Jurisdiction for social security claims regarding parliamentary age-limit allowances falls to civil courts

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 1872 din 29 iunie 2021, Tribunalul Vâlcea, secţia a I-a civilă a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Vâlcea şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P. şi Q., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Ministerul Finanţelor Publice, chemat în garanţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj şi Consiliul National Pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect "drepturi salariale ale personalului din justiţie recalculare indemnizaţie de încadrare", în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Învestită prin declinare, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 198/F-C din 2 noiembrie 2021, a admis excepţia de necompetenţă materială în soluţionarea cauzei, a declinat, în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă, competenţa de soluţionare a cauzei, a constatat intervenit conflict negativ de competenţă, a suspendat, din oficiu, judecata cauzei până la soluţionarea conflictului negativ de competenţă, şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.

Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Tribunalului Vâlcea, secţia a I-a civilă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că cererea prin care se solicită emiterea ordinului de salarizare este cerere accesorie, deoarece această cerere depinde de soluţia care se va da asupra cererii privind recalcularea indemnizaţiilor reclamanţilor, neputând fi soluţionată diferit de aceasta din urmă, având în vedere că solicitarea de emitere a ordinelor de salarizare este formulată ca o consecinţă a obligării pârâţilor la recalcularea indemnizaţiilor.

Prin cererea reclamanţilor vizând emiterea ordinului de salarizare, nu se solicită instanţei analizarea vreunui act administrativ şi nici nu se deduce judecăţii un act asimilat, nereieşind în vreun fel că reclamanţii ar fi adresat, anterior cererii de chemare în judecată, vreo solicitarea pârâţilor de emitere a ordinului de salarizare şi care să fi fost refuzată de pârâţi ori căreia nu i s-ar fi răspuns.

Calitatea emitentului ordinului de respingere a cererii de acordare a indemnizaţiei nu este de natură a atrage de plano competenţa instanţei de contencios administrativ, întrucât o astfel de competenţă specială intervine doar în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de legiuitor.

Totodată, se observă că norma specială reglementată de Legea nr. 96/2006 nu face trimitere la legea contenciosului administrativ.

Înalta Curte constată că litigiul de faţă este unul de asigurări sociale deoarece reclamanţii au supus controlului instanţei de judecată modalitatea în care emitentul ordinului a aplicat prevederile referitoare la stabilirea pensiilor din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor.

Indemnizaţia pentru limită de vârstă are caracterul unui drept de asigurări sociale rezultă şi din dispoziţiile art. 3 alin. (5) din Hotărârea Birourilor permanente ale Camerei Deputaţilor şi Senatului nr. 1/2016 de aprobare a Normelor Metodologice privind acordarea indemnizaţiei pentru limită de vârstă prevăzute de Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor republicată "Deputaţii şi senatorii care au valorificat perioadele de mandat la stabilirea pensiei de serviciu conform Legii nr. 7/2006 privind Statutul funcţionarului public parlamentar, republicată cu modificările şi completările ulterioare, nu pot valorifica aceleaşi perioade de mandat şi pentru a solicita indemnizaţia pentru limită de vârstă prevăzută de Legea nr. 96/2006 republicată".

Prin urmare, perioadele de mandat de parlamentar fie se valorificau la stabilirea pensiei de serviciu conform Legii nr. 7/2006, fie pentru stabilirea indemnizaţiei pentru limită de vârstă prevăzută de Legea nr. 96/2006.

Faptul că legiuitorul a recunoscut deputaţilor şi senatorilor posibilitatea de a valorifica perioadele de mandate fie la stabilirea pensiei de serviciu conform Legii nr. 7/2006, fie la stabilirea indemnizaţiei pentru limită de vârstă prevăzută de Legea nr. 96/2006, conduce la concluzia că indemnizaţia pentru limită de vârstă are caracterul unui drept de asigurări sociale.

Raportat la obiectul cauzei, respectiv drepturile de pensie ale reclamanţilor, şi în lipsa unor reglementări speciale, competenţa de soluţionare a cauzei este reglementată de dispoziţiile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Faptul că actul contestat a fost emis de o autoritate publică nu atrage incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 554/2004 deoarece acesta nu a fost emis în regim de putere publică în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 iar raportat la natura raporturilor juridice deduse controlului, numai instanţele prin intermediul cărora se realizează jurisdicţia asigurărilor sociale pot aprecia asupra legalităţii actului dedus judecăţii.

Astfel, având în vedere dispoziţiile art. 152 din Legea nr. 263/2010 potrivit cărora "jurisdicţia asigurărilor sociale se realizează prin tribunale şi curţi de apel" şi prevederile art. 95 din C. proc. civ., litigiul va fi soluţionat în primă instanţă de tribunal, în complet specializat de asigurări sociale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia a I-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P. şi Q. şi pe pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj şi Consiliul National pentru Combaterea Discriminării în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia a I-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 februarie 2022.