Job ad language requirement for Hungarian-speaking nursery post upheld; discrimination claim rejected

Şedinţa publică din data de 24 februarie 2022

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 03.09.2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi Primarul Municipiului Miercurea Ciuc, anularea în tot a Hotărârii nr. 35 din 13.01.2016 a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, sancţionarea Primarului municipiului Miercurea Ciuc cu amendă contravenţională în temeiul O.G. nr. 137/2000 pentru fapte de discriminare pe criterii etnice potrivit celor cuprinse în petiţia nr. 4019/10.06.2015, cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 1744 din data de 17 mai 2019 pronunţată în Dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţiile tardivităţii, lipsei capacităţii de folosinţă, lipsei dovezii calităţii de reprezentant, lipsei plângerii prealabile şi prescrierii dreptului la acţiune, ca neîntemeiate.

A respins, în parte, excepţia prematurităţii formulării acţiunii, doar în ceea ce priveşte capătul 1 de cerere, ca neîntemeiată.

A admis excepţia prematurităţii acţiunii în privinţa capătului 2 de cerere şi al capătului subsidiar al cererii.

A admis în parte acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi Primarul Municipiului Miercurea Ciuc.

A anulat Hotărârea nr. 35/13.01.2016 a pârâtului Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, cu consecinţa obligării acestui pârât la emiterea unei noi hotărâri cu respectarea considerentelor prezentei sentinţe.

A admis în parte cererea de obligare a pârâtului C.N.C.D. la plata cheltuielilor de judecată şi a obligat pârâtul C.N.C.D. la plata către reclamanta a sumei de 50 RON cheltuieli de judecată.

Totodată, a respins, ca prematur formulate, capătul 2 de cerere şi capătul subsidiar al cererii şi a respins în rest cererea de obligare a pârâtului C.N.C.D. la plata cheltuielilor de judecată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii primei instanţe au exercitat recurs pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi Primarul Municipiului Miercurea Ciuc, criticând-o pentru nelegalitate.

3.1. În dezvoltarea recursului său, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., recurentul-pârât Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a susţinut că soluţia instanţei de fond reflectă interpretarea şi aplicarea greşită a disp. art. 1 alin. (1) şi (2) şi art. 18 din Legea nr. 554/2004, care instituie un contencios de plină jurisdicţie, în cadrul căreia controlul exercitat de instanţa de contencios administrativ nu se limitează la aspecte formale ale raportului juridic dedus judecăţii.

Instanţa de judecată poate ordona măsuri pentru restabilirea dreptului sau interesului legitim vătămat, atunci când apreciază că sunt îndeplinite condiţiile legii, iar nu doar să oblige autoritatea să reevalueze cererea care i-a fost adresată.

Instanţa de fond trebuia să cerceteze ea însăşi fondul pricinii pentru a stabili dacă faptele reclamate reprezintă o situaţie de discriminare, cu atât mai mult cu cât au fost încuviinţate şi administrate nemijlocit toate probele solicitate, inclusiv toată documentaţia care a stat la baza emiterii hotărârii CNCD, anulate.

Susţine recurentul-pârât că soluţia de obligare a sa la reanalizarea petiţiei reclamantului, cu respectarea considerentelor sentinţei, lipseşte de efectivitate mecanismul contenciosului administrativ şi echivalează cu necercetarea fondului cauzei.

Cu privire la motivele de nelegalitate întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-pârât arată că este de prisos să le dezvolte, faţă de cele deja arătate.

3.2. Recursul pârâtului Primarul Municipiului Miercurea Ciuc a fost întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul-pârât critică soluţia primei instanţe în privinţa respingerii excepţiei lipsei dovezii calităţii de reprezentant a reclamantei.

Dovada, conform disp. art. 151 alin. (4) din C. proc. civ. trebuie depusă la data introducerii acţiunii, prin extras din registrul public în care este menţionată împuternicirea de la momentul demarării procesului, iar simpla susţinere a reclamantei în sensul că nu au intervenit modificări în ceea ce priveşte reprezentarea prin preşedintele asociaţiei, nu este de natură să o exonereze de obligaţia prevăzută de lege.

Se mai arată că, la momentul introducerii acţiunii, dl B. nu avea calitatea de reprezentant al asociaţiei rezultă din extrasul din Registrul Naţional, unde la "Modificări ale secţiunii", se arată că, în data de 11.01.2019, prin încheierea nr. 6, pronunţată în Dosarul nr. x/2019 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, s-a dispus modificarea actului constitutiv şi/sau a statutului asociaţiei în privinţa schimbărilor din componenţa consiliului director.

Pe fondul cauzei, recurentul-pârât susţine că s-a solicitat şi cunoaşterea limbii maghiare, fără să se ceară apartenenţa la o anumită naţionalitate sau etnice, aşa cum se arată la art. 8 alin. (2) din O.G. nr. 137/2000.

Astfel, nu se poate vorbi despre discriminare, condiţia specifică de cunoaştere a limbii maghiare, înscrisă în anunţ, vizează protecţia grupurilor defavorizate şi este în strictă concordanţă cu prevederile legale citate.

Recurentul-pârât invocă disp. art. 108 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, art. 15 din Hotărârea nr. 1206/2001 pentru aprobarea normelor de aplicare a dispoziţiilor privitoare la dreptul cetăţenilor aparţinând unei minorităţi naţionale de a folosi limba maternă în administraţia publică locală, Legea nr. 215/2001 care obligă ca în condiţiile administrativ-teritoriale în care persoanele aparţinând unei minorităţi naţionale deţin o pondere de peste 20%, unii funcţionari publici din serviciile care au contacte direct cu cetăţenii, să cunoască şi limba minorităţii naţionale respective.

Textul de lege nu se referă doar la posturi din compartimentul de relaţii cu publicul, cum greşit reţine instanţa de fond, ci la funcţionarii publici din serviciile care au contact direct cu cetăţenii aparţinând minorităţilor respective.

Potrivit menţiunilor din fişa postului, printre atribuţiile şefului de secţie la Serviciul Social-Creşă din aparatul de specialitate al primarului municipiului Miercurea Ciuc se regăsesc aspecte din care reiese că îndeplinirea acestora presupune că, în anumite cazuri este imperios necesar ca acesta să cunoască limba maghiară.

Postul în discuţie are ca atribuţii reprezentarea serviciului în relaţiile cu autorităţile şi instituţiile publice, cu persoanele fizice şi juridice din ţări şi din străinătate, informarea şi relaţionarea cu părinţii care beneficiază sau vor să beneficieze de serviciile creşei, de unde rezultă că natura acestuia presupune relaţii cu publicul, motiv pentru care sunt aplicabile disp. art. 2 alin. (9) din O.G. nr. 137/2000, care reglementează în ce condiţii unele măsuri nu constituie discriminare.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată de către intimata-reclamantă A. s-a solicitat respingerea recursurilor promovate de pârâţi şi menţinerea sentinţei de fond ca temeinică şi legală. În esenţă, a susţinut că în mod temeinic şi legal a respins prima instanţă toate excepţiile invocate în cauză de către pârâţi, i-a admis în parte acţiunea şi a anulat Hotărârea nr. 35/13.01.2016 emisă de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, cu consecinţa obligării acestuia la emiterea unei noi hotărâri cu respectarea considerentelor sentinţei pronunţate. A subliniat intimata-reclamantă faptul că postul de şef secţie la Serviciul Social - Creşă nu este un post de relaţii cu publicul şi, ca atare, impunerea cunoaşterii obligatorii a limbii maghiare pentru participanţii la concursul organizat de Primarul Municipiului Miercurea Ciuc pentru ocuparea acestui post este abuzivă şi discriminatorie la adresa cetăţenilor români care nu cunosc limba maghiară dar care ar fi putut să se înscrie la concurs, fiind pregătiţi din punct de vedere profesional.

Recurentul-pârât Primarul Municipiului Miercurea Ciuc a formulat, la rândul său, întâmpinare faţă de recursul pârâtului Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, solicitând admiterea acestuia astfel cum a fost formulat, deoarece sentinţa de fond a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material incidente în cauză. În esenţă, a arătat că instanţa de fond trebuia să cerceteze fondul pricinii pentru a stabili dacă faptele reclamate reprezintă discriminare, considerând că în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 controlul exercitat de instanţa de contencios administrativ nu se limitează la aspecte formale ale raportului juridic dedus judecăţii.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Analiza motivelor de casare

Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile formulate împotriva soluţiei de respingere a excepţiei lipsei dovezii calităţii de reprezentant a numitului B..

Acţiunea a fost introdusă de reclamanta A. şi a fost semnată, în calitate de reprezentant de preşedintele asociaţiei B..

Recurentul-pârât Primarul municipiului Miercurea-Ciuc a invocat în faţa primei instanţe, excepţia lipsei calităţii de reprezentant, susţinând că mandatul de 2 ani al consiliului director care reprezintă organul executiv al asociaţiei a expirat, iar Hotărârea Adunării Generale nr. 1 din 14.04.2017, prin care mandatul consiliului a fost prelungit, nu a fost înregistrată în Registrul Naţional privind asociaţiile şi fundaţiile.

Judecătorul fondului a respins excepţia lipsei calităţii de reprezentant a numitului B., reţinând că s-a depus la dosar o copie de pe Registrul naţional al asociaţiilor din data de 09.08.2018, de unde rezultă că persoana fizică ce a semnat acţiunea, deţine funcţia de preşedinte şi are calitatea de reprezentant al asociaţiei, de asemenea s-a depus la dosar Hotărârea nr. 1/14.04.2017 a Adunări Generale a membrilor asociaţiei, prin care s-a dispus prelungirea componenţei comitetului director pentru o perioadă de 2 ani.

S-a mai arătat că nemenţionarea în registrul special al asociaţiilor a Hotărârii din data de 14.04.2017 nu afectează valabilitatea acesteia, înregistrarea făcându-se doar pentru opozabilitate faţă de terţi, iar jurisprudenţa invocată de pârât este minoritară.

În dezvoltarea argumentelor aduse criticii respingerii excepţiei lipsei calităţii de reprezentant a semnatarului acţiunii introductive, recurentul-pârât susţine faptul că Hotărârea nr. 1/14.04.2014 a fost înregistrată în Registrul naţional abia în data de 11.09.2019, prin încheierea nr. 6, pronunţată în Dosarul nr. x/2019 al Judecătoresei Sector 3 Bucureşti.

Înalta Curte observă că recurentul-pârât, Primarul municipiului Miercurea-Ciuc nu dezvoltă motivele de nelegalitate întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi practic, cele expuse în cuprinsul cererii de recurs, referitoare la greşita respingere a excepţiei lipsei calităţii de reprezentant, reiterează acţiunea introductivă.

Cu privire la criticile aduse de recurentul-pârât Primarul mun. Miercurea-Ciuc fondului pricinii, se reţine că recurentul a susţinut interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, în conformitate cu prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul-pârât invocă interpretarea şi aplicarea greşite de către prima instanţă a disp. art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, prin care se arată că prin discriminare se înţelege orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă pe bază de [...] limbă [...] care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice".

De asemenea, recurentul-pârât susţine şi interpretarea şi aplicarea greşită a prevederilor art. 19 din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, conform cărora "în unităţile administrativ-teritoriale în care cetăţenii aparţinând minorităţilor naţionale au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor, autorităţile administraţiei publice locale, instituţiile publice aflate în subordinea acestora, precum şi serviciile publice deconcentrate asigură folosirea, în raporturile cu aceştia şi a limbii materne, în conformitate cu prevederile Constituţiei, ale prezentei legi şi ale tratatelor internaţionale la care România este parte".

O altă normă de drept material interpretată greşit de judecătorul fondului este, în opinia recurentului-pârât, disp. art. 76 alin. (3) din Legea nr. 215/2001, care stabilesc că "în condiţiile prevăzute de alin. (2), în posturile care au atribuţii privind relaţii cu publicul vor fi încadrate şi persoane care cunosc limba maternă a cetăţenilor aparţinând minorităţii respective".

În fine, potrivit disp. art. 15 din H.G. nr. 1206/2001 pentru aprobarea Normelor de aplicare a dispoziţiilor privitoare la dreptul cetăţenilor aparţinând unei minorităţi naţionale de a folosi limba maternă în administraţia publică locală, cuprinse în Legea nr. 215/2001, "în unităţile administrativ-teritoriale în care cetăţenii aparţinând unei minorităţi au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor în cadrul aparatului propriu al consiliilor locale sau judeţene, în compartimentele care au atribuţii privind relaţii cu publicul, vor fi încadrate şi persoane care cunosc limba maternă a cetăţenilor aparţinând minorităţii respective".

Prima instanţă interpretează aceste prevederi legale în sensul în care, în realitate, obligativitatea cunoaşterii limbii maghiare în speţă, revine doar în cazul celor care lucrează în compartimentele care au atribuţii privind relaţiile cu publicul, or, se susţine că în cazul postului de şef secţie la Serviciul Social - Creşă, postul pentru care s-a organizat concurs, acesta nu este un post la compartimentul de relaţii cu publicul, ci este un post de conducere la un serviciu distinct.

Înalta Curte reţine, din cuprinsul fişei postului de conducere, că acesta are ca sarcini şi responsabilităţi principale, printre altele, reprezentarea serviciului în relaţiile cu autorităţile şi instituţiile publice, cu persoanele fizice şi juridice, din ţară şi din străinătate; informarea şi relaţionarea cu părinţii care beneficiau sau vor să beneficieze de serviciile creşei, de unde rezultă că postul are atribuţii privind relaţiile cu publicul.

Este adevărat că postul se regăseşte în cadrul Serviciului Public Social - Creşă şi nu la compartimentul cu atribuţii privind relaţii cu publicul din cadrul unităţii administrativ teritoriale.

Înalta Curte reţine că disp. art. 76 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 215/2001 sunt clare, în sensul că în unităţile administrativ teritoriale în care cetăţenii aparţinând unei minorităţi naţionale au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor, în raporturile lor cu autorităţile administraţiei publice locale, aceştia se pot adresa, oral sau în scris, şi în limba lor maternă şi vor primi răspunsul atât în limba română, cât şi în limba maternă, iar pentru respectarea acestei prevederi legale, în posturile care au atribuţii privind relaţii cu publicul, vor fi încadrate şi persoane care cunosc limba maternă a cetăţenilor aparţinând minorităţii respective.

Aşadar, încadrarea şi a unor persoane care cunosc limba maternă a cetăţenilor aparţinând minorităţii respective în posturi care au aribuţii privind relaţii cu publicul este reglementată prin lege, act normativ cu forţă superioară unei hotărâri de Guvern care în speţă, este calificată ca fiind un act administrativ cu caracter normativ, ce nu poate conţine prevederi care să limiteze dispoziţia legală cuprinsă în Legea nr. 215/2001.

Înalta Curte susţine însă că nu este nicio contradicţie între prevederile art. 76 alin. (3) din Legea nr. 215/2001 şi cele ale art. 15 din H.G. nr. 1206/2001, deoarece hotărârea de guvern exemplifică cazul unui compartiment care poate face atare încadrări de personal, fără a nega norma cuprinsă în lege.

Dacă art. 15 din H.G. nr. 1206/2001 s-ar interpreta astfel cum a făcut-o prima instanţă, ar însemna să existe o contradicţie clară între lege şi normele sale de aplicare, caz în care se dă întâietate actului normativ cu forţă juridică superioară, legea.

Prin urmare, criticile formulate de recurentul-pârât Primarul municipiului Miercurea-Ciuc şi întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. sunt fondate, reţinându-se că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre cu interpretarea greşită a dispoziţiilor sus-menţionate.

Această concluzie conduce la constatarea legalităţii Hotărârii nr. 35/13.01.2016 emisă de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, prin care s-a reţinut că nu se întrunesc elementele constitutive ale art. 2 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată.

Şi din această perspectivă, Înalta Curte reţine faptul că instanţa de fond a interpretat şi aplicat greşit disp. art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, neexistând discriminare pe criteriul de limbă, care să conducă la deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă ca urmare a scoaterii la concurs a postului de şef secţie la Serviciul Social - Creşă din unitatea administrativ-teritorială Miercurea-Ciuc.

Cu privire la motivele de nelegalitate invocate de recurentul-pârât Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., ca urmare a obligării acestei părţi la emiterea unei hotărâri prin care să reţină îndeplinirea condiţiilor existenţei unei discriminări şi sancţionarea pârâtului Primarul mun. Miercurea Ciuc, Înalta Curte, având în vedere considerentele deja expuse, reţine că recursul este fondat, însă criticile se încadrează la cele prevăzute de disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Se constată că prima instanţă a interpretat şi aplicat greşit prevederile invocate de recurent, ale Legii nr. 554/2004, modificată şi completată, actul administrativ atacat fiind emis cu respectarea prevederilor legale deja analizate, iar partea nu are obligaţia reanalizării situaţiei de fapt.

Faţă de acestea, în temeiul disp. art. 496 C. proc. civ., coroborat cu disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, urmează să se dispună admiterea recursurilor declarate, casarea în parte a sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea ca neîntemeiată a acţiunii formulate de reclamantă.

În privinţa excepţiei prematurităţii acţiunii se reţine că instanţa de fond a admis excepţia prematurităţii capătului doi al cererii şi al capătului subsidiar, reprezentate fie de sancţionarea Primarului mun. Miercurea-Ciuc chiar de către instanţa de judecată, fie de obligarea pârâtului CNCD să sancţioneze contravenţional cu amendă aceeaşi parte.

Instanţa de fond a respins, în parte, excepţia prematurităţii formulării acţiunii în ceea ce priveşte capătul unu al cererii, prin care s-a solicitat anularea în tot a Hotărârii nr. 35/13.01.2016 emisă de CNCD.

Înalta Curte, faţă de considerentele deja arătate, va respinge în întregime excepţia prematurităţii acţiunii, negăsindu-se niciun motiv de nelegalitate a actului administrativ jurisdicţional atacat şi neputându-se astfel sancţiona contravenţional pârâtul Primarul mun. Miercurea-Ciuc.

Urmează să se menţină celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate, prin care au fost respinse excepţiile tardivităţii, lipsei capacităţii de folosinţă, lipsei dovezii calităţii de reprezentant, lipsei plângerii prealabile şi prescrierii dreptului la acţiune, ca neîntemeiate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi Primarul Municipiului Miercurea Ciuc împotriva sentinţei nr. 1744 din 17 mai 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa recurată şi, rejudecând:

Respinge excepţia prematurităţii acţiunii.

Respinge acţiunea formulată de reclamanta A., ca neîntemeiată.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 24 februarie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.