Fiscal litigation suspension: inapplicability of mandatory civil suspension when criminal civil claimant is the tax authority, not the taxpayer

Şedinţa publică din data de 24 februarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 07 aprilie 2020, sub nr. x/2020, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Cluj - continuatoare a Administraţiei pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul regiunii Cluj, anularea Deciziei nr. 55/12.03.2020 de soluţionare a contestaţiei administrative, a Deciziei de impunere x/07.07.2016, prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei suma de 12.236.457 RON reprezentând impozit pe profit şi TVA, stabilite suplimentar cu creanţele accesorii aferente sumelor stabilite suplimentar, precum şi anularea Raportului de Inspecţie Fiscală.

2. Încheierea recurată în cauză

Prin încheierea din data de 08 aprilie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2020, s-a dispus suspendarea judecării cauzei conform dispoziţiilor art. 412 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., până la soluţionarea dosarului penal aflat pe rolul Tribunalului Cluj nr. 7358/117/2017, dar nu mai târziu de un an de la momentul suspendării cauzei.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva încheierii din data de 08 aprilie 2021 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a exercitat recurs reclamanta A. S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate din perspectiva unor critici de nelegalitate circumscrise motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ.

În dezvoltarea recursului a susţinut că instanţa a oferit o interpretare abuzivă art. 412 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit cărora judecarea cauzelor se suspendă de drept în alte cazuri prevăzute de lege, ajungând astfel la concluzia că în cauză suspendarea soluţionării contestaţiei fiscale este obligatorie şi nu facultativă, deşi legiuitorul a prevăzut în mod expres că într-o atare situaţie suspendarea poate fi cel mult facultativă şi se poate dispune doar atunci când se constată că s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să se dea.

În speţă nu operează suspendarea de drept a judecării cauzei în baza prevederilor art. 27 alin. (1) C. proc. pen., care prevede că "dacă nu s-au constituit parte civilă în procesul penal, persoană vătămată sau succesorii acestora pot introduce la instanţa civilă acţiune pentru repararea prejudiciului cauzat prin infracţiune", pentru că aplicabilitatea acestui articol este una limitată strict la cadrul unui proces civil de constituire de parte civilă, reprezentând o excepţie de la regula generală, fiind astfel evident că instanţa de fond a aplicat eronat dispoziţiile legale.

Din perspectiva dreptului de acces la o instanţă, recurentul face trimitere la dispoziţiile art. 28 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora "Instanţa de contencios administrativ nu poate suspenda judecarea pricinii când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune săvârşită în legătură cu actul administrativ atacat, dacă reclamantul persoană vătămată stăruie în continuarea judecării pricinii", ceea ce reprezintă o excepţie de la regula "penalul tine în loc civilul", acordându-se astfel prioritate principiului disponibilităţii părţii şi principiului celerităţii jurisdicţionale.

Mai susţine recurentă că măsura suspendării judecăţii nu este motivată corespunzător din perspectiva dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., instanţa invocând doar formal dispoziţiile legale care ar justifica măsura suspendării, fără a arăta în fapt de unde rezultă necesitatea instituirii acestora.

În fine, susţine recurentul că prin dispunerea suspendării se aduce atingere dreptului la un proces echitabil, din perspectiva duratei rezonabile a procesului, tergiversarea litigiului având loc prin însăşi faptul că deşi încheierea de suspendare a avut loc la data de 8.04.2021 aceasta a fost redactată şi comunicată la data de 9.12.2021, cu o întârziere de peste 8 luni de zile.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Cluj, în nume propriu şi pentru Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului reclamantei şi menţinerii încheierii atacate ca fiind temeinică şi legală. În esenţă, a susţinut că, deşi prin cererea de recurs s-a arătat că instanţa de fond a încălcat prevederile art. 28 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în opinia sa aceste prevederi se aplică doar în cazul suspendării facultative prevăzută de art. 413 C. proc. civ., nu şi în cazul suspendării de drept, precum în cauza pendinte.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând încheierea recurată prin prisma dispoziţiilor legale incidente, în raport de criticile invocate de recurenta-reclamantă A. S.R.L şi de apărările formulate de intimatele-pârâte Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Cluj şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca prin întâmpinarea formulată în cauză, Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce succed.

Sintetizând circumstanţele cauzei, Înalta Curte reţine că prin încheierea din data de 8.04.2021 Curtea de Apel Cluj a dispus, în baza dispoziţiilor art. 412 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., suspendarea judecăţii cauzei până la soluţionarea dosarului penal nr. x/2017, aflat pe rolul Tribunalului Cluj, dar nu mai târziu de un an de la momentul suspendării, reţinând că în cadrul respectivului dosar administratorul statutar B. a fost trimis în judecată pentru mai multe infracţiuni de evaziune fiscală, că Agenţia de Administrare Fiscală s-a constituit parte civilă pentru suma de 12.236.457 RON cu titlu de prejudiciu adus bugetului de stat consolidat de către inculpat, fiind vorba de aceeaşi sumă ca şi în prezentul dosar, iar reclamanta A. S.R.L. are calitatea de parte în cauza penală, împotriva ei fiind exercitată acţiunea civilă în condiţiile art. 20 alin. (8) C. proc. pen., pentru fapte care au legătură şi cu prezenta cauză.

Procedând la verificarea încheierii din data de 8 aprilie 2021 din perspectiva criticilor subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că acest motiv de casare este incident în cauză, criticile formulate de recurenta-reclamantă sub acest aspect fiind, prin urmare, fondate, de natură a determina reformarea hotărârii atacate, conform celor ce urmează:

Astfel, Înalta Curte constată că, potrivit acestui motiv de recurs, casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Nulitatea actelor de procedură este definită la art. 174 alin. (1) din C. proc. civ. ca fiind "sancţiunea care lipseşte total sau parţial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerinţelor legale, de fond sau de formă". De asemenea, potrivit art. 175 alin. (1) C. proc. civ. "actul de procedură este lovit de nulitate dacă prin nerespectarea cerinţei legale s-a produs părţii o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea acestuia".

În speţă, neregularitatea procedurală produsă constă în suspendarea judecăţii cauzei prin reţinerea unui caz de suspendare de drept a judecăţii care nu era incident în cauză, vătămarea produsă părţii, constând în încălcarea dreptului la un proces echitabil din perspectiva duratei rezonabile a procesului, neputând fi înlăturată decât prin anularea actului.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 412 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pe lângă situaţiile reglementate la punctele 1-7 din acest articol, judecata cauzelor se suspendă de drept şi în alte cazuri prevăzute de lege, în acest sens fiind avute în vedere situaţiile în care, prin dispoziţii cuprinse în chiar C. proc. civ. sau în alte acte normative, se stipulează expres alte cazuri în care întreruperea cursului judecăţii este obligatorie.

Judecătorul fondului a reţinut că în speţă este incident cazul de suspendare reglementat de art. 27 alin. (7) C. proc. pen., potrivit căruia, în cazul în care persoana vătămată sau succesorii acestuia nu s-au constituit parte civilă în procesul penal şi au introdus la instanţa civilă acţiune pentru recuperarea prejudiciului cauzat prin infracţiune, judecata în faţa instanţei civile se suspendă după punerea în mişcare a acţiunii penale şi până la rezolvarea în primă instanţă a cauzei penale, dar nu mai mult de un an.

Înalta Curte constată că dispoziţiile legale anterior citate reglementează un caz de suspendare de drept a cursului judecăţii, care intervine în situaţiile în care acţiunea civilă, având ca obiect prejudiciul produs prin infracţiunea care face obiectul unei cauze penale, se soluţionează de către instanţa civilă, ca urmare a faptului că persoana vătămată sau succesorii acesteia nu se mai pot constitui parte civilă în cadrul procesului penal şi că o atare situaţie presupune existenţa unei identităţi, atât între persoana vătămată din cadrul procesului penal şi reclamanta din cadrul procesului civil, cât şi între izvoarele pretenţiilor formulate în cele două cauze, care în fapt rezidă în infracţiunea săvârşită de către inculpat.

Or, o asemenea situaţie nu este incidentă în speţă întrucât în cadrul procesului penal acţiunea civilă a fost exercitată de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, iar în prezentul litigiu demersul judiciar, având ca obiect anularea unor acte administrativ fiscale, a fost iniţiat de către reclamanta A. S.R.L., care în cadrul procesului penal are calitatea de parte responsabilă civilmente. De asemenea, în fiecare dintre cele două cauze interesele procesuale ale celor două părţi sunt antagonice şi nu identice, aşa cum impune art. 27 alin. (7) C. proc. pen., rezultând astfel, cu puterea evidenţei, că în speţă nu sunt întrunite cerinţele legale care conduc la suspendarea de drept a judecăţii.

Din perspectiva criticilor formulate sub acest aspect nu vor fi însă reţinute cele vizând încălcarea principiului disponibilităţii, decurgând din nesocotirea dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora instanţa de contencios administrativ nu poate suspenda judecarea pricinii când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune săvârşită în legătură cu actul administrativ atacat, dacă reclamantul persoană vătămată stăruie în continuarea judecării pricinii, întrucât, după cum au susţinut şi intimatele-pârâte, textul legal citat instituie o excepţie de la regula consacrată de art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., ce reglementează un caz de suspendare facultativă a judecăţii, iar în speţă prima instanţă a reţinut un caz de suspendare de drept a judecăţii, astfel încât dispoziţiile invocate nu-şi găsesc aplicabilitatea.

Reţinând ca întemeiat acest motiv de recurs, Înalta Curte, nu va mai analiza celelalte critici formulate de către recurenta-reclamantă, cercetarea acestora devenind de prisos în actualele circumstanţe.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate de instanţa de recurs

Pentru argumentele expuse la pct. 5 din prezenta decizie, constatând că în cauză este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 496 alin. (2) C. proc. civ., va admite recursul, va casa încheierea recurată şi va trimite cauza la instanţa de fond spre continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva încheierii din data de 08 aprilie 2021 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2020.

Casează încheierea recurată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru continuarea judecăţii.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 24 februarie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.