Defendant's Annulment Motion Granted in Principle, Prison Sentence Suspended Pending Merits Review

Asupra contestaţiei în anulare de faţă

În baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

I. Prin sentinţa penală nr. 506 din data de 25 septembrie 2017 pronunţată în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală a hotărât, între altele, următoarele:

A respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul A. din infracţiunea de trafic de influenţă prevăzută de art. 291 C. pen. raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen. în infracţiunea de trafic de influenţă prevăzută de art. 291 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen. a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.

În conformitate cu art. 67 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale a închisorii.

În temeiul art. 65 C. pen. a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen.

În temeiul art. 72 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată durata măsurilor preventive privative de libertate (reţinere, arestare preventivă şi arest la domiciliu) începând cu data de 03.12.2015 până la 08.02.2016, inclusiv.

În temeiul art. 291 alin. (2) C. pen. raportat la art. 112 lit. e) C. pen. a dispus obligarea inculpatului la plata către stat a sumei de 100.000 euro sau contravaloarea în RON la cursul BNR din ziua plăţii, cu titlu de confiscare specială.

Potrivit art. 404 alin. (4) lit. c) raportat la art. 249 C. proc. pen. a menţinut măsura sechestrului asigurător instituită asupra bunurilor mobile şi imobile proprietatea inculpatului prin ordonanţa procurorului nr. 611/P/2015 din 25.01.2016, până la concurenţa sumei de 100.000 euro.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) raportat la art. 249 C. proc. pen. a menţinut măsura sechestrului asigurător instituită asupra bunurilor mobile şi imobile proprietatea inculpatului prin ordonanţa procurorului nr. 611/P/2015 din 25.01.2016, până la concurenţa sumei de 1.301.410 RON.

A obligat inculpatul la plata către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare pentru faza urmăririi penale şi judecata în primă instanţă, a sumei de 5.000 RON.

II. Prin decizia penală nr. 108 din 20 iunie 2018 pronunţată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, cu majoritate, între altele, a admis apelurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi inculpaţii A. şi B. împotriva sentinţei nr. 506 din data de 25 septembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2016.

A desfiinţat, în parte, sentinţa penală mai sus menţionată şi, rejudecând în fond:

A înlăturat aplicarea art. 7 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000 din încadrarea juridică dată faptei reţinute în sarcina inculpatului A. şi l-a condamnat pe acesta la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen.

În conformitate cu art. 67 C. pen., a aplicat aceluiaşi inculpat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 65 C. pen. a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen.

A menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate care nu contravin prezentei decizii.

Decizia menţionată a fost pronunţată cu opinia separată a domnilor judecători C. şi D., în sensul că, în ceea ce îl priveşte pe contestatorul condamnat A. se impunea desfiinţarea, în parte, a sentinţei şi în rejudecare, achitarea acestuia, în temeiul art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., cu înlăturarea măsurii confiscării speciale şi ridicarea măsurii sechestrului asigurător.

III. Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare condamnatul A., ce a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători P2 la data de 5 decembrie 2018, primind termen de soluţionare la data de 14 ianuarie 2018.

Prin rezoluţia Vicepreşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din data de 12 decembrie 2018, în baza punctului 3 lit. a) din Hotărârea nr. 156 din 6 decembrie 2018 a Colegiului de conducere a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cauza a fost scoasă de pe rol, în vederea repartizării aleatorii către completurile de 5 judecători nou înfiinţate, în temeiul art. 4 alin. (1) din Hotărârea nr. 1367 din 5 decembrie 2018 adoptată de secţia pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, cu referire la efectele deciziei nr. 685 din data de 7 noiembrie 2018 a Curţii Constituţionale a României.

Urmare repartizării aleatorii, cauza a revenit spre soluţionare completului de 5 Judecători Penal 2 pentru anul 2018, nou înfiinţat, cu termen de judecată la data de 19 decembrie 2018.

În motivarea contestaţiei în anulare formulate, contestatorul condamnat a susţinut, în esenţă, nelegala compunere a completului de 5 Judecători care a soluţionat cauza în apel, considerând că în speţă au fost încălcate dispoziţiile art. 32 din Legea 304/2004, în ceea ce priveşte modul de desemnare al unuia dintre membrii acestui complet.

În drept, a fost invocat cazul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

IV. Examinând calea de atac cu care a fost învestită, prin raportare la motivele invocate în scris şi la dispoziţiile legale care guvernează contestaţia în anulare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători constată că aceasta îndeplineşte, cumulativ, condiţiile de admisibilitate prevăzute de lege, motiv pentru care o va admite în principiu.

1. Potrivit dispoziţiilor art. 431 alin. (2) C. proc. pen., instanţa, constatând că cererea de contestaţie în anulare este formulată în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestaţia este dintre cele prevăzute la art. 426 şi că în sprijinul contestaţiei se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestaţia şi dispune citarea părţilor interesate.

Conform textului de lege mai sus-menţionat, pentru a fi admisibilă, contestaţia în anulare trebuie să îndeplinească cumulativ trei condiţii:

- să fie formulată în termenul prevăzut de lege;

- să fie invocate motive dintre cele prevăzute de art. 426 C. proc. pen.

- să fie depuse sau să se invoce dovezi care sunt la dosar.

În ce priveşte prima condiţie de admisibilitate, potrivit art. 428 alin. (1) C. proc. pen., contestaţia în anulare întemeiată pe pentru motivele prevăzute la art. 426 lit. a) şi c) - h) din acelaşi cod poate fi introdusă în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanţei de apel.

În cauză, aşa cum rezultă din actele dosarului, hotărârea contestată a fost pronunţată la data de 20 iunie 2018, fiind comunicată contestatorului condamnat la data de 14 decembrie 2018.

În raport cu acest aspect, precum şi cu împrejurarea că, în cuprinsul contestaţiei în anulare a fost invocat cazul prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., Completul de 5 Judecători constată faptul că introducerea contestaţiei în anulare (la data de 5 decembrie 2018) s-a realizat cu respectarea termenului stabilit de alin. (1) al art. 428 C. proc. pen.

În ce priveşte cea de-a doua condiţie de admisibilitate, Completul de 5 Judecători reţine că, aşa cum rezultă din motivele scrise ale contestaţiei, contestatorul condamnat şi-a întemeiat în drept calea extraordinară de atac formulată pe cazul de contestaţie prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. d) teza a I-a C. proc. pen., potrivit căruia împotriva unei hotărâri penale definitive se poate face contestaţie în anulare când instanţa nu a fost compusă potrivit legii.

În acest context, Completul de 5 Judecători reţine că, ceea ce se invocă de către contestatorul condamnat în susţinerea cererii formulate este împrejurarea că desemnarea completului de judecată care a pronunţat hotărârea contestată s-a realizat cu încălcarea dispoziţiilor art. 32 din Legea nr. 304/2004, prin nerespectarea rigorilor impuse de textul menţionat, referitoare la tragerea la sorţi a tuturor membrilor acestui complet.

Se face trimitere, în acest sens, la decizia Curţii Constituţionale nr. 685 din data de 7 noiembrie 2018, care a constatat existenţa unui conflict juridic de natură constituţională între Parlament, pe de o parte, şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe de altă parte, generat de hotărârile Colegiului de conducere a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, începând cu Hotărârea nr. 3/2014, potrivit cărora au fost desemnaţi prin tragere la sorţi doar 4 din cei 5 membri ai Completurilor de 5 judecători.

De asemenea, contestatorul condamnat invocă împrejurarea că modalitatea de stabilire a completului de judecată ce a soluţionat cauza în apel a fost prin tragerea la sorţi a doar 4 membri ai completului de judecată, nu a tuturor celor 5 judecători ce au intrat în compunerea acestui complet, cu încălcarea prevederilor art. 32 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, astfel cum a fost modificat şi completat prin Legea nr. 255/2013.

Completul de 5 Judecători reţine, totodată, că potrivit paragrafului 198 din decizia Curţii Constituţionale anterior menţionate:

"Întrucât atât în materie penală, cât şi extrapenală, sancţiunea compunerii nelegale a completului de judecată este nulitatea necondiţionată şi, prin urmare, absolută, a actelor îndeplinite de un astfel de complet, şi ţinând cont de faptul că deciziile sale produc efecte numai pentru viitor, conform art. 147 alin. (4) din Constituţie, Curtea reţine că prezenta decizie se aplică de la data publicării sale, atât situaţiilor pendinte, respectiv în cauzele aflate în curs de judecată, precum şi în cele finalizate în măsura în care justiţiabilii sunt încă în termenul de exercitare a căilor de atac extraordinare corespunzătoare, cât şi situaţiilor viitoare.

Contrar celor susţinute de către reprezentantul Ministerului Public, în cauză nu se poate susţine că aplicabilitatea deciziei Curţii Constituţionale anterior citate vizează doar situaţiile în care contestaţia în anulare a depăşit etapa analizării admisibilităţii în principiu, deoarece o asemenea distincţie nu este menţionată în considerentele şi dispozitivul acestei decizii.

În raport de toate aspectele anterior expuse, rezultă că împrejurările de fapt şi de drept susţinute de către contestatorul condamnat în cadrul contestaţiei în anulare formulate se circumscriu, de principiu, cazului de contestaţie în anulare menţionat de art. 426 lit. d) teza I C. proc. pen.

Reţinând, totodată, că şi cea de a treia condiţie de admisibilitate a contestaţiei în anulare este îndeplinită în cauză, întrucât contestatorul condamnat invocă înscrisuri care se află la dosar, Completul de 5 Judecători constată că sunt întrunite cumulativ toate condiţiile prevăzute de art. 431 alin. (2) C. proc. pen. pentru admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare formulate de condamnatul A., sens în care aceasta va fi admisă în principiu, urmând a se fixa termen pentru soluţionarea, pe fond, a acestei căi extraordinare de atac.

2. În ceea ce priveşte cererea formulată de către contestatorul condamnat privind suspendarea executării deciziei contestate, Completul de 5 Judecători constată că cererea este întemeiată pe dispoziţiile art. 430 C. proc. pen., care prevede posibilitatea ca:

"Până la soluţionarea contestaţiei în anulare, instanţa sesizată, luând concluziile procurorului, poate suspenda executarea hotărârii a cărei anulare se cere".

Din economia textelor de lege ce reglementează calea extraordinară de atac analizată, inclusiv din situarea sediului materiei (art. 430 C. proc. pen.) anterior dispoziţiilor referitoare la soluţionarea admisibilităţii în principiu a contestaţiei (431 şi următoarele C. proc. pen.), rezultă că o cerere de suspendare a executării pedepsei aplicate prin hotărârea contestată poate fi analizată în etapa procedurală în care se află cauza.

În acest context, Completul de 5 Judecători apreciază că, în raport de împrejurările de fapt şi de drept invocate de către contestatorul condamnat în cererea formulată, văzând contextul generat de necesitatea analizării în concret, în speţă, a efectelor deciziei Curţii Constituţionale nr. 685 din data de 7 noiembrie 2018 a Curţii Constituţionale a României, în cauză se impune, în temeiul dispoziţiilor art. 430 C. proc. pen., suspendarea executării pedepsei aplicate contestatorului condamnat prin sentinţa penală nr. 506 din 25 septembrie 2017 pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi în dosarul nr. x/2016, definitivă prin decizia penală nr. 108 din 20 iunie 2018, pronunţată de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2017, până la soluţionarea definitivă a contestaţiei în anulare.

În consecinţă, Completul de 5 Judecători va dispune punerea de îndată în libertate a contestatorului condamnat A. de sub puterea mandatului de executare a pedepsei emis în baza hotărârilor judecătoreşti anterior menţionate, dacă acesta nu este arestat în altă cauză.

Totodată, în baza dispoziţiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 40 de RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

I. Admite în principiu contestaţia în anulare formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 108 din 20 iunie 2018, pronunţată de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2017.

Fixează termen pentru soluţionarea contestaţiei în anulare la data de 21 ianuarie 2019, Sala secţiei penale, pentru când se va cita contestatorul condamnat.

II. Admite cererea de suspendare a executării sentinţei penale nr. 506 din 25 septembrie 2017 pronunţate de secţia penală a Înaltei Curţi în dosarul nr. x/2016, definitivă prin decizia penală nr. 108 din 20 iunie 2018, pronunţată de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2017, până la soluţionarea definitivă a contestaţiei în anulare.

Dispune punerea de îndată în libertate a contestatorului condamnat A. de sub puterea mandatului de executare a pedepsei emis în baza sentinţei penale nr. 506 din 25 septembrie 2017 pronunţate de secţia penală a Înaltei Curţi în dosarul nr. x/2016, definitivă prin decizia penală nr. 108 din 20 iunie 2018, pronunţată de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2017, dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 40 de RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 decembrie 2018.

Opinia separată vizează doar cererea de suspendare a executării hotărârii, formulată de contestatorul condamnat A. în procedura admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare promovată împotriva deciziei penale nr. 108 din 20 iunie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2017.

Constituind o cale extraordinară de atac, contestaţia în anulare nu are efect suspensiv, hotărârea penală definitivă, intrată în puterea lucrului judecat, fiind executorie. Instanţa învestită în temeiul prevederilor art. 429 C. proc. pen. poate dispune, însă, suspendarea executării deciziei a cărei anulare se solicită, dar numai în situaţia în care, faţă de împrejurările cauzei, aspectele invocate şi dovezile aduse în sprijinul acestora, consideră că nu se mai justifică executarea condamnării înainte de soluţionarea contestaţiei.

Or, raportat la datele concrete ale prezentei cauze şi la motivele care fundamentează cererea de suspendare a executării deciziei penale contestate, suspendare care, aşa cum s-a arătat, în conformitate cu dispoziţiile art. 430 C. proc. pen., nu operează de drept, fiind lăsată la latitudinea organului judiciar, apreciez că nu se impune admiterea unei atare solicitări, cu consecinţa încetării temporare a efectului executoriu al hotărârii definitive de condamnare, o asemenea măsură nefiind oportună, adecvată, la acest moment procesual în considerarea aspectelor menţionate anterior. În acest sens, se are în vedere şi faptul că dosarul se află, în prezent, în faza verificării strict formale a condiţiilor cerute de lege pentru constatarea admisibilităţii căii extraordinare de atac din perspectiva cazului de nelegalitate invocat, etapă ce precede examinarea pe fond a temeiniciei contestaţiei în anulare şi în care se exclude de plano orice antamare a fondului acesteia.

Soluţionarea favorabilă a cererii de contestaţie în anulare în etapa admisibilităţii în principiu nu atrage automat suspendarea executării hotărârii definitive de condamnare, care rămâne în continuare în fiinţă întrucât dispoziţiile sale nu sunt anulate/desfiinţate în această procedură, instanţa fiind, astfel, obligată să se pronunţe de o asemenea manieră încât să nu se poată prefigura decizia ce urmează a fi dată pe fondul căii de atac.

Ca atare, faţă de cele expuse, opinez în sensul respingerii cererii contestatorului condamnat A. privind suspendarea executării deciziei penale nr. 108 din 20 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2017.