nivelul unităţilor din aparatul central al ministerului, al instituţiilor şi structurilor aflate în subordinea ministerului şi al unităţilor din subordinea acestora, în limitele şi în condiţiile stabilite potrivit reglementărilor în vigoare". De asemenea, art. 4 alin. (3) din acelaşi act precizează că " Directorul general, precum şi directorii generali adjuncţi ai direcţiei generale sunt împuterniciţi să semneze acţiuni în justiţie, căi de atac, renunţarea la acţiuni şi căi de atac, precum şi orice mijloace legale de apărare a intereselor ministerului în faţa instanţelor de judecată şi a altor organe de jurisdicţie".

În faţa instanţelor de judecată, MAI este reprezentat de Direcţia Generală Juridică, structură mandatată prin acte normative în acest sens. Revizuirea este promovată de MAI prin reprezentant legal Direcţia Generală Juridică, semnat de directorul general adjunct în conformitate cu ordinul ministrului nr. II/2214/03.08.2018 depus în copie la dosar recurs.

Totodată, Înalta Curte constată că nu sunt fondate susţinerile intimatului referitoare la nemotivarea cererii de revizuire, având în vedere că revizuentul a invocat autoritatea de lucru judecat provizorie raportat la sentinţa nr. 3708 din 20 septembrie 2018 pronunţată în dosarul civil nr. x/2018

Examinând cererea de revizuire în raport de temeiul de drept indicat, Înalta Curte urmează să respingă cererea, pentru considerentele arătate în continuare.

Revizuentul a invocat în susţinerea cererii sale motivul de revizuire prevăzut de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit cărora revizuirea unei hotărâri poate fi cerută dacă "există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Înalta Curte constată că prin cererea de chemare în judecată ce a format obiectul dosarului în care s-a pronunţat decizia a cărei revizuire se solicită, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, a solicitat, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 suspendarea executării Ordinului ministrului afacerilor interne nr. II/396 din 14.02.2018 privind aplicarea sancţiunii cu trecerea în rezervă colonelului A., încadrat pe funcţia de ofiţer specialist principal, începând cu data emiterii acestuia, 14.02.2018, până la soluţionarea definitivă a cauzei.

Cererea a fost soluţionată prin sentinţa civilă nr. 115/13.01.2020 pronunţată în dosarul nr. x/2018, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată excepţia inadmisibilităţii formulării capătului de cerere având ca obiect repunerea reclamantului în toate drepturile băneşti avute la data de 13.02.2018, a fost admisă în parte cererea precizată şi s-a dispus suspendarea executării Ordinului Ministrului Afacerilor Interne nr. II/396/14.02.2018 până la pronunţarea instanţei de fond în dosar nr. x/2018, fiind respinsă, în rest cererea, ca neîntemeiată.

În recursul formulat împotriva acestei sentinţe, soluţionat prin decizia civilă nr. 346 din data de 16 martie 2020, a cărei revizuire se solicită în prezenta cauză, a fost invocată, ca motiv de casare întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., de către recurenta-pârât MAI, excepţia autorităţii de lucru judecat, prin raportare la hotărârea nr. 3708 din data de 20 septembrie 2018, pronunţată în dosarul civil nr. x/2018

Această excepţie a fost analizată de către instanţa de recurs, care a stabilit că puterea de lucru judecat este exclusă ab initio în situaţia dată, prin raportare la dosarul nr. x/2018, în care soluţia a fost dată pe o excepţie, iar art. 14 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 vizează o dezlegare pe fond a cererii de suspendare, şi în contextul în care condiţia referitoare la paguba iminentă se analizează întotdeauna prin raportare la data formulării noii cereri şi nu la data anterioară când a fost înaintată prima cerere de suspendare.

S-a reţinut că, faţă de recomandările făcute de instanţa de casare, prin Decizia nr. 454/27.08.2019, prin care fost casată încheierea prin care se suspendase judecata cauzei până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2018, şi de considerentele acestei decizii, prima instanţă s-a conformat întru totul, soluţia dată pornind de la cele statuate în decizia de casare, ca atare, argumentele aduse de recurent relativ la autoritatea provizorie de lucru judecat sunt lipsite de suport, câtă vreme chestiunea fusese analizată în ciclul procesual anterior, considerentele instanţei de casare fiind valorificate în rejudecare.

Odată invocată excepţia autorităţii de lucru judecat, revizuirea întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. ar fi fondată doar în ipoteza în care instanţa în faţa căreia a fost invocată excepţia a omis a se pronunţa asupra acestui incident procedural.

Or, după cum reiese din examinarea deciziei nr. 346 din data de 16 martie 2020, ce formează obiectul revizuirii de faţă, instanţa de recurs, învestită cu motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., referitor la "încălcarea autorităţii de lucru judecat", a examinat criticile recurentului-pârât Ministerul Afacerilor Interne, stabilind că argumentele aduse de recurent relativ la autoritatea provizorie de lucru judecat sunt lipsite de suport, câtă vreme chestiunea fusese analizată în ciclul procesual anterior, considerentele instanţei de casare fiind valorificate în rejudecare.

În atare condiţii, nu se poate invoca o pretinsă contrarietate de hotărâri, întrucât s-a examinat excepţia autorităţii de lucru judecat în decizia a cărei revizuire se solicită; odată verificată această chestiune, calea revizuirii urmăreşte, în realitate, să supună unei alte instanţe discutarea aceloraşi aspecte pe care o instanţă anterioară s-a pronunţat deja, ceea ce ar conduce la o încălcare a autorităţii de lucru judecat a considerentelor decizorii ce au fost reţinute prin hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat. Este inadmisibilă exercitarea, practic, a unui recurs la recurs, prin care partea nemulţumită de o hotărâre judecătorească încearcă să obţină retractarea acelei hotărâri, uzitând de mecanismul invocării unui motiv de revizuire pentru care nu sunt îndeplinite condiţiile de exercitare a acestei căi extraordinare de atac.

Revizuirea întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. are ca scop înlăturarea din ordinea juridică a unei hotărâri pronunţate cu încălcarea autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri anterioare, atunci când cele două sunt potrivnice, dar o astfel de cerere este condiţionată de împrejurarea că judecătorul cauzei ce a pronunţat cea de-a doua hotărâre să nu fi cunoscut despre existenţa primei hotărâri ori să fi omis a se pronunţa asupra autorităţii de lucru judecat ce a fost invocată în cel de-al doilea dosar, condiţie care nu este îndeplinită în cauză.

Temeiul de drept al soluţiei pronunţate

Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 513 raportat la art. 509 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, formulată de intimatul A. şi, totodată, va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul Ministerul Afacerilor Interne împotriva deciziei nr. 346 din 16 martie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2020.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, formulată de intimatul A..

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul Ministerul Afacerilor Interne împotriva deciziei nr. 346 din 16 martie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2020.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Recursul se depune la ICCJ, secţia de contencios administrativ şi fiscal. Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 ianuarie 2021.