Annulment appeal over illegal composition of five-judge panel due to partial lottery selection of judges

Asupra contestaţiei în anulare de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin sentinţa penală nr. 181 din 28 martie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, între altele, a condamnat pe inculpatul A. la:

- 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior pentru complicitate la infracţiunea de luare de mită prevăzută de art. 26 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. anterior şi art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen.

- 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 C. pen.

- 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 C. pen.

Conform art. 863 raportat la art. 85 alin. (1) C. pen. anterior, a anulat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 983 din 17 iunie 2015 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 495 din 22 martie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală şi a constatat că fapta pentru care a fost condamnat inculpatul A. este concurentă cu faptele reţinute în prezenta cauză.

În baza art. 36 alin. (1) coroborat cu art. 34 şi art. 35 C. pen. anterior, a contopit pedepsele aplicate inculpatului A. şi a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior.

A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii, arestării preventive şi a arestului la domiciliu, de la 4 februarie 2014 la 10 iunie 2014, din 2 februarie 2015 şi de la 5 februarie 2015 la 22 iunie 2015.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul A. pentru infracţiunea de spălare de bani prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 5 C. pen.

II. Prin decizia penală nr. 93 din 5 iunie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, între altele, a admis apelurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 181 din 28 martie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2015.

A desfiinţat, în parte, sentinţa apelată, numai în ceea ce-l priveşte pe inculpatul A., sub aspectul încadrării juridice date faptelor de evaziune fiscală reţinute în sarcina sa şi al omisiunii aplicării pedepsei accesorii şi, rejudecând:

A descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior în pedepsele componente astfel:

- 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior pentru complicitate la infracţiunea de luare de mită prev. de art. 26 rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. anterior şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen.

- 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 5 C. pen.

- 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 5 C. pen. şi

- 3 ani închisoare, aplicată inculpatului A. prin sentinţa penală nr. 983 din 17 iunie 2015 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 495 din 22 martie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, pedepse pe care le-a repus în individualitatea lor;

În baza art. 386 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor de evaziune fiscală reţinute în sarcina inculpatului A., din infracţiunile prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 C. pen. şi de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen. anterior, în infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen., text în baza căruia a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior.

În baza art. 36 alin. (1) coroborat cu art. 34 şi art. 35 C. pen. anterior a contopit:

- pedeapsa de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior pentru complicitate la infracţiunea de luare de mită prev. de art. 26 rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. anterior şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen. cu

- pedeapsa stabilită prin prezenta decizie, de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior pentru infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen. şi cu

- pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului A. prin sentinţa penală nr. 983 din 17 iunie 2015 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 495 din 22 martie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală şi a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior.

În baza art. 71 C. pen. anterior a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior.

A menţinut restul dispoziţiilor din sentinţa apelată.

III. Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare condamnatul A., ce a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători P2 la data de 29 noiembrie 2018, primind termen de soluţionare la data de 21 ianuarie 2019.

Prin rezoluţia Vicepreşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din data de 12 decembrie 2018, în baza punctului 3 lit. a) din Hotărârea nr. 156 din 6 decembrie 2018 a Colegiului de conducere a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cauza a fost scoasă de pe rol, în vederea repartizării aleatorii către completurile de 5 judecători nou înfiinţate, în temeiul art. 4 alin. (1) din Hotărârea nr. 1367 din 5 decembrie 2018 adoptată de secţia pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, cu referire la efectele deciziei nr. 685 din data de 7 noiembrie 2018 a Curţii Constituţionale a României.

Urmare repartizării aleatorii, cauza a revenit spre soluţionare Completului de 5 Judecători Penal 2 pentru anul 2018, nou înfiinţat, cu termen de judecată la data de 20 decembrie 2018.

Prin rezoluţia Completului de 5 Judecători, termenul de judecată a fost preschimbat pentru data de 19 decembrie 2018.

În motivarea contestaţiei în anulare formulate, contestatorul condamnat a susţinut, în esenţă, nelegala compunere a completului de 5 Judecători care a soluţionat cauza în apel, considerând că în speţă au fost încălcate dispoziţiile art. 32 din Legea 304/2004, în ceea ce priveşte modul de desemnare al unuia dintre membrii acestui complet.

În drept, a fost invocat cazul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

IV. Examinând calea de atac cu care a fost învestită, prin raportare la motivele invocate în scris şi la dispoziţiile legale care guvernează contestaţia în anulare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători constată că aceasta îndeplineşte, cumulativ, condiţiile de admisibilitate prevăzute de lege, motiv pentru care o va admite în principiu.

1. Potrivit dispoziţiilor art. 431 alin. (2) C. proc. pen., instanţa, constatând că cererea de contestaţie în anulare este formulată în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestaţia este dintre cele prevăzute la art. 426 şi că în sprijinul contestaţiei se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestaţia şi dispune citarea părţilor interesate.

Conform textului de lege mai sus-menţionat, pentru a fi admisibilă, contestaţia în anulare trebuie să îndeplinească cumulativ trei condiţii:

- să fie formulată în termenul prevăzut de lege;

- să fie invocate motive dintre cele prevăzute de art. 426 C. proc. pen.

- să fie depuse sau să se invoce dovezi care sunt la dosar.

În ce priveşte prima condiţie de admisibilitate, potrivit art. 428 alin. (1) C. proc. pen., contestaţia în anulare întemeiată pe motivele prevăzute la art. 426 lit. a) şi c) - h) din acelaşi cod poate fi introdusă în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanţei de apel.

În cauză, aşa cum rezultă din actele dosarului, hotărârea contestată a fost pronunţată la data de 5 iunie 2018, fiind comunicată contestatorului condamnat la data de 4 decembrie 2018.

În raport cu împrejurarea că, în cadrul contestaţiei în anulare a fost invocat cazul prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., se constată faptul că introducerea contestaţiei în anulare (la data de 29 noiembrie 2018) s-a realizat cu respectarea termenului stabilit de alin. (1) al art. 428 C. proc. pen., întrucât reglementarea juridică a acestei căi extraordinare de atac nu interzice în vreun mod introducerea acesteia chiar înainte de comunicarea in extenso a hotărârii atacate.

În ce priveşte cea de-a doua condiţie de admisibilitate, Completul de 5 Judecători reţine că, aşa cum rezultă din motivele scrise ale contestaţiei, contestatorul condamnat şi-a întemeiat în drept calea extraordinară de atac formulată pe cazul de contestaţie prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. d) teza a I-a C. proc. pen., potrivit căruia împotriva unei hotărâri penale definitive se poate face contestaţie în anulare când instanţa nu a fost compusă potrivit legii.

În acest context, Completul de 5 Judecători reţine că, ceea ce se invocă de către contestatorul condamnat în susţinerea cererii formulate este împrejurarea că desemnarea completului de judecată care a pronunţat hotărârea contestată s-a realizat cu încălcarea dispoziţiilor art. 32 din Legea nr. 304/2004, prin nerespectarea rigorilor impuse de textul menţionat referitoare la tragerea la sorţi a tuturor membrilor acestui complet.

Se face trimitere, în acest sens, la decizia Curţii Constituţionale nr. 685 din data de 7 noiembrie 2018, care a constatat existenţa unui conflict juridic de natură constituţională între Parlament, pe de o parte, şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe de altă parte, generat de hotărârile Colegiului de conducere a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, începând cu Hotărârea nr. 3/2014, potrivit cărora au fost desemnaţi prin tragere la sorţi doar 4 din cei 5 membri ai Completurilor de 5 judecători.

De asemenea, contestatorul condamnat invocă împrejurarea că din conţinutul Hotărârilor nr. 24/2016, nr. 61/2017 şi nr. 68/2017 ale Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie rezultă că modalitatea de stabilire a completului de judecată ce a soluţionat cauza în apel a fost aceea anterior menţionată, respectiv prin tragerea la sorţi a doar 4 membri ai completului de judecată, nu a tuturor celor 5 judecători ce au intrat în compunerea acestui complet, susţinându-se că au fost încălcate prevederile art. 32 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, astfel cum a fost modificat şi completat prin Legea nr. 255/2013.

Completul de 5 Judecători reţine, totodată, că potrivit paragrafului 198 din decizia Curţii Constituţionale anterior menţionate:

"Întrucât atât în materie penală, cât şi extrapenală, sancţiunea compunerii nelegale a completului de judecată este nulitatea necondiţionată şi, prin urmare, absolută, a actelor îndeplinite de un astfel de complet, şi ţinând cont de faptul că deciziile sale produc efecte numai pentru viitor, conform art. 147 alin. (4) din Constituţie, Curtea reţine că prezenta decizie se aplică de la data publicării sale, atât situaţiilor pendinte, respectiv în cauzele aflate în curs de judecată, precum şi în cele finalizate în măsura în care justiţiabilii sunt încă în termenul de exercitare a căilor de atac extraordinare corespunzătoare, cât şi situaţiilor viitoare.

Contrar celor susţinute de către reprezentantul Ministerului Public, în cauză nu se poate susţine că aplicabilitatea deciziei Curţii Constituţionale anterior citate vizează doar situaţiile în care contestaţia în anulare a depăşit etapa analizării admisibilităţii în principiu, deoarece o asemenea distincţie nu este menţionată în considerentele şi dispozitivul acestei decizii.

În raport cu toate aspectele anterior expuse, rezultă că împrejurările de fapt şi de drept susţinute de către contestatorul condamnat în cadrul contestaţiei în anulare formulate se circumscriu, de principiu, cazului de contestaţie în anulare menţionat de art. 426 lit. d) teza I C. proc. pen.

Reţinând, totodată, că şi cea de a treia condiţie de admisibilitate a contestaţiei în anulare este îndeplinită în cauză, întrucât contestatorul condamnat invocă în dovedire înscrisuri care se află la dosar, Completul de 5 Judecători constată că sunt întrunite cumulativ toate condiţiile prevăzute de art. 431 alin. (2) C. proc. pen. pentru admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare formulate de condamnatul A., sens în care aceasta va fi admisă în principiu, urmând a se fixa termen pentru soluţionarea, pe fond, a acestei căi extraordinare de atac.

2. În ceea ce priveşte cererea formulată de către contestatorul condamnat privind suspendarea executării deciziei contestate, Completul de 5 Judecători constată că cererea este întemeiată pe dispoziţiile art. 430 C. proc. pen., care prevede posibilitatea ca:

"Până la soluţionarea contestaţiei în anulare, instanţa sesizată, luând concluziile procurorului, poate suspenda executarea hotărârii a cărei anulare se cere".

Din economia textelor de lege ce reglementează calea extraordinară de atac analizată, inclusiv din situarea sediului materiei (art. 430 C. proc. pen.) anterior dispoziţiilor referitoare la soluţionarea admisibilităţii în principiu a contestaţiei (431 şi următoarele C. proc. pen.), rezultă că o cerere de suspendare a executării pedepsei aplicate prin hotărârea contestată poate fi analizată în etapa procedurală în care se află cauza.

În acest context, Completul de 5 Judecători apreciază că, în raport cu împrejurările de fapt şi de drept invocate de către contestatorul condamnat în cererea formulată, văzând contextul generat de necesitatea analizării în concret, în speţă, a efectelor deciziei Curţii Constituţionale nr. 685 din data de 7 noiembrie 2018 a Curţii Constituţionale a României, în cauză se impune, în temeiul dispoziţiilor art. 430 C. proc. pen., suspendarea executării pedepsei aplicate contestatorului condamnat prin sentinţa penală nr. 181 din 28 martie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2015, definitivă prin decizia penală nr. 93 din 5 iunie 2018, pronunţată de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2017, până la soluţionarea definitivă a contestaţiei în anulare.

În consecinţă, Completul de 5 Judecători va dispune punerea de îndată în libertate a contestatorului condamnat A. de sub puterea mandatului de executare a pedepsei emis în baza hotărârilor judecătoreşti anterior menţionate, dacă acesta nu este arestat în altă cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

I. Admite în principiu contestaţia în anulare formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 93 din 5 iunie 2018, pronunţată de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2017.

Fixează termen pentru soluţionarea contestaţiei în anulare la data de 21 ianuarie 2019, Sala secţiei penale, pentru când se va cita contestatorul condamnat.

II. Admite cererea de suspendare a executării sentinţei penale nr. 181 din 28 martie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 93 din 5 iunie 2018, pronunţată de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2017, până la soluţionarea definitivă a contestaţiei în anulare.

Dispune punerea de îndată în libertate a contestatorului condamnat A. de sub puterea mandatului de executare a pedepsei emis în baza sentinţei penale nr. 181 din 28 martie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 93 din 5 iunie 2018, pronunţată de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2017, dacă nu este arestat în altă cauză.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 decembrie 2018.